Arsov împotriva Macedoniei de Nord

Primă secțiune DECIZIE nr. 19405/07 Gorge ARSOV împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 martie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2007, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 2 iulie 2012 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Gorge Arsov, este un cetățen macedonean, născut în 1946 și trăiește în Skopje El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ičev, un avocat practicant în Skopje.

Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Bogdanov. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 8, 13, 14, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenție în ceea ce privește procedura sa de compensare. Partea cererii privind durata procedurii în temeiul articolului 6 § 1 a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea de 2 Iulie 2012 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, [lungirea procedurii interne] nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 § 1. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească suma globală de 1.400 EUR reclamantului, dl Gorge Arsov. În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 1 conform căreia procedura internă a durat în mod nejustificat și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în cazul în cauză, având în vedere jurisprudența Curții.

Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, din „alte motive”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cauzei în temeiul acestei dispoziții.

Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Prin scrisoarea din 21 septembrie 2012, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului contestat, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 cu privire la dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, §§ 38-41, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, §§ 63-65, 10 mai 2007; Petkovski v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,

nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul în partea privind plângerea privind durata procedurii.

Considerând art. 6, 8, 13, 14, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenție, reclamantul a formulat alte plângeri în ceea ce privește procedurile de compensare de care s-a plâns. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat privind plângerea de lungă durată a reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; de a lovi partea cererii cu privire la plângerea de lungă durată în temeiul articolului 6 § 1 din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 19405/07 Gorge ARSOV against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 March 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Erik Møse, Dmitry Dedov, judges , and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 April 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 2 July 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Gorge Arsov, is a Macedonian national, who was born in 1946 and lives in Skopje He was represented before the Court by Mr J. Ičev, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Bogdanov. The applicant complained under Articles 6, 8, 13, 14, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 1 of Protocol No. 12 of the Convention in relation to his compensation proceedings. The part of the application concerning the length of the proceedings under Article 6 § 1 was communicated to the Government . THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2 July 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “...the Government would hereby like to express – by way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, [the length of the domestic proceedings] did not fulfill the requirements of the applicant’s rights protected by Article 6 § 1. Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of 1,400 EUR to the applicant, Mr Gorge Arsov. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 § 1 that the domestic proceedings lasted unreasonably long, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine, which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases. ” By a letter of 21 September 2012, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, §§ 38-41, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, §§ 63-65, 10 May 2007; Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 30956/05, 13 November 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic,

the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). The Court considers that this amount should be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaint about the length of proceedings. Relying on Articles 6, 8, 13, 14, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 1 of Protocol No. 12 of the Convention, the applicant raised other complaints in relation to the compensation proceedings that he complained of. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration concerning the applicant’s length complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the part of the application about the length complaint under Article 6 § 1 out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President