R.B. AND N.R. v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 2 septembrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 45067/18 R.B. și N.R. împotriva Țărilor de Jos depusă la 16 septembrie 2018 OBJETUL CAUZULUI Cererea se referă la un incident care a avut loc la 7 septembrie 2016 când fiul X al reclamanților, de 23 de ani, care a fost autist și suferit de schizofrenie, a fost împușcat și rănit fatal de poliție. Poliția a intrat în apartamentul X la cerere și, printre altele, împreună cu un rezident psihiatr ( psihiatrie artistică-assistentă care trebuia să evalueze dacă X ar trebui să fie involuntar angajat într-un spital psihiatric. Potrivit ofițerilor de poliție, X a tras un cuțit atunci când au vrut să-l caute și acesta este motivul pentru care au recurgat la utilizarea de arme de foc. Reclamarea ulterioară a reclamanților împotriva hotărârii procurorului public de a nu iniția proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție a fost respinsă de Curtea de Apel din Amsterdam la 4 aprilie 2018, care a considerat că, deși utilizarea forței nu a fost în conformitate cu instrucțiunile oficiale relevante, este plauzibil ca ofițerii să folosească armele de foc legitime (și înșișiși )apărare. Întrebări către părți Are dreptul de viață al fiului reclamantului, garantat prin art. 2 din Convenție, încălcat în acest caz? În special, a fost decesul fiului reclamantului din cauza unei utilizări a forței care era absolut necesară în sensul alineatului (2) litera (a) din prezentul articol? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman v. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție?

Communicated on 2 September 2019

FOURTH SECTION

Application no. 45067/18

R.B. and N.R.

against the Netherlands

lodged on 16 September 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an incident which occurred on 7 September 2016 when the applicants’ 23-year-old son X, who was autistic and suffering from schizophrenia, was shot and fatally wounded by police. The police had entered X’s apartment at the request of, and together with,

inter alia

, a psychiatry resident (

arts-assistent psychiatrie

)

who was to assess whether X should be involuntarily committed to a psychiatric hospital. According to the police officers, X had pulled a knife when they wanted to search him and that was the reason why they had resorted to the use of firearms.

The applicants’ subsequent complaint against the public prosecutor’s decision not to institute criminal proceedings against the police officers was rejected by the Amsterdam Court of Appeal on 4 April 2018, which considered that although the use of force had not been in line with the relevant official instruction, it was plausible that the officers had used their firearms in legitimate (self

‑

)defence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicants’ son’s right to life, ensured by Article

2 of the Convention, been violated in the present case?

In particular, did the applicants’ son’s death result from a use of force which was absolutely necessary for the purposes of paragraph 2 (a) of this Article?

2.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph

104 of

Salman v. Turkey

[GC], no.

21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article

2 of the Convention?