CASE OF NEAGOE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF NEAGOE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)

Tradus și revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A T

REIA

CAUZA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 23319/08)

HOTĂRÂR

E

STRASBOUR

G

21 iulie 2015

DEFINITIV

Ă

21.10.201

5

Această hotărâre a rămas definitivă în temeiul a

rt. 44 §

2 din Convenție. Acesta

poate suferi modificări de formă

.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

În cauza Neagoe împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-o

cameră compusă din:

Josep Casadevall,

președinte,

Luis López Guerra,

Ján Šikuta

,

Kristina Pardal

os,

Johannes Sil

vis,

Valeriu Grițco,

Branko Lubarda,

judecători

,

ș

i Marialena Tsirli,

grefier adjunct d

e secție

,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 30 iunie 2015,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDU

RA

1

. La originea cauzei se află o cerere (

nr.

23319/08) îndreptată îm

potriva

României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Ionel-

Ionuț Neagoe

(„reclamantul”), a sesizat Curtea la 16 mai 2008, în temeiul a

rt. 34

din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”)

.

eclamantul a fost reprezentat de P. Buneci, avocat în București.

Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental,

doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

venție, reclamantul se plânge în special de

o încălcare a dreptului la prezumția de nevinovăție, ca urmare a declarațiilor

făcute de Președintele României și de purtătorul de cuvânt al Curții de Apel

Galați înainte de stabilirea vinovăției sale printr

-o ho

tărâre judecătoreas

că

definitivă

.

4

. La 17 septembrie 2013, capătul de cerere întemeiat pe a

rt. 6 § 2 din

Convenție a fost comunicat Guvernului. În urma abținerii doamnei Iulia

Antoanella Motoc, judecător ales să reprezinte România, președintele

camerei l-

a desemnat pe domnul Luis López Guerra în calitate de judecător

ad-hoc (art. 26 §

4 din Convenție și a

rt. 29 §

1 din Regulamentul Curții).

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

a născut în 1963 și locuiește în Craiova.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2

A. Contextul cauzei

6

. La 24 mai 2004, un camion care transporta douăzeci de tone de

îngrășământ agricol (azotat de amoniu) a derapat într

-

o curbă în apropierea

satului Mihăilești

și s

-

a răsturnat. Camionul a luat foc; pompierii și trecătorii

au încercat să

-

l stingă. O oră mai târziu, s

-

a produs o deflagrație de proporții

din cauza unei reacții între azotat și motorină. Explozia a provocat moartea a

optsprezece persoane, inclusiv șoferul camionului, rănind alte

treisprezec

e

persoane și provocând importante daune materiale.

7

. Reclamantul este administratorul societății comerciale care l

-a angajat

pe șoferul camionului. Camionul era deținut de societatea M. Azotatul de

amoniu provenea de la întreprinderea D.

B. Procedura penală

8

. Reclamantul, precum și administratorul societății M. și directorul

general al întreprinderii D. („coinculpații”), au fost puși sub acuzare de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție („Parchetul”) pentru

ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, nerespectarea legii

referitoare la protecția muncii și distrugere din culpă.

judecată pe reclamant și coinculpații acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor

menționate anterior

.

o hotărâre din 20 decembrie 2006, Judecătoria Focșani l

-a

condamnat pe reclamant la o p

edeapsă de patru ani de

închisoare cu executar

e.

Instanța a hotărât că, din cauza nerespectării de către reclamant a obligațiilor

sale legale în ceea ce privește protecția muncii, a avut loc explozia care a

cauzat moartea sau rănirea victimelor, precum și daune materiale.

o hotărâre din 5 octombrie 2007,

Tribunalul Vrancea a admis apelul și l

-

a achitat. Pe baza a două rapoarte de

expertiză întocmite în prezenta cauză, tribunalul a concluzionat că explozia a

avut cauze accidentale, care nu puteau fi imputate reclamantului, în ciuda

faptului că acesta nu își respectase obligațiile legale în ceea ce privește

protecția muncii.

12

. La 7 octombrie 2007, în urma achitării reclamantului, domnul Traian

Băsescu, președintele României, a făcut următoarea declarație:

„Nu pot discuta hotărârea judecătoreasă, dar pare nedreaptă [...] Vă dați seama că este

dificil pentru un președinte să contrazică o decizie a instanței, dar am înțeles că nu este

definitivă și irevocabilă. Este o cale de atac și cred că obligația pe care o au cei care au

făcut plângerea este să meargă mai departe. ”

13

. Parchetul și părțile civile au formulat recurs la Curtea de Apel Galați.

La 25 februarie 2008, după audierea părților, aceasta a declarat închise

dezbaterile și a anunțat că va pronunța o decizie la 29 februarie 2008.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

3

14

. La 29 februarie 2008, Curtea de Apel, considerând că are nevoie de

mai mult timp pentru a delibera, a amânat pro

nunțarea deciziei pentru 3

martie 2008. În aceeași zi, judecătoarea G.I., în calitatea sa de purtător de

cuvânt al Curții de Apel, a informat presa cu privire la aceasta. O parte a

declarației sale era formulată astfel:

„[...] Probabil, completul Curții va modifica sentința tribunalului. Presupun că e vorba

de o condamnare a inculpaților și de confirmare a sentinței judecătoriei Focșani. ”

15

. Prin hotărârea din 3 martie 2008, Curtea de Apel, reunită într

-un

complet de trei judecători, din care G.I. nu făcea parte, a casat hotărârea din

5 octombrie 2007 și a confirmat condamnarea reclamantului, astfel cum a fost

pronunțată în primă instanță. Curtea de Apel a hotărât că exista o legătură

directă de cauzalitate între atitudinea pasivă a șoferului, după deraparea

camionului său, și consecințele exploziei. În continuare, Curtea de Apel a

constatat că exista, de asemenea, o legătură directă de cauzalitate între

comportamentul reclamantului, care nu îl instruise pe șofer, și explozie.

II. DR

EPTUL ȘI PRACTICA INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE

RELEVANT

E

16

. Dispoziția relevantă în speță din Constituția României se citește după

cum urmează:

Articolul 23

– Libertatea individuală

„(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana

este considerată nevinovată. ”

17

. Articolul 5^2 din Codul de procedură penală, în vigoare la momentul

faptelor, era redactat în aceiași termeni.

Miniștri către statele membre privind furnizarea de informații prin

intermediul mass-

media în legătură cu procedurile penale, adoptată la 10 iulie

2003, în cadrul celei de-a 848-

a reuniuni a delegaților miniștrilor,

se citesc

după cum urmează:

„Reamintind că mass

-media au dreptul de a informa publicul în baza dreptului

publicului de a primi informații, inclusiv cu privire la probleme de interes public, în

temeiul art.

10 din Convenție, și că aceasta are datoria profesională de a face acest lucru;

Reamintind că dreptul la prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și

dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantate la a

rt.

6 și 8 din Convenție,

constituie cerințe fundamentale, care trebuie să

fie respectate în orice societate

democrati

că;

Subliniind importanța reportajelor realizate de mass

-media pentru informarea

publicului privind procedurile penale, asigurând astfel vizibilitatea funcției disuasive a

dreptului penal și permițând publicului să își exercite dreptul de a verifica funcționarea

sistemului de justiție penală;

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4

[...]

Recunoscând totodată diversitatea sistemelor juridice naționale în ceea ce privește

procedurile penale, recomandă guvernelor statelor membre:

în vederea punerii în aplicare a principiilor pre

zentate în anexa la prezenta recomandare,

în cadrul limitelor dispozițiilor constituționale respective,

[...]

Anexa la Recomandarea Rec(2003)13

Principii privind difuzarea prin intermediul mass-

media a informațiilor referitoare

la procedurile penale

Principiul 1

–

Informarea publicului prin intermediul mass-media

Publicul trebuie să poată primi informații privind activitățile autorităților judiciare și

ale serviciilor de poliție prin intermediul mass

-

media. În consecință, jurnaliștii trebuie

să aibă posibilitatea de a relata și de a face comentarii în mod liber privind funcționarea

sistemului de justiție penală, numai sub rezerva limitărilor prevăz

ute în temeiul

următoarelor p

rincipii.

Principiul 2

– Prezumția de nevinovăție

Respectarea principiului prezumției de nevinovăție face parte integrantă din dreptul

la un proces echitabil.

În consecință, opiniile și informațiile privind procedurile penale î

n curs (de

desfășurare) ar trebui să fie comunicate sau difuzate prin intermediul mass

-media doar

în cazul în care acest lucru nu aduce atingere prezumției de nevinovăție a suspectului

sau a acuzatului.

”

ședință plenară, Ghidul de bune practici pentru cooperarea între instanțe,

parchetele de pe lângă acestea și mass

-

media, a cărui anexă este astfel

redactată, în părțile sale relevante în speță:

„

§

1 Purtătorii

de cuvânt

(1) Se va numi un purtător de cuvânt la fiecare instanță, respectiv parchet.

(2) Purtătorul de cuvânt poate fi un judecător sau procuror ori absolvent al unei

facultăți de jurnalistică sau specialist în comunicare [...]

(4) Purtătorul de cuvânt trebuie să dovedească empatie față de activitatea jurnalistică.

Succesul relației dintre mass

-

media și justiție depinde de deschiderea sa față de

activitatea cu mass-

media, disponibilitatea la dialog, diplomație, abilități de

comunicare, specializarea în d

omeniul relațiilor publice [...]

[...]

§

5 Informațiile furnizate reprezentanților mass

-medi

a

(1) Purtătorii de cuvânt sunt obligați să furnizeze informații reprezentanților mass

-

media, în limitele cadrului stabilit prin lege, Regulamentului de ordine inte

rioară a

instanțelor, respectiv parchetelor, și prezentului Ghid [...]

(4) Informațiile furnizate reprezentanților mass

-

media nu trebuie să pericliteze bunul

mers al activităților judiciare, să afecteze principiul confidențialității sau să ducă la

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

încălcar

ea altor drepturi, în conformitate cu legile interne, pactele si tratatele privitoare

la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte [...]

§

6 Conținutul, întinderea, momentul și forma informației

(1) Purtătorul de cuvânt îndeplinește activitatea de relații publice. În sarcinile sale

intră obligația față de opinia publică de a informa, și prin intermediul mass

-media, cu

privire la cazuri judiciare și orice alte activități de interes public ale instanței sau

parchetului

[...]

(3) Informațiile trebuie transmise cât mai repede cu putință. Totuși, trebuie avut in

vedere faptul că informațiile cu privire la deciziile instanței sau ale parchetului pot fi

furnizate reprezentanților m

ass

-

media după ce acestea au fost pronunțate sau

comunicate, dup

ă caz, sau dacă se poate porni de la prezumția că părțile implicate au

luat cunoștință de respectiva decizie.

§

7 Recomandări privind întocmirea informărilor mass

-medi

a

În relația cu mass

-

media, purtătorii de cuvânt vor fi preocupați și de observarea și

re

spectarea prevederilor Recomandării 13(2003) a Comitetului de Miniștri și a Anexei

acestui document, mai ales în ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, a

independenței judiciare, a imparțialității și obiectivității actului de justiție. ”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART.

6 § 2

DIN

CONVENȚIE

20

. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului la prezumția de

nevinovăție, din cauza declarațiilor Președintelui României și purtătorului de

cuvânt al

Curții de Apel Galați. Acesta invocă a

rt. 6 §

2 din Convenție, care

este redactat după cum urmează:

„Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția

sa va fi legal stabilită. ”

A. Cu privire la admisibilitate

re la declarația Președintelui României

21

. Guvernul consideră că respectivul capăt de cerere al reclamantului

referitor la declarația Președintelui României este inadmisibil din cauza

neepuizării căilor de atac interne și, în subsi

diar, pe motiv de tardivitate.

Curtea va examina aceste două excepții separat.

a) Excepția de neepuizare a căilor de atac interne

22

. Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne și precizează că

reclamantul putea, pe de o par

te, să își prezinte argumentele întemeiate pe

pretinsa încălcare a dreptului său la prezumția de nevinovăție în fața Curții de

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6

Apel care a examinat cauza în ultimă instanță și, pe de altă parte, să solicite

clarificări privind declarația în cauză Biroului de Relații Publice al

Administrației Prezidențiale. Mai precis, în ceea ce privește prima cale de atac

sugerată de Guvern, acesta susține că argumentele reclamantului ar fi putut

să fie examinate de Curtea de Apel, care ar fi putut să decidă cu privire la

adoptarea „celor mai adecvate măsuri” în scopul respectării garanțiilor

prevăzute la a

rt.

6 din Convenție.

23

. Reclamantul susține că o solicitare de clarificare adresată Biroului de

Relații Publice al Administrației Prezidențiale n

u este o cale de atac, nici în

sensul dreptului intern, nici în sensul

art.

35 din Convenție.

24

. Curtea reamintește că a

rt.

35 din Convenție impune epuizarea doar a

căilor de atac accesibile, adecvate și legate de încălcările incri

minate

[

Tsomtsos și alții împotriva Greciei

, 15 noiembrie 1996, pct. 32,

Culegere de

hotărâri și decizii

1996-

V, și

Nada împotriva Elveției

(MC), nr. 10593/08,

pct. 140, CEDO 2012].

25

. Guvernul care a invocat neepuizarea căilor de

atac interne are sarcina

de a convinge Curtea de caracterul efectiv și disponibilitatea respectivei căi

de recurs atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, cu alte cuvinte

că aceasta era accesibilă și îi putea oferi reclamantului posibilitat

ea

soluționării capetelor sale de cerere, precum și că prezenta perspective

rezonabile de reușită [

V. împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

24888/94

,

pct. 57,

CEDO 1999-

IX, și

D.H. și alții împotriva Republicii Cehe

(MC),

nr. 57325/00, pct. 115, CEDO 2007-IV].

26

. În plus, având în vedere însăși natura dreptului consacrat la a

rt. 6 §

2

din Convenție, orice cale de atac internă efectivă, care vizează repararea unei

pretinse încălcări a dreptului la prezumția de nevinovăție, care ar fi av

ut loc

în cursul procedurii penale pendinte, trebuie să fie disponibilă imediat pentru

justițiabil și nu trebuie să depindă de rezultatul procesului său. A admite

contrariul ar însemna să anihilăm însuși principiul respectării prezumției de

nevinovăție

[

Gutsanovi împotriva Bulgariei

, nr. 34529/10, pct. 176, CEDO

2013 (extrase), și

Toni Kostadinov împotriva Bulgarie

i

, nr. 37124/10, pct.

108, 27 ianuarie 2015].

27

. În speță, Curtea observă că, potrivit Guvernului, reclamantul ar fi

putu

t

să exercite două căi de atac înainte de a o sesiza. În ceea ce privește prima

cale de atac sugerată de Guvern, care ar fi constat în prezentarea de către

reclamant, în cadrul procedurii pe fond în fața Curții de Apel, a argumentelor

întemeiate pe o î

ncălcare a dreptului său la prezumția de nevinovăție de către

Președintele României, Curtea observă că Guvernul nu a menționat măsurile

concrete pe care ar fi putut să le adopte Curtea de Apel pentru a soluționa

plângerea reclamantului. Prin urmare, cons

id

eră că, chiar dacă persoana în

cauză ar fi prezentat aceste argumente în fața Curții de Apel, examinarea de

către aceasta din urmă ar fi fost doar formală și nu s

-

ar fi concentrat pe însăși

esența plângerii sale, și anume pretinsa încălcare a dreptului la prezumția de

nevinovăție, cauzată de declarația publică a Președintelui României.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

7

28

. În ceea ce privește a doua cale de atac indicată de Guvern, Curtea

apreciază că nu este vorba despre o cale de atac în fața unei instanțe național

e

în sensul Convenției, ci despre o simplă solicitare de informații, care nu ar fi

putut conduce la adoptarea unei decizii cu caracter obligatoriu.

29

. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu avea la dispoziție

nicio cale de atac în sensul art. 35 §

1 din Convenție și că excepția invocată

de Guvern trebuie să fie respinsă.

b) Excepția de tardivitate

30

. În subsidiar, Guvernul susține că, în absența unor căi de atac interne,

termenul de șase luni prevăz

ut la art.

35 din Convenție a început să curgă de

la data faptei incriminate, în speță la 7 octombrie 2007 – data declarației

președintelui. Întrucât reclamantul a sesizat Curtea la 16 mai 2008, acest capăt

de cerere este tardiv.

31

. Reclamantul consideră că, în speță, termenul de șase luni a început să

curgă la 3 martie 2008, data pronunțării hotărârii definitive a Curții de Apel

Galaț

i.

32

. Curtea reamintește că, în trecut, a hotărât că, în cazul în care nu

este

disponibilă nicio cale de atac internă pentru denunțarea unei fapte care se

presupune că încalcă Convenția, termenul de șase luni prevăzut la a

rt. 35 § 1

din Convenție începe, în principiu, să curgă din ziua în care a fost comisă

fapta incriminată sau

din ziua în care reclamantul a avut de suferit direct din

cauza acestei fapte, a luat cunoștință sau ar fi putut lua cunoștință de aceasta

[

Aydın împotriva Turciei

(dec.), nr.

28293/95, 29494/95 și 30219/96, CEDO

2000-III (extrase)].

33

. În speță, Curtea a constatat deja că pretinsa încălcare nu depindea de

rezultatul procedurii și a concluzionat că reclamantul nu dispunea de nicio

cale de atac (supra, pct.

26

și

2

9

)

. Rezultă că termenul de șase luni a început

să curgă, în acest caz, la data declarației Președintelui României, și anume 7

octombrie 2007

.

34

. Curtea constată că reclamantul a sesizat

-

o abia la 16 mai 2008, după

împlinirea termenului de șase luni prevăzut la a

rt. 35 §

1 din Convenție. Prin

urmare, este necesar să se admită excepția de tardivitate invocată de Guvern

și acest capăt de cerere să fie declarat inadmisibil, în conformitate cu

art. 35 §

1 și

§

4 din Convenție.

35

. Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat, în

sensul art. 35 § 3 lit.

a) din Convenție și că nu prezintă niciun alt motiv de

inadmisibilitate, Curtea îl declarată admisibil.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

8

B. Cu privire la fond

r

l precizează că purtătorul de cuvânt al Curții de Apel a

sugerat, în declarația sa din 29 februarie 2008, că acesta era vinovat de

acuzațiile aduse, deși Curtea de Apel nu pronunțase încă hotărârea definitivă.

El adaugă că această declarație a fost făcută

în contextul unei campanii de

presă ostile, care a influențat cu siguranță formarea opiniei judecătorilor care

au examinat cauza. Acesta consideră că, atunci când au informat presa cu

privire la procesul penal inițiat împotriva sa, autoritățile au depășit

limit

ele

impuse de buna administrare a justiției.

37

. Reclamantul susține, de asemenea, că afirmațiile purtătorului de cuvânt

au avut un caracter „provocator” și nu au ținut seama de dispozițiile legale

interne referitoare la prezum

ția de nevinovăție. Potrivit acestuia, exprimându

-

și opinia înaintea judecătorilor care examinau cauza, purtătorul de cuvânt nu

a respectat deontologia profesională.

38

. Guvernul susține că, din cauza consecințelor dramatic

e ale acc

identulu

i

de la Mihăilești, exista un interes public major atât pentru autoritățile

naționale, cât și pentru publicul larg, de a fi informați cu privire la

desfășurarea procesului penal în cauză. Astfel, potrivit acestuia, purtătorul de

cuvânt al Curții de Apel Galați a intervenit pentru a informa presa cu privire

la desfășurarea procesului întrucât pronunțarea hotărârii definitive fusese

amânată

.

39

. Guvernul afirmă că purtătorul de cuvânt pur și simplu și

-a exprimat

opinia potrivit

căreia durata deliberărilor ar fi putut avea drept cauză

eventuala poziție a instanței de recurs, diferită față de cea a instanței de apel.

Acesta adaugă că declarația sa nu conține nicio referire concretă la vinovăția

reclamantului și că numele acestuia nu a fost menționat. În plus, în ceea ce

privește sensul real al declarației, precizează că purtătorul de cuvânt a

informat presa în mod profesionist cu privire la posibilele motive ale amânării

pronunțării hotărârii și nu s

-

a pronunțat cu privire la aprec

ierea faptelor

înaintea judecătorilor c

ompetenți.

40

. În cele din urmă, Guvernul susține că declarația purtătorului de cuvânt

nu a putut influența nici formarea opiniei judecătorilor care s

-

au pronunțat în

cauză, nici rezultatul deliberărilor. Menționează că respectivul complet de

judecată a efectuat o examinare detaliată a motivelor de recurs și a

argumentelor părților și că decizia acestuia a fost motivată în mod

corespunzător.

a reamintește că a

rt. 6

§

2 protejează dreptul oricărei persoane de

a fi „prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită” [

Allen

împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

25424/09, pct. 92-94, CEDO 2013].

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

9

Astfel, prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care o hotărâre

judecătorească privind o persoană reflectă impresia că aceasta este vinovată,

deși vinovăția sa nu a fost legal stabilită în prealabil; chiar în absența unei

constatări formale; este suficientă o motivare care să lase să se întrevadă că

judecătorul îl consideră pe reclamant ca fiind vinovat. Sfera sa de aplicare

este vastă și impune ca niciun reprezentant al statului sau al unei autorități

publice să nu declare că o persoană este vinovată de săvârșirea vreunei

infracțiuni înainte ca vinovăția acesteia să fi fost stabilită de o „instanță”

[

Allenet de Ribemont împotriva Franței

, 10 februarie 1995, pct. 35-36, seria

A nr.

308,

Daktaras împotriva Lituaniei

, nr.

42095/98, pct. 41-44, CEDO

2000-X,

Lavents împotriva Letoniei

, nr.

58442/00, pct.

126, 28 noiembrie

2002, și

Butkevičius î

mpotriva Lituaniei

, nr.

48297/99, pct. 50-52, CEDO

2002-II (extrase)].

42

. Trebuie să se facă o distincție între, pe de o parte, deciziile sau

declarațiile care reflectă impresia potrivit căreia persoana în cauză este

vinovată și, pe de altă parte, cele care se limitează la descrierea unei stări de

suspiciune. Primele încalcă prezumția de nevinovăție, în timp ce ultimele sunt

considerate ca fiind conforme cu spiritul art.

6 din C

onvenție (

Marzian

o

împotriva Italiei

, nr.

45313/99, pct. 31, 28 noiembrie 2002, și

Nešťák

împotriva Slovaciei

, nr. 65559/01, pct. 89, 27 februarie 2007).

43

. În această privință, ceea ce contează este sensul real al declarațiilor în

cauză, și nu forma lor literală. Faptul că afirmațiile în cauză sunt formulate

într-

o manieră interogativă sau dubitativă nu este suficient pentru ca acestea

să fie excluse din sfera de aplicare a a

rt. 6 §

2 din Convenție; în caz contrar,

s-

ar înlătura orice eficacitate a principiului prezumției de nevinovăție

(

Lavents

, citată anterior, pct. 126).

44

. Aplicând aceste principii în speță, Curtea constată în primul rând că, la

29 februarie 2008, data la care purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Galați a

făcut declarația în litigiu în presă, vinovăția reclamantului nu fusese încă legal

stabilită. În fapt, Curtea de Apel a pronunțat hotărârea definitivă abia după

trei zile, la 3 martie 2008 (supra, pct.

14

și

15).

45

. În continuare, Curtea observă că judecătoarea G.I. a intervenit în

calitatea sa oficială de purtător de cuvânt al Curții de Apel Galați, pentru a

informa presa cu privire la procedura în cauză. Asemenea Guvernului, Curtea

consideră că, având în vedere circumstanțele cauzei, în special numărul

victimelor accidentului de la Mihăilești, și amploarea pagubelor materiale

(supra, pct.

6)

, exista un interes deosebit de a informa publicul cu privire la

desfășurarea procedurii [a se vedea, în acest sens,

Axel Springer AG împotriva

Germaniei

(MC), nr. 39954/08, pct. 90, 7 februarie 2012].

46

. Cu toate acestea, Curtea observă că purtăt

orul d

e cuvânt nu s-a limitat

doar la simpla comunicare de informații referitoare la etapele procedurale ale

prezentei cauze, întrucât acesta a formulat aprecieri privind vinovăția

reclamantului, precizând că, probabil, urma să fie pronunțată o decizie de

condamnare (supra, pc

t.14)

. Într-

adevăr, Curtea consideră că declarația în

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

10

litigiu a determinat publicul să creadă că reclamantul era vinovat, deși Curtea

de Apel nu pronunțase încă hotărârea în speță. Aceasta observă că purtătorul

de cuvânt a folosit anumiți termeni care exprimă îndoiala, cum ar fi

„probabil” și „presupun” (supra, pct.

1

4

)

; totuși, consideră că aceștia nu au

schimbat sensul real al declara

ției (

Lavents

, citată anterior, pct. 126).

47

. În această privință, Curtea observă că, în exercitarea funcțiilor sale

oficiale, purtătorul de cuvânt era obligat să acționez

e în conformitate cu

principiile prezumției de nevinovăție, independenței judiciare, impar

țialității

și obiectivității actului de justiție (supra, pct.

18

și

19).

48

. În plus, Curtea subliniază că purtătorul de cuvânt a intervenit în mod

public și pentru a informa presa (a se vedea,

a contrario

,

A.L. împotriva

Germanie

i

, nr.

72758/01, pct. 38, 28 aprilie 2005) și că nu a acționat spontan

pentru a-

și exprima opinia personală (a se vedea,

a contrario

,

Gutsanovi

,

citată anterior, pct. 195

-

196). Curtea consideră că, având în vedere funcția sa

și circumstanțele speciale ale cauzei, purtătorul de cuvânt ar fi trebuit să dea

dovadă de mai multă prudență și de o atitudine rezervată în alegerea

cuvintelor sale, astfel încât să evite orice confuzie (

Allenet de Ribemont

, citată

anterior, pct. 41,

Gutsanovi

, citată anterior, pct. 199, și

K

houjine și alții

împotriva Rusiei

, nr. 13470/02, pct. 96, 23 octombrie 2008).

49

. În final, Curtea subliniază că faptul că reclamantul a fost, în cele din

urmă, declarat vinovat și condamnat la o pedeapsă cu închisoarea nu poate să

anuleze dreptul său inițial de a fi considerat nevinovat până la stabilirea legală

a vinovăției sale. Curtea a reamintit, în repetate rânduri, că a

rt. 6

din

Convenție reglementează întreaga procedură penală, „indiferent de rezultatul

acțiunii penale” (

Minelli împotriva Elveției

, 25 martie 1983, pct. 30, seria A

nr.

62, și

Matijašević împotriva Serbie

i

, nr.

23037/04, pct. 49, CEDO

2006-X)

.

50

. Aceste elemente îi sunt suficiente Curții pentru a stabili că a fost

încălcat a

rt. 6 § 2

din Convenție.

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART.

41 DIN CONVENȚI

E

41 din Convenție,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a

protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o

înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă

este cazul, o reparație echitabilă. ”

A. Prejudiciu

52

. Reclamantul solicită suma de 1

500 000

de euro (EUR) pentru

prejudiciul moral despre care pretinde că i

-

a fost cauzat ca urmare a suferinței

și a neplăcerilor suportate de acesta și familia lui în cursul procedurii penale

îndreptate împotriva s

a.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

11

53

. Guvernul consideră că reclamantul nu a dovedit în mod satisfăcător că

a suferit pretinsul prejudiciu moral și că suma solicitată este excesivă în raport

cu jurisprudența Curții în materie. Acesta concluzionează că, în orice caz, o

eventuală constatare a unei încălcări ar reprezenta o reparație suficientă.

54

. Pronunțându

-se în echitate, în conformitate cu art.

41 din Convenție,

Curtea consideră că trebuie să i se acorde reclamantului suma de 3

600 EU

R

pentru prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecată

de judecată efectuate în cursul procedurii.

C. Dobânzi moratorii

56

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întem

eieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE

1.

declară

cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere care se

re

feră la declarația din 29 februarie 2008 a purtătorului de cuvânt al Curții

de Apel Galați și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere

;

2.

hotărăște

că a fost încălcat a

rt. 6

§

2 din Convenție;

3.

hotărășt

e

a) că statul pârât trebuie să plătească r

eclamantului, în termen de trei lu

ni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu a

rt. 44 § 2

din Convenție, 3 600 EUR (trei mii șase sute de euro), plus orice sumă ce

poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită

în moneda

statului pârât

, la rata de schimb aplicabilă la data plății, cu titlu de

despăgubire pentru prejudiciul mo

ral;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală c

u rata

dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei

puncte procentuale

;

4.

respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

12

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 21 iulie 2015, în

temeiul art. 7

7 §

2 și a

rt. 77 §

3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsir

li

Grefier adjunct

Josep Casadeval

l

Președinte