AL MADANI v. THE NETHERLANDS

Publicat la 19 septembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 34129/21 Mohemmed Momtaz AL MADANI împotriva Țărilor depuse la 29 iunie 2021 comunicată la 29 august 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la un incident care a avut loc la 30 mai 2018 când fiul Y. de 27 de ani al reclamantului, care se presupune că era într-o stare de confuzie gravă, a fost împușcat de poliție și rănit fatal. Când a fost arestat poliția și echipa de sprijin (“AOT”), care a fost însărcinată să-l prindă pe Y. și să-l ducă la o instituție de sănătate mentală, a intrat în apartament, Y. transporta un cuțit și el nu a reacționat la apelurile de poliție pentru a arunca cuțitul. Datorită lipsei de reacție dorită de la Y. atunci când dezlănțui câinele de poliție sau aplicarea taser, ofițerii de poliție împușcat la picioarele și șold. a fost grav rănit și dus la spital unde a murit la 4 iunie 2018. Reclamarea ulterioară a reclamantului împotriva hotărârii procurorului public de a nu iniția proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție care au concediat pe fiul său a fost respinsă de Curtea de Apel Arnhem-Leeuwarden la 7 ianuarie 2021. Acesta a considerat plauzibil că ofițerii de poliție au folosit armele de foc în apărare legitima și a concluzionat că cerințele de subsidiaritate și proporționalitate au fost îndeplinite. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că forța utilizată împotriva fiului său nu a putut fi considerată absolut necesară pentru a apăra echipa de arest împotriva violenței ilegale sau pentru a efectua o arestare legală. Reclamantul se plânge de asemenea că ancheta nu a fost în măsură să respecte adecvata și eficacitatea necesară în temeiul prezentei dispoziții. 2 din Convenția, încălcat în acest caz? În special, a fost cauzată de moartea fiului reclamantului printr-o utilizare a forței „nu mai mult decât absolut necesară” în sensul alineatului (2) litera (b) din prezentul articol (a se vedea, printre altele, Tekin și Arslan c. Belgia , nr. 37795/13, §§ 90 și 99, 5 decembrie 2017, și Shchiborshch și Kuzmina c. Rusia , nr. 5269/08, § 206, 16 ianuarie 2014)? În acest context și ținând seama de circumstanțele particulare ale cazului, se poate spune că autoritățile care erau conștienți de condiția mentală a fiului reclamantului, au avut grijă adecvată de a se asigura că orice risc pentru viață a fost minimizat și că nu au fost negligenți în alegerea lor de acțiune (a se vedea Andronicou și Constantinou v. Cipru , nr. 25052/94, § 181)? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din Convenție (a se vedea Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], nr. 23458/02, §§ 174–182 și §§ 298 306, CEDH 2011 (extracte) și Armani Da Silva c. Regatul Unit [GC], nr. 5878/08, §§ 229-239 și §§ 244–248, ECHR 2016)? Cererea de informații din GOVERNUL Cu referire la pactul privind sănătatea mentală al poliției din 2012 (Convenent Politie-GGZ 2012 ), din care Curtea este conștientă, Guvernul este solicitat să informeze Curtea cu privire la orientări sau acorduri (posibil alte) privind acțiunile de poliție cu privire la persoanele sau persoanele confuze care suferă de tulburări mentale și să prezinte copii ale acestor documente. Guvernul este invitat să prezinte următoarele documente la care Curtea de Apel se referă în decizia sa din 7 ianuarie 2021: (a) raportul oficial (het ambtsbericht ) al procurorului public interimar ( waarnemend hoofdofficier van justitie ) al Oficiului Procurorului public ( het parket ) al Oost-Nederland; și (b) raportul scris (het schriftelijk verslag ) a avocatului general ( Advocaat-Generaal

Published on 19 September 2022

FOURTH SECTION

Application no. 34129/21

Mohemmed Momtaz AL MADANI

against the Netherlands

lodged on 29 June 2021

communicated on 29 August 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an incident which occurred on 30 May 2018 when the applicant’s 27-year-old son Y., who was reportedly in a severely confused state of mind, was shot by the police and fatally wounded.

When the police arrest and support team (“AOT”), which had been tasked to apprehend Y. and take him to a mental health institution, entered the apartment, Y. was carrying a knife and he did not react to the police calls to drop the knife. Due to the lack of any desired reaction from Y. when unleashing the police dog or applying the taser, the police officers shot at his legs and hip. Y. was heavily wounded and taken to hospital where he died on 4 June 2018.

The applicant’s subsequent complaint against the public prosecutor’s decision not to institute criminal proceedings against the police officers who had fired at his son was rejected by the Arnhem-Leeuwarden Court of Appeal on 7 January 2021. It considered it plausible that the police officers had used their firearms in legitimate self-defence and concluded that the requirements of subsidiarity and proportionality had been met.

The applicant complains under Article 2 of the Convention that the force used against his son could not be regarded as absolutely necessary to defend the arrest team from unlawful violence or to effect a lawful arrest. He alleges that the operation had not been planned and controlled so as to minimise, to the greatest extent possible, recourse to lethal force or incidental loss of life. The applicant also complains that the investigation had fallen short of the adequateness and effectiveness required under this provision.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant’s son’s right to life, ensured by Article

2 of the Convention, been violated in the present case? In particular, did the applicant’s son’s death result from a use of force which was “no more than absolutely necessary” for the purposes of paragraph 2 (b) of this Article (see,

inter alia

,

Tekin and Arslan v. Belgium

, no. 37795/13, §§ 90 and 99, 5

December 2017, and

Shchiborshch and Kuzmina v. Russia

, no. 5269/08, §

206, 16 January 2014)?

In this context and taking into account the particular circumstances of the case, can it be said that the authorities who were aware of the mental condition of the applicant’s son, had taken appropriate care to ensure that any risk to life was minimised and that they were not negligent in their choice of action (see

Andronicou and Constantinou

v. Cyprus

, no. 25052/94, § 181)?

2.

Having regard to the procedural protection of the right to life, did the investigation conducted by the domestic authorities comply with the requirements under Article

2 of the Convention (see

Giuliani and Gaggio v.

Italy

[GC], no. 23458/02, §§ 174‑182 and §§

298

‑

306, ECHR 2011 (extracts) and

Armani Da Silva v.

the

United

Kingdom

[GC], no. 5878/08, §§

229-239 and §§ 244‑248, ECHR 2016)?

REQUEST OF INFORMATION FROM THE GOVERNMENT

1.

With reference to the Police Mental Health Care Covenant of 2012 (

Convenant Politie-GGZ 2012

), of which the Court is aware, the Government are requested to inform the Court of (possibly other) guidelines or agreements on police action with regard to dealing with confused persons or persons suffering from mental disorders, and submit copies of these documents.

2.

The Government are requested to submit the following documents to which the Court of Appeal refers in its decision of 7 January 2021:

(a)

the official report (

het ambtsbericht

) of the acting chief public prosecutor (

waarnemend hoofdofficier van justitie

) of the Public Prosecutor’s Office (

het parket

) of Oost-Nederland; and

(b)

the written report (

het schriftelijk verslag

) of the Advocate General (

Advocaat-Generaal

).