- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 iunie 2018
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Istrate împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 21 iunie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 44546/13 Vlad ISTRATE împotriva României depusă la 4 iulie 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la concedierea disciplinară a reclamantului de la forța de poliție pentru conducere beat, în timp ce procedura penală împotriva acestuia pentru această infracțiune era încă în așteptare. După încheierea procedurii penale pentru lipsă de dovezi, cererea reclamantului de a fi reintegrată a fost respinsă de Curtea de Apel Timișoara, care a considerat, în hotărârea sa din 28 martie 2013, că reclamantul a comis totuși infracțiunile disciplinare de conducere beat. 2 din Convenție, reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său de a fi presupus nevinovat.
QUESTIONE TO PARTE A fost presupunerea de inocence, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, respectată în acest caz? În special, Curtea de Apel Timișoara a fost obligată să respecte presupunerea de inocence a reclamantului în hotărârea sa din 28 martie 2013 (a se vedea, de exemplu, și mutatis mutandis Çelik (Bozkurt) c. Turcia nr. 34388/05, 12 aprilie 2011)?
Communicated on 21 June 2018
FOURTH SECTION
Application no. 44546/13 Vlad ISTRATE against Romania lodged on 4 July 2013
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the applicant’s disciplinary dismissal from the police force for drunk driving while the criminal proceedings against him for the said crime were still pending. After the closure of the criminal proceedings for lack of evidence, the applicant’s request to be reinstated was rejected by the Timișoara Court of Appeal which considered, in its judgment of 28 March 2013, that the applicant had nevertheless committed the disciplinary offence of drunk driving. Relying on Article 6 § 2 of the Convention the applicant complained of a breach of his right to be presumed innocent. QUESTION tO THE PARTIES Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case?
In particular, was the Timișoara Court of Appeal bound to respect the applicant’s presumption of innocence in its judgment of 28 March 2013 (see, for instance and mutatis mutandis , Çelik (Bozkurt) v. Turkey , no. 34388/05, 12 April 2011)?