M.Ö. v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 30 august 2019 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 45036/18 M.Ö. împotriva Țărilor de Jos depusă la 14 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la un incident care a avut loc la 31 mai 2017 când doi ofițeri de poliție au urmat o mașină care a fost raportată furată și care a fost condusă de solicitant. Când acea mașină a venit la o oprire și ofițerii de poliție au vrut să prindă reclamantul, acesta din urmă s-a întors în mașina de poliție înainte de a conduce. Ofițerii de poliție au tras opt împușcături la mașină; unul dintre gloanțe a ratat îngust capul reclamantului. Reclamarea ulterioară a reclamantului împotriva hotărârii procurorului public de a nu iniția proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție a fost respinsă de Curtea de Apel a Haga la 15 martie 2018, care a considerat că, deși ofițerii de poliție nu ar putea fi afirmat că au acționat în legitimă apărare și că utilizarea forței de către ei a fost ilegală, nu a fost oportună urmărirea ofițerilor. Întrebări adresate părților având în vedere jurisprudența Curții (de exemplu, a se vedea Makaratzis v. Grecia [GC], nr. 50385/99, §§ 52 și 55, ECHR 2004 XI, Haász și Szabó v. Ungaria , nr. 11327/14 și 11613/14, §§§ 45-48, 13 octombrie 2015), a fost dreptul reclamantului la viață în sensul articolului 2 din Convenția în pericol de acțiunile ofițerilor de poliție? În cazul în care întrebarea anterioară este răspunsă afirmativ, dreptul reclamantului la viață, garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat? În acest sens, constatările Curții de Apel din Haga privind faptul că utilizarea forței a ofițerilor de poliție a fost ilegală înseamnă o recunoaștere în substanță că utilizarea acestei forțe a fost încălcată de art. 2? Dacă nu, ar fi absolut necesar în sensul articolului 2 § 2 să recurgă la o utilizare a forței care a amenințat viața reclamantului (a se vedea, mutatis mutandis, Külah și Koyuncu c. Turcia , nr. 24827/05, § 38, 23 aprilie 2013)? Dacă a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție și în lumina jurisprudenței Curții (a se vedea, printre altele, Armani Da Silva v. Regatul Unit [GC], nr. 5878/08, § 239, 30 martie 2016, și Giuliani și Gaggio v. Italia [GC], nr. 23458/02, § 306, ECHR 2011 (extracte)), a fost reclamantul a acordat un recurs adecvat și suficient pentru această încălcare în circumstanțele prezentului caz, în absența procedurilor penale împotriva ofițerilor de poliție? Au fost efectuate investigații sau proceduri disciplinare împotriva celor doi polițiști implicați?

Communicated on 30 August 2019

FOURTH SECTION

Application no. 45036/18

M.Ö.

against the Netherlands

lodged on 14 September 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an incident which occurred on 31 May 2017 when two police officers followed a car that had been reported stolen and that was being driven by the applicant. When that car came to a stop and the police officers wanted to apprehend the applicant, the latter reversed into the police car before driving off. The police officers fired eight shots at the car; one of the bullets narrowly missed the applicant’s head.

The applicant’s subsequent complaint against the public prosecutor’s decision not to institute criminal proceedings against the police officers was rejected by the Court of Appeal of The Hague on 15 March 2018, which considered that although the police officers could not be said to have acted in legitimate self-defence and the use of force by them had been unlawful, it was not opportune to prosecute the officers.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the Court’s case-law (see, for instance,

Makaratzis v. Greece

[GC], no. 50385/99, §§ 52 and 55, ECHR 2004

‑

XI, and

Haász and Szabó v. Hungary

, nos. 11327/14 and 11613/14, §§ 45-48, 13 October 2015), was the applicant’s right to life within the meaning of Article 2 of the Convention endangered by the actions of the police officers?

2.

If the previous question is answered in the affirmative, has the applicant’s right to life, ensured by Article

2 of the Convention, been violated? In that connection, does the finding of the Court of Appeal of The Hague that the police officers’ use of force was unlawful amount to an acknowledgment in substance that the use of that force was in breach of Article 2? If it does not, was it absolutely necessary for the purposes of Article 2 § 2 to resort to a use of force which threatened the applicant’s life (see,

mutatis mutandis, Külah and Koyuncu v. Turkey

, no.

24827/05, § 38, 23 April 2013)?

3.

If there has been a violation of Article 2 of the Convention and in the light of the Court’s case-law (see, amongst other authorities,

Armani Da Silva

v. the United Kingdom

[GC], no. 5878/08, § 239, 30 March 2016, and

Giuliani and Gaggio v. Italy

[GC], no. 23458/02, § 306, ECHR 2011 (extracts)), was the applicant afforded appropriate and sufficient redress for that violation in the circumstances of the present case, in the absence of criminal proceedings having been instituted against the police officers?

4.

Have any disciplinary investigation or proceedings been conducted against the two police officers involved?