Telbis și Viziteu împotriva României

Reclamanții s-au născut în 1964, 1991 și, respectiv, 1982. Primul și al doilea reclamant locuiesc în Timișoara, în timp ce al treilea reclamant locuiește în Lantosque (Franța). Solicitanţii sunt soţia, fiica şi nepoata S.T. respectiv. La 13 martie 2014 a fost deschisă o anchetă penală de către procurorul atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție („procurorul”) împotriva S.T., medic și angajat al unui birou de pensie de stat, cu suspiciune de împrumuturi. În aceeași zi a fost efectuată o căutare la reședința comună a S.T. și primul reclamant, în prezența primului reclamant, însoțit de avocatul ei. Documentele şi banii găsite în acea ocazie au fost confiscaţi. Primul reclamant s-a opus acestei măsuri, susținând că unele dintre activele confiscate nu se referă la ancheta în curs de desfășurare.

Obiecția a fost inclusă în dosarul de căutare elaborat de poliție la fața locului și semnat de primul reclamant și avocatul ei. În conformitate cu decizia procurorului din 17 martie 2014 activele mobiliare luate la căutarea din 13 martie, precum și alte active mobiliare și imobile aparținând S.T. și soția sa (primul reclamant), au fost confiscate în temeiul articolului 249 din Codul de procedură penală (a se vedea punctul 36 mai jos) în scopul confiscării ulterioare și extinsă prevăzute de art. 1121 din Codul penal (a se vedea punctul 35 mai jos). Decizia enumerată, printre activele găsite în timpul căutărilor efectuate în acest caz, suma de 107.915 euro (EUR) găsită în numerar. Banii în alte monede au fost, de asemenea, confiscați, precum și mai multe elemente aparținând celui de-al doilea reclamant.

Procurorul a bazat decizia asupra naturii crimelor care fac obiectul anchetei și asupra nevoia de a recupera daunele, precum și asupra nevoia de a investiga posibilele crime de spălare a banilor. La 19 martie 2014 S.T. a fost depusă o copie a deciziei de criză din 17 martie 2014 în prezența avocatului său. În această ocazie, după ce a fost informat cu privire la drepturile și obligațiile sale, el a declarat că nu are observații sau obiecții în legătură cu criza.

La 20 martie 2014, al doilea reclamant, reprezentat de avocatul ei, a fost informat cu privire la drepturile și obligațiile sale în legătură cu confiscarea proprietății sale și a primit o copie a deciziei din 17 martie 2014. 10. La 25 martie 2014, al doilea reclamant, reprezentat de doi avocați ale ei, a depus o plângere la Curtea de județ Caraș-Severin împotriva hotărârii procurorului din 17 martie 2014. Ea a susținut că confiscarea activelor în scopul confiscării ulterioare sau extinsă, prevăzută de art. 249 din Codul de Procedură Penală, însoțită de articolele 112 și 1121 din Codul Penal, nu poate fi ordonată decât în ceea ce privește activele care aparțin unui suspect sau acuzat. Ea a explicat, de asemenea, că activele enumerate în decizia de criză a procurorului au inclus două apartamente, două garaje și două mașini, care au fost achiziționate legal de ea cu bani împrumutat de membrii familiei sale și nu ar fi trebuit să fie confiscate.

Ea s-a alăturat copiilor contractelor de vânzare și o declarație scrisă furnizată de un membru al familiei. 11. La 10 aprilie 2014, Curtea județului Caraș-Severin a hotărât, cu efect final, că decizia de confiscare din 17 martie 2014 a fost în conformitate cu dispozițiile articolului 249 § 4 din Codul de procedură penală (a se vedea punctul 36 de mai jos), care prevedea clar că măsurile cum ar fi confiscarea pot fi ordonate în ceea ce privește activele care aparțin nu numai suspectului sau acuzatului, ci și oricărei alte persoane. În plus, al doilea reclamant nu a dovedit că are un venit sau că a cumpărat activele în cauză cu propriii bani. Prin urmare, luând în considerare și faptul că procurorul menționat în decizia încurcată că există suspiciuni de spălare a banilor, instanța a concluzionat că măsura de criză a fost legală și justificată pentru toate activele în cauză.

12. La 26 mai 2014 S.T. a fost inculpat la 291 de conturi de mită comisă între 3 februarie și 13 martie 2014 în calitatea sa de angajat într-o instituție publică, mai exact expertul principal în materie de capacitate de muncă și invaliditate la Biroul de Pensiuni de Stat al Countyului Caraș-Severin (Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin). 13. La 23 octombrie 2014 S.T. a recunoscut vina sa într-o declaraţie în faţa Curţii Judeţeanului Arad. El a ales să beneficieze de procedura specială rapidă prevăzută de Codul de procedură penală pentru astfel de situații. 14. În cererea sa scrisă depusă Curții, S.T. a explicat că unele dintre activele confiscate de procuror au aparținut soției și fiicei sale (prima și a doua solicitanți), care nu au comis niciun acte criminale.

În plus, el a susținut că activele familiei sale au fost achiziționate cu fonduri obținute din tranzacții imobiliare în 2007 și 2013, și că procurorul nu a demonstrat că activele confiscate au fost achiziționate ilegal. De asemenea, el a menţionat că din banii confiscaţi în numerar, suma de 40.400 EUR provenise din vânzarea unui apartament în 2013. O copie a unui contract a fost depusă în sprijinul acestei afirmații, arătând că un apartament deținut în comun de S.T. împreună cu primul și al treilea reclamant au fost vândute pentru 40.400 EUR. În concluzie, el solicită instanței să excludă activele aparținând familiei sale din ordonanța de confiscare. 15. La 6 noiembrie 2014, tribunalul județului Arad a constatat S.T.

vinovat pentru toate conturile de împrumut și condamnat la trei ani de închisoare, condamnarea minimă aplicabilă în funcție de recunoașterea vinovăției sale. 16. Pe baza dispozițiilor articolului 289 § 3 din Codul Penal (a se vedea punctul 35 de mai jos), instanța a ordonat, de asemenea, confiscarea diferitelor sume de bani și bunuri primite de S.T. ca mită în cursul perioadei menţionate mai sus şi care au fost confiscate în cursul anchetei. 17. În plus, instanța a hotărât să aplice dispozițiile articolului 1121 §§ 1 litera (m), 2 și 3 din Codul Penal (a se vedea punctul 35 de mai jos) și să confisce, din cauza faptului că au fost achiziționate ca urmare a activității criminale ale S.T., a fondurilor suplimentare și a bunurilor aparținând în comun S.T.

și primul reclamant (echivalentul de 124,000 EUR în numerar în diferite monede, o practică dentară, un apartament și un vehicul), precum și proprietatea aparținând celui de-al doilea reclamant (un apartament și două vehicule). Toate proprietățile confiscate au fost deja confiscate în temeiul deciziei procurorului din 17 martie 2014. 18. În răspunsul la argumentele S.T. privind activele aparținând familiei sale, instanța a susținut că valoarea totală a bunurilor confiscate nu poate fi justificată de venitul legal câștigat de S.T. împreună cu primul reclamant în cei cinci ani înainte de comisionarea crimelor în cauză. În plus, al doilea reclamant a fost un student și nu are nici un venit. O analiză a documentelor și a rapoartelor de experți incluse în dosar a arătat că venitul anual al S.T.

și soția sa, primul reclamant, a constituit o valoare de 35 000 EUR, în timp ce valoarea activelor achiziționate de familie în ultimii cinci ani – echivalentul de 300 000 EUR în conturi bancare sau în numerar, 15 apartamente și parcele de teren, cinci garaje și patru vehicule – a depășit grav veniturile lor legale. Cu toate acestea, se referă la Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014 din Curtea Constituțională (a se vedea punctul 37 de mai jos), Curtea de District a explicat că măsura de confiscare se va aplica numai activelor dobândite după aprilie 2012. Prin urmare, instanța a hotărât să ridice ordinul de confiscare în ceea ce privește activele aparținând familiei care nu au intrat în domeniul de aplicare al cauzei, fiind achiziționată înainte de aprilie 2012. 19. S.T.

și toate reclamanții au depus apeluri împotriva hotărârii din 6 noiembrie 2014. 20. În motivele ei de recurs, al treilea reclamant a explicat că i-a cerut unchiului S.T. să păstreze pentru ea 40.400 EUR obținute din vânzarea apartamentului în 2013. Ea a susținut că această sumă a fost găsită în reședința S.T. în cursul cauzei din 13 martie 2014 și a fost confiscată în mod îndreptat de Curtea Județeană Arad. 21. Primele două audieri au fost programate pentru 19 ianuarie și 16 februarie. Avocatul reclamantului a cerut amânarea procesului deoarece nu a putut fi prezentă. Următoarea audiere a fost programată pentru 16 martie 2015. 22. La 10 martie 2015 procurorul a prezentat dosarului un raport elaborat de Agenția Națională de Integritate (Agenția Naționala de Integrite), care verifică declarațiile de active prezentate de primul reclamant, pe baza Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor în biroul public.

Raportul a concluzionat că există discrepanțe grave între venitul legal al primului reclamant și activele sale și a declarat că informațiile vor fi transmise comisionului pentru verificarea activelor Tribunalului de Apel Timișoara pentru o decizie privind măsurile suplimentare care urmează să fie luate. 23. Reclamanții au prezentat dosarului un raport al contabilului care a furnizat un calcul al venitului net câștigat de S.T. și primul reclamant din salariile lor între 1991 și 2014. Valoarea totală stabilită de contabil a fost de 281.071 EUR. De asemenea, au prezentat numeroase copii de contracte de vânzare pentru diverse proprietăți, precum și o declarație scrisă de la C.T., un membru al familiei care a declarat că a împrumutat bani celui de-al doilea reclamant.

24. În ședința din 16 martie 2015, avocatul reclamantului a solicitat ca o altă persoană să fie invitată să depună mărturie ca martor în fața instanței că, de asemenea, a împrumutat bani celui de-al doilea reclamant. În ceea ce privește primul reclamant, avocatul a solicitat instanței pentru raportul unui contabil pentru a stabili diferența exactă dintre venitul ei legal și valoarea proprietății confiscate de la ea, ținând seama de cheltuielile familiei. 25. Cerinţele au fost discutate în timpul audierii, în prezenţa tuturor părţilor. Procurorul a susținut că cererea de a auzi un martor ar trebui respinsă, deoarece venitul familiei nu poate fi stabilit cu declarații de martor. 26. Curtea de recurs a hotărât să refuze cererile, susținând că în dosar existau suficiente elemente care să permită calcularea exactă a veniturilor familiei și a valorii activelor acestora.

În orice caz, instanța a susținut că au avut loc mai multe audieri în cadrul procedurii de recurs și că reclamanții au avut suficient timp la dispoziție pentru a pregăti apărarea și a prezenta dovezi scrise. 27. Pe fondul apelului lor, avocatul reclamantului a susținut că toate proprietățile confiscate au fost achiziționate din venitul legal câștigat în comun de S.T. și primul reclamant. În acest sens, el a făcut referire la raportul contabilului inclus în dosar. În ceea ce privește suma de 40.400 EUR, avocatul a explicat că aceaceasta a fost confiscată prin greșeală, deoarece a aparținut, de fapt, a treii solicitant, care i-a cerut unchiului, S.T., să-l păstreze pentru ea. Banii au venit din vânzarea unui apartament aparţinând celui de-al treilea reclamant.

Avocatul a concluzionat că confiscarea bunurilor aparținând reclamanților era o măsură ilegală și excesivă. 28. Curtea a amânat pronunțarea hotărârii până la 24 martie 2015. 29. Între timp, primele și cele de-a doua reclamante au prezentat plângeri scriseri care se plângeau că al doilea reclamant nu a fost convocat niciodată să apară în faţa Curții de District Arad și nu au fost solicitate de instanțe să prezinte dovezi cu privire la modul în care a achiziționat proprietatea confiscată. De asemenea, ei au susținut că toate activele lor au fost achiziționate prin gestionarea eficientă a venitului legal al familiei. 30. La 24 martie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul solicitanţilor.

Curtea a susținut că din numărul ridicat de infracțiuni comise de S.T. ar putea fi dedus că el a stabilit un obicei de a lua mită care ar fi putut începe cu mult înainte de perioada care a fost investigată. În acelaşi timp, S.T. și familia sa, primii și al doilea solicitanți, au acumulat o avere considerabilă în ultimii cinci ani. Curtea de Apel a observat, de asemenea, că din dovezile din dosar, partea mărfurilor confiscate era produsul direct al infracțiunilor S.T., în timp ce alte active aparțineau primei și al doilea reclamant. Curtea a concluzionat că ar putea fi deferită de o analiză a venitului legal al primului reclamant și de lipsa venitului celui de-al doilea reclamant că activele găsite în numele lor au fost, de asemenea, achiziționate prin activitatea criminală a S.T.

31. Curtea de Apel a observat că există o discrepanță considerabilă între venitul legal al familiei și activele sale, și că S.T. și reclamanții nu au furnizat dovada că activele confiscate au fost achiziționate în mod legal. Curtea a raționat după cum urmează: „Între 03.02.2014 și 13.03.2014 în timp ce inculpatul era sub supraveghere, el a primit diverse sume de bani și alte bunuri de la 291 persoane care au venit la biroul său pentru o examinare medicală pentru a obține o decizie privind pensionarea datorită pierderii capacităților de muncă sau pentru a obține o certificare oficială a gradului lor de invaliditate pentru a beneficia de prestațiile de asigurări sociale. Ca și instanța de judecată, acuzatul a mărturisit tuturor acuzațiilor împotriva lui și a fost condamnat la trei ani de închisoare.

Ca urmare a acestei condamnare penală, instanța de primă instanță a considerat că cerințele de la art. 1121 din Codul Penal au fost îndeplinite și a ordonat confiscarea extinsă a banilor, a apartamentelor și a vehiculelor, elemente care au o valoare depășită venitul inculpatului și al familiei sale în ultimii cinci ani … În ceea ce privește venitul inculpatului și al familiei sale, instanța observă că a prezentat un raport al contabilului care arată venitul familiei începând cu ianuarie 1991, dar fără a menționa cheltuielile lor pentru aceeași perioadă. Pentru a stabili dacă a existat o discrepanță între venitul familiei și proprietățile lor și alte bunuri dobândite, instanța trebuie să compare sumele de bani cheltuite în cursul perioadei de achiziție a proprietăților în cauză cu venitul.

Pe baza documentelor prezentate dosarului, inclusiv un raport de evaluare prezentat de Agenția Națională de Integritate la 10 martie 2015, instanța concluzionează că există o diferență semnificativă între venitul și activele acumulate. Raportul menționat mai sus a evaluat în special activele dobândite de soția inculpatului [primul reclamant], în principal din salariul ei. Chiar dacă acest salariu ar fi fost mai mare decât al inculpatului și chiar presupunând că au avut, de asemenea, venituri din tranzacțiile imobiliare, ei nu ar fi putut acumula suficiente bani pentru a dobândi un număr atât de mare de proprietăți și vehicule.” 32. În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, instanța a susținut că ea a fost în prezent studentă și nu a existat nicio dovadă în dosar pentru a arăta că a avut vreodată un venit.

Acuzațiile sale că proprietatea găsită în numele ei nu au fost achiziționate din donații de la alți membri ai familiei. Prin urmare, concluzia instanței de primă instanță a faptului că proprietatea ei a fost achiziționată cu bani de la părinții ei a fost considerată corectă. 33. În ceea ce privește recursul prezentat de cel de-al treilea reclamant, instanța a susținut că nu au fost prezentate în dosar dovezi care să demonstreze că 40.400 EUR îi aparțineau și au fost furnizate S.T. Pentru siguranță. 34. Curtea de Apel Timişoara a concluzionat cu efect final că instanţa de primă instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile legale din acest caz şi a decis chiar să ridice ordinul de criză în ceea ce priveşte anumite elemente.

5. The applicants were born in 1964, 1991 and 1982 respectively. The first and second applicants live in Timișoara, while the third applicant lives in Lantosque (France). The applicants are the wife, the daughter and the niece of S.T. respectively. 6. On 13 March 2014 a criminal investigation was opened by the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice (“the prosecutor”) against S.T., a medical doctor and employee of a State pension office, on suspicion of bribe-taking. On the same day a search was conducted at the common residence of S.T. and the first applicant, in the first applicant’s presence, accompanied by her lawyer. Documents and money found on that occasion were seized.

The first applicant objected to that measure, claiming that some of the assets seized did not concern the ongoing investigation. The objection was included in the search record drawn up by the police on the spot and signed by the first applicant and her lawyer. 7. According to the prosecutor’s decision of 17 March 2014 the movable assets taken away at the search of 13 March, as well as other movable and immovable assets belonging to S.T. and his wife (the first applicant), had been seized under Article 249 of the Criminal Procedure Code (see paragraph 36 below) for the purpose of subsequent special and extended confiscation provided for by Article 1121 of the Criminal Code (see paragraph 35 below).

The decision listed, among the assets found during the searches conducted in the case, the sum of 107,915 euros (EUR) found in cash. Cash in other currencies had also been seized as well as several items belonging to the second applicant. The prosecutor based the decision on the nature of the crimes under investigation and the need to recover the damages, as well as on the need to investigate possible money-laundering crimes. 8. On 19 March 2014 S.T. was handed a copy of the seizure decision of 17 March 2014 in the presence of his lawyer. On that occasion, after he had been informed of his rights and obligations, he stated that he had no observations or objections in connection with the seizure.

9. On 20 March 2014 the second applicant, represented by her lawyer, was informed of her rights and obligations in connection with the seizure of her property and received a copy of the decision of 17 March 2014. 10. On 25 March 2014 the second applicant, represented by two lawyers of her choice, lodged a complaint with the Caraș-Severin County Court against the prosecutor’s decision of 17 March 2014. She claimed that the seizure of assets for the purpose of subsequent special or extended confiscation provided for by Article 249 of the Criminal Procedure Code, taken together with Articles 112 and 1121 of the Criminal Code, could be ordered only with respect to assets belonging to a suspect or accused.

She further explained that the assets listed in the prosecutor’s seizure decision included two flats, two garages and two cars, which had been lawfully acquired by her with money lent by members of her family and should not have been seized. She joined copies of sale contracts and a written statement given by a member of the family. 11. On 10 April 2014 the Caraș-Severin County Court decided with final effect that the seizure decision of 17 March 2014 had been in compliance with the provisions of Article 249 § 4 of the Criminal Procedure Code (see paragraph 36 below), which clearly stipulated that measures such as seizure may be ordered with respect to assets belonging not only to the suspect or accused, but also to any other person.

Furthermore, the second applicant had not proved that she had an income or that she had purchased the assets in question with her own money. Therefore, taking into account also the fact that the prosecutor mentioned in the impugned decision that there were suspicions of money laundering, the court concluded that the seizure measure had been lawful and justified for all the assets concerned. 12. On 26 May 2014 S.T. was indicted on 291 counts of bribe-taking committed between 3 February and 13 March 2014 in his capacity as an employee in a public institution, more specifically the chief expert on matters regarding capacity to work and invalidity at the Caraș-Severin County State Pension Office (Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin).

13. On 23 October 2014 S.T. admitted his guilt in a statement before the Arad County Court. He chose to benefit from the special fast-track procedure provided for by the Criminal Procedure Code for such situations. 14. In his written plea submitted to the court, S.T. explained that some of the assets seized by the prosecutor belonged to his wife and daughter (the first and second applicants), who had not committed any criminal acts. In addition, he alleged that his family’s assets had been acquired with funds obtained from real-estate transactions in 2007 and 2013, and that the prosecutor had failed to prove that the seized assets had been unlawfully acquired. He also mentioned that out of the money seized in cash, the sum of EUR 40,400 had come from the sale of a flat in 2013. A copy of a contract had been submitted in support of that allegation, showing that a flat owned jointly by S.T.

together with the first and third applicants had been sold for EUR 40,400. In conclusion, he asked the court to exclude the assets belonging to his family from the confiscation order. 15. On 6 November 2014 the Arad County Court found S.T. guilty on all counts of bribe-taking and sentenced him to three years’ imprisonment, the minimum sentence applicable in the light of his admission of guilt. 16. On the basis of the provisions of Article 289 § 3 of the Criminal Code (see paragraph 35 below), the court also ordered the confiscation of various amounts of money and goods received by S.T. as bribes during the above-mentioned period and which had been seized during the investigation.

17. In addition, the court decided to apply the provisions of Article 1121 §§ 1 (m), 2 and 3 of the Criminal Code (see paragraph 35 below) and to confiscate, on the grounds that they had been acquired as a result of S.T.’s criminal activity, additional money and property belonging jointly to S.T. and the first applicant (the equivalent of EUR 124,000 in cash in various currencies, a dental practice, a flat and a vehicle), as well as property belonging to the second applicant (a flat and two vehicles). All confiscated property had been previously seized by virtue of the prosecutor’s decision of 17 March 2014. 18. In reply to S.T.’s arguments concerning the assets belonging to his family, the court held that the total value of the seized property could not be justified by the lawful income earned by S.T.

together with the first applicant in the five years before the commission of the crimes in question. In addition, the second applicant was a student and did not have any income. An analysis of the documents and expert reports included in the file showed that the annual income of S.T. and his wife, the first applicant, amounted to EUR 35,000, whereas the value of the assets acquired by the family in the preceding five years – the equivalent of EUR 300,000 in bank accounts or in cash, fifteen flats and plots of land, five garages and four vehicles – grossly exceeded their lawful income.

However, referring to Decision no. 356 of 25 June 2014 of the Constitutional Court (see paragraph 37 below), the District Court explained that the confiscation measure would apply only to the assets acquired after April 2012. The court therefore decided to lift the seizure order in respect of the assets belonging to the family which did not fall within the scope of the case, having been acquired before April 2012. 19. S.T. and all the applicants lodged appeals against the judgment of 6 November 2014. 20. In her reasons for appeal, the third applicant explained that she had asked her uncle, S.T., to keep for her the EUR 40,400 she had obtained from the sale of her flat in 2013. She claimed that that amount had been found in S.T.’s residence during the search of 13 March 2014 and had been wrongfully confiscated by the Arad County Court.

21. The first two hearings were scheduled for 19 January and 16 February. The applicants’ lawyer requested the postponement of the trial because she could not be present. The next hearing was scheduled for 16 March 2015. 22. On 10 March 2015 the prosecutor submitted to the file a report prepared by the National Integrity Agency (Agenția Naționala de Integritate), verifying the assets statements submitted by the first applicant, on the basis of Law no. 176/2010 on integrity in the exercise of functions in public office. The report concluded that there were serious discrepancies between the first applicant’s lawful income and her assets, and said that the information would be sent to the commission for the verification of assets of the Timișoara Court of Appeal for a decision on the further steps to be taken.

23. The applicants submitted to the file an accountant’s report which provided a calculation of the net income earned by S.T. and the first applicant from their salaries between 1991 and 2014. The total amount determined by the accountant was EUR 281,071. They also submitted numerous copies of sale contracts for various properties, as well as a written statement from C.T., a family member who declared that he had lent money to the second applicant. 24. At the hearing of 16 March 2015 the applicants’ lawyer requested that another person be invited to testify as a witness before the court that he had also lent money to the second applicant. With respect to the first applicant, the lawyer applied to the court for an accountant’s report in order to establish the exact difference between her lawful income and the value of the property confiscated from her, taking into account the family’s expenses.

25. The requests were discussed during the hearing, in the presence of all parties. The prosecutor argued that the request to hear a witness should be rejected, since the family’s income could not be established with witness statements. 26. The court of appeal decided to refuse the requests, holding that there were enough elements in the file allowing for the exact calculation of both the family’s income and the value of their assets. In any case, the court held that several hearings had taken place in the appeal proceedings and the applicants had had enough time at their disposal to prepare their defence and submit written evidence. 27. On the merits of their appeal, the applicants’ lawyer argued that all property confiscated had been acquired from the legal income earned jointly by S.T.

and the first applicant. In this connection, he referred to the accountant’s report included in the file. As regards the sum of EUR 40,400, the lawyer explained that it had been confiscated by mistake, since it belonged in fact to the third applicant, who had asked her uncle, S.T., to keep it for her. The money had come from the sale of a flat belonging to the third applicant. The lawyer concluded that the confiscation of property belonging to the applicants had been an unlawful and excessive measure. 28. The court postponed the pronouncement of the judgment to 24 March 2015. 29. In the meantime, the first and second applicants submitted written pleadings complaining that the second applicant had never been summoned to appear before the Arad District Court and had never been asked by the courts to submit evidence on how she had acquired the confiscated property.

They also claimed that all their assets had been acquired through the efficient management of the family’s lawful income. 30. On 24 March 2015 the Timișoara Court of Appeal dismissed the applicants’ appeal. The court held that from the high number of criminal acts committed by S.T. it could be inferred that he had established a habit in taking bribes which could have started long before the period that had been investigated. At the same time, S.T. and his family, the first and second applicants, had accumulated a considerable fortune in the past five years. The Court of Appeal further observed that it was clear from the evidence in the file that part of the confiscated goods were the direct proceeds of S.T.’s crimes, whereas other assets belonged to the first and second applicants.

The court concluded that it could be inferred from an analysis of the lawful income of the first applicant and the lack of income of the second applicant that the assets found in their names had also been acquired through S.T.’s criminal activity. 31. The Court of Appeal observed that there was a considerable discrepancy between the family’s lawful income and its assets, and that S.T. and the applicants had not supplied proof that the confiscated assets had been lawfully acquired. The court reasoned as follows: “Between 03.02.2014 and 13.03.2014 while the defendant was under surveillance he received various sums of money and other goods from 291 people who had come to his office for a medical examination in order to obtain a decision on retirement due to loss of capacity to work or to obtain an official certification of their degree of disability in order to benefit from social security benefits.

As the lower court also held, the defendant has confessed to all the charges against him and he has been convicted to three years’ imprisonment. As a result of this criminal conviction, the first-instance court considered that the requirements of Article 1121 of the Criminal Code had been fulfilled and ordered the extended confiscation of money, flats and vehicles, items which had a value exceeding the income of the defendant and his family in the last five years … As regards the income of the defendant and his family, the court observes that he submitted an accountant’s report showing the family’s income starting with January 1991, but without mentioning their expenses for the same period. In order to establish whether there was a discrepancy between the family’s income and their properties and other goods acquired, the court must compare the amounts of money spent during the period of the acquisition of the properties in question with the income.

Based on the documents submitted to the file, including an evaluation report submitted by the National Integrity Agency on 10 March 2015, the court concludes that there is a significant difference between the income and the assets accumulated. The above-mentioned report evaluated especially the assets acquired by the defendant’s wife [the first applicant] mostly from her salary. Even if this salary had been higher than the defendant’s and even assuming that they also had earnings from real-estate transactions, they could not have accumulated enough money to acquire such a large number of properties and vehicles.” 32. As regards the second applicant, the court held that she was currently a student and there was no proof in the file to show that she had ever had an income.

Her allegations that the property found in her name had been acquired from donations from other members of the family had not been proved. Therefore, the conclusion of the first-instance court that the property she owned had been purchased with money from her parents was considered correct. 33. As regards the appeal submitted by the third applicant, the court held that no evidence had been submitted to the file to show that EUR 40,400 belonged to her and had been given to S.T. for safekeeping. 34. The Timișoara Court of Appeal concluded with final effect that the first-instance court had correctly applied the legal provisions in the case and had even decided to lift the seizure order in respect of certain items.