DIMITRIEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

RESPONDENT

MKD

HOTĂRÂRE

14.11.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

DIMITRIEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 18075/13 Goran DIMITRIEVSKI împotriva fostei Republici iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 14 noiembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degen, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 5 martie 2013, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 23 august 2016, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Goran Dimitrievski, este un cetățean macedonean născut în 1971 și locuiește în Kumanovo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Dumanovska, un avocat care practică în Kumanovo. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost inițial reprezentat de fostul lor agent, dl K. Bogdanov, care a fost succes de dna D. Djonova. 1 din Convenție pe care i-a fost refuzat accesul la Curtea Supremă în ceea ce privește un remediu de lungime a fost comunicat guvernului DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, Guvernul a informat Curtea prin scrisoarea din 23 august 2016 că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. De asemenea, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este dispus să plătească reclamantului Goran Dimitrievski, o sumă de 1,530 EUR (o mie cinci sute treizeci și treizeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 1. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în temeiul articolului 37 (c) din Convenție ... în lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 (c) din Convenția, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” Reclamantul nu a formulat o observație cu privire la termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – pe care Curte le consideră rezonabile având în vedere circumstanțele prezentului caz –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului