ANDREA v. THE NETHERLANDS

Publicat la 31 martie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 42069/22 ADREA Adriaan împotriva Țărilor depusă la 18 august 2022 comunicată la 14 martie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la presupusa neglijență medicală în ceea ce privește sinuciderea fiicei reclamantului la 31 august 2018. În acel moment, ea a fost admisă la o instituție de îngrijire a tinerilor pentru observarea și stabilizarea pe termen scurt. La 22 aprilie 2022 Arnhem Curtea de Apel Leeuwarden a respins plângerea reclamantului în temeiul articolului 12 din Codul de Procedură Penală, susținând că prestatorii de îngrijire sunt responsabili în mod penal pentru moartea fiicei sale. Curtea nu a constatat nici o indicație că prestatorii de îngrijire au acționat cu intenție penală sau cu neînțelegerea brută (culpabilă) și că nu există o perspectiva rezonabilă de condamnare. Pentru a ajunge la aceste concluzii, aceasta a luat în considerare concluziile din raportul Inspectoratului pentru sănătate și îngrijire a tinerilor ( Inspectie Gezondheidszorg en Jeugd ). Nici un recurs nu impune împotriva acestei decizii. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 2 din Convenție, că autoritățile nu au pus în aplicare un cadru de reglementare pentru a proteja viața pacientilor involuntari în instituțiile de îngrijire a tinerilor și nu au luat măsuri operaționale adecvate pentru a preveni sinuciderea fiicei sale. El se plânge, în continuare, în cadrul membrului procedural al acestei dispoziții, că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace privind moartea fiicei sale. Considerând la art. 13 coroborat cu art. 2 din Convenție, el se plânge că a fost refuzat un remediu eficace deoarece ancheta privind incidentul, inclusiv cea efectuată de Inspectoratul pentru sănătate și îngrijire a tinerilor, nu a fost capabilă să conducă la identificarea și pedeapsa sau răspunderea celor responsabile și la atribuirea unei compensații. Întrebări adresate părților având în vedere circumstanțele specifice ale prezentului caz, autoritățile își îndeplineau obligația pozitivă de a proteja viața, conform articolului 2 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Fernandes de Oliveira c. Portugalia [GC], nr. 78103/14, §§§ 104-115, 31 ianuarie 2019, cu alte referințe)? Autoritățile au efectuat o anchetă eficientă cu privire la moartea fiicei reclamantului, astfel cum este necesară de partea procedurală a articolului 2 (a se vedea, de exemplu, Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], nr. 56080/13, §§ 214-221, 19 decembrie 2017)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 2 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 31 March 2025

FOURTH SECTION

Application no. 42069/22

Adriaan ANDREA

against the Netherlands

lodged on 18 August 2022

communicated on 14 March 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns alleged medical negligence in relation to the suicide of the applicant’s daughter on 31 August 2018. At the time, she was admitted at a youth care institution for short-term observation and stabilisation.

On 22 April 2022 the Arnhem

‑

Leeuwarden Court of Appeal dismissed the applicant’s complaint under Article 12 of the Code of Criminal Procedure alleging that the care providers were criminally responsible for his daughter’s death. The court found no indication that the care providers had acted with criminal intent or gross (culpable) recklessness and there was no reasonable prospect of a conviction. In reaching these conclusions, it took into account the findings in a report of the Health and Youth Care Inspectorate (

Inspectie Gezondheidszorg en Jeugd

). No appeal lay against this decision.

The applicant complains under the substantive limb of Article 2 of the Convention that the authorities failed to put in place a regulatory framework to protect the life of involuntary inpatients in youth care institutions and failed to take adequate operational measures to prevent the suicide of his daughter. He further complains under the procedural limb of this provision that the authorities failed to conduct an effective investigation into his daughter’s death. Relying on Article 13 in conjunction with Article 2 of the Convention, he complains that he had been denied an effective remedy because the investigation into the incident, including the one conducted by the Health and Youth Care Inspectorate, had not been capable of leading to the identification and punishment or liability of those responsible, and to an award of compensation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the specific circumstances of the present case, did the authorities comply with their positive obligation to protect life, as required by the substantive limb of Article

2 of the Convention (see, for example,

Fernandes de Oliveira v. Portugal

[GC], no. 78103/14, §§

104-115, 31

January 2019, with further references)?

2.

Have the authorities conducted an effective investigation into the death of the applicant’s daughter, as required by the procedural limb of Article

2 (see, for example,

Lopes de Sousa Fernandes v. Portugal

[GC], no.

56080/13, §§ 214-221, 19 December 2017)?

3.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 2 of the Convention, as required by Article

13 of the Convention?