FANERY TA PLYTY, PAT v. UKRAINE

Publicat la 7 aprilie 2025 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 51121/17 FANERY TA PLYTY, PAT împotriva Ucrainei depusă la 4 septembrie 2018 comunicată la 18 martie 2025 OBIECTUL CAUZEI În iunie 2012, societatea reclamantă a fost amendată 15.903.000 hryvnia ucraineană (UAH) (în momentul respectiv aproximativ 1.540.930 euro (EUR)) pentru practicile concertate anticoncurențiale. În determinarea cuantumului amenzii, care era amendă maximă prevăzută în dreptul intern și care era egală cu zece la sută din cifrele de afaceri ale societății reclamante pentru anul precedent, Comitetul Antimonopoly al Ucrainei („AMC”), o agenție specială responsabilă pentru protejarea concurenței, a remarcat că aceaceasta a fost prima încălcare a normelor societății reclamante și că societatea nu a obstruit ancheta.

Societatea reclamantă nu a admis inițial vina și a contestat amendă în instanță. După ce a pierdut în primă instanță și în apel, a recunoscut vina și în iulie 2013 AMC, având în vedere că această admitere și situația financiară dificilă a companiei, a redus amendă la 30 000 UAH. În decembrie 2016, Curtea de Comerț Superioră („HCC”), la cererea procurorului general adjunct al Ucrainei, a anulat decizia de reducere, constatand că nu există motive legale de revizuire a deciziei inițiale privind impunerea amenzii. În ianuarie 2017, societatea reclamantă a apelat în casație împotriva hotărârilor inițiale ale instanțelor de primă instanță și de apel susținând amenzile UAH 15.903.000 argumentând, în special, că amenzile au fost disproporționate.

În martie 2017, HCC a constatat împotriva societății reclamante. În special, a susținut că practica anticoncurențială, stabilită de AMC, a fost de fapt admisă de societatea reclamantă în sine și că determinarea amenzii este în competența AMC și nu este supusă unei reexaminări judiciare. Societatea reclamantă se plânge că procedurile judiciare au încălcat art. 6 din Convenție, în special pentru că instanțele au refuzat să revizuiască valoarea amenzii și se bazează pe recunoașterea nedreptă a faptului că societatea reclamantă a revin în această privință, deoarece societatea a fost privată de o oportunitate de retragere a admiterii sale, în ciuda anulării deciziei de reducere.

Societatea reclamantă se plânge în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. l că cadrul juridic intern pentru stabilirea amenzilor nu era suficient de precis, previzibil și lipsit de garanții împotriva arbitrajului, în special din cauza absenței revizuirii judiciare a amenzilor impuse. 1 din Convenția, în temeiul pieței sale penale aplicabile procedurii în acest caz (a se vedea, de exemplu și mutatis mutandis Lilly France S.A. v. France (dec.), nr. 53892/00, 3 decembrie 2002; Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia , nr. 43509/08, §§ 38-45, 27 septembrie 2011; Produkcija Plus Storitveno podjetje d.o.o. v. Slovenia , nr. 47072/15, §§ 41-47, 23 octombrie 2018)? Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a acuzațiilor penale împotriva acesteia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special: (i) a fost Comitetul Antimonopol al Ucrainei un „cort independent și imparțial instituit prin lege”? (ii) în cazul în care Comitetul antimonopol din Ucraina nu a fost un astfel de tribunal, a fost cazul societății reclamante examinat de către un organism judiciar care are competența deplină și care oferă garanțiile articolului 6 § 1 din convenție, având în vedere, în special, poziția Curții Comerciale Superiore privind competența instanțelor de a revizui proporționalitatea sancțiunii impuse societății reclamante? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului? În cazul în care aceaceasta a fost legală și compatibilă cu cerințele de proporționalitate prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1?

Published on 7 April 2025

FIFTH SECTION

Application no. 51121/17

FANERY TA PLYTY, PAT

against Ukraine lodged on 4 September 2018 communicated on 18 March 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In June 2012 the applicant company was fined 15,903,000 Ukrainian hryvnias (UAH) (at the time about 1,540,930 euros (EUR)), for anticompetitive concerted practices. In determining the amount of the fine, which was the maximum fine provided for in domestic law and was equal to ten percent of the applicant company’s turnover for the preceding year, the Antimonopoly Committee of Ukraine (“the AMC”), a special agency in charge of protecting competition, noted that it was the applicant company’s first infringement of the rules and that the company had not obstructed the investigation. The applicant company did not initially admit fault and challenged the fine in court. After having lost at first instance and on appeal, it admitted fault and in July 2013 the AMC, in view of that admission and the company’s difficult financial situation, reduced the fine to UAH 30,000.

In December 2016 the Higher Commercial Court (“the HCC”), upon a claim by the Deputy General Prosecutor of Ukraine, quashed the reduction decision, finding no lawful grounds for the revision of the initial decision on imposition of the fine. In January 2017 the applicant company appealed in cassation against the first-instance and appellate courts’ original decisions upholding the fine of UAH 15,903,000 arguing, in particular, that the fine had been disproportionate. In March 2017 the HCC found against the applicant company. It held, in particular, that the anticompetitive practice, established by the AMC, had been actually admitted by the applicant company itself and that the determination of the fine was within the competence of the AMC and was not subject to judicial review.

The applicant company complains that the court proceedings were in breach of Article 6 of the Convention, in particular because the courts refused to review the amount of the fine and relied on the applicant company’s recognition of fault against it in an unfair manner since the company had been deprived of an opportunity to withdraw its admission, despite the quashing of the reduction decision. The applicant company further complains under Article 1 of Protocol No. l that the domestic legal framework for the determination of fines was not sufficiently precise, foreseeable and lacked guarantees against arbitrariness, in particular because of the absence of judicial review of fines imposed.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its criminal limb applicable to the proceedings in the present case (see, for example and mutatis mutandis , Lilly France S.A. v. France (dec.), no 53892/00, 3 December 2002; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italy , no. 43509/08, §§ 38-45, 27 September 2011; Produkcija Plus Storitveno podjetje d.o.o. v. Slovenia , no. 47072/15, §§ 41-47, 23 October 2018)? 2. Did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations or of criminal charges against it, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (i) was the Antimonopoly Committee of Ukraine an “independent and impartial tribunal established by law”?

(ii) if the Antimonopoly Committee of Ukraine was not such a tribunal, was the applicant company’s case reviewed by a judicial body having full jurisdiction and providing the guarantees of Article 6 § 1 of the Convention, having regard, in particular, to the Higher Commercial Court’s position concerning the courts’ power to review the proportionality of the sanction imposed on the applicant company? 3. Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that interference lawful and compatible with the proportionality requirement under Article 1 of Protocol No. 1?