ARSOVSKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Primă secțiune decizia nr. 2107/15 Vesna ARSOVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 10 iulie 2018 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2014, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 februarie 2018, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Vesna Arsovska, este un cetățen macedonean, născut în 1972 și locuiește în Skopje. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl J. Apostolski, un avocat practicant în Skopje. Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna D. Djonova. Denunțul reclamantului în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție privind încălcarea dreptului ei de a fi presupus nevinovat a fost comunicat guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin o scrisoare de 7 Februarie 2018, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „...În această situație, Guvernul ar dori să exprese, printr-o declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 § 2 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului Vesna Arsovska o sumă de 3,330 EUR. În opinia sa, această sumă ar constitui un recurs adecvat și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 2 în ceea ce privește dreptul ei de a fi presupus nevinovat și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în cazul în cauză, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenția [...] Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că „din orice alt motiv” nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Prin scrisoarea primită la Registrul Curții la 21 martie 2018, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Ea a declarat că este justificat să continue examinarea cazului, deoarece este semnificativă pentru dezvoltarea practicii instanțelor interne și a solicitat Curții să pronunțe o hotărâre de constatare a unei încălcări. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea presupunerii de inocență (a se vedea, printre multe altele, Allen c. Regatul Unit [GC], nr. 25424/09 , § 126, ECHR 2013, și Geerings c. Țările de Jos , nr. 30810/03, § 42, 1 martie 2007). 11. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 12. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 13. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 14. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 6 § 2 din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 septembrie 2018.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 2107/15

Vesna ARSOVSKA

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10

July

2018 as a Committee composed of:

Aleš Pejchal,

President,

Krzysztof Wojtyczek,

Jovan Ilievski,

judges,

and Renata Degener,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 December 2014,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 February 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Ms Vesna Arsovska, is a Macedonian national, who was born in 1972 and lives in Skopje. She was represented before the Court by Mr J. Apostolski, a lawyer practising in Skopje.

2.

The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms D. Djonova.

3.

The applicant’s complaint under Article 6 § 2 of the Convention about a violation of her right to be presumed innocent was communicated to the Government

.

THE LAW

4.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 7

February 2018 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

5.

The declaration provided as follows:

“...In this situation the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, did not fulfil the requirements of the applicant’s rights protected by Article 6 § 2 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant Vesna Arsovska a sum of 3,330 EUR. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 § 2 in relation to her right to be presumed innocent, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article

37 § 1

(c) of the Convention [...] In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government, having in mind the terms of this declaration, would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for ‘any other reason’ it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.”

6.

By a letter received at the Court’s Registry on 21 March 2018, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. She stated that it was justified to continue the examination of the case as it was significant for the development of the practice of the domestic courts and asked that the Court deliver a judgment finding a violation.

7.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

8.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article

37

§

1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

9.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v. Poland

(dec.), no.

11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no.

28953/03, 18

September

2007).

10.

The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of the presumption of innocence (see, among many others

Allen v. the United Kingdom

[GC], no.

25424/09

, §

126, ECHR 2013, and

Geerings v. the Netherlands

, no. 30810/03, § 42, 1

March 2007).

11.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1

(c)).

12.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

13.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

14.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 2 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 6 September 2018.

Renata Degener

Aleš Pejchal

Deputy Registrar

President