DIMITRIEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Primă secțiune decizia nr. 18075/13 Goran DIMITRIEVSKI împotriva fostei Republici iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 14 noiembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degen, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 5 martie 2013, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 23 august 2016, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Goran Dimitrievski, este un cetățean macedonean născut în 1971 și locuiește în Kumanovo.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Dumanovska, un avocat care practică în Kumanovo. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost inițial reprezentat de fostul lor agent, dl K. Bogdanov, care a fost succes de dna D. Djonova. 1 din Convenție pe care i-a fost refuzat accesul la Curtea Supremă în ceea ce privește un remediu de lungime a fost comunicat guvernului DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, Guvernul a informat Curtea prin scrisoarea din 23 august 2016 că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. De asemenea, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este dispus să plătească reclamantului Goran Dimitrievski, o sumă de 1,530 EUR (o mie cinci sute treizeci și treizeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 1. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în temeiul articolului 37 (c) din Convenție ... în lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 (c) din Convenția, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” Reclamantul nu a formulat o observație cu privire la termenii declarației unilaterale.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp.

z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – pe care Curte le consideră rezonabile având în vedere circumstanțele prezentului caz –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 18075/13 Goran DIMITRIEVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 November 2017 as a Committee composed of: Aleš Pejchal, President, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 March 2013, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 August 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Goran Dimitrievski, is a Macedonian national who was born in 1971 and lives in Kumanovo. He was represented before the Court by Ms M. Dumanovska, a lawyer practising in Kumanovo. The Macedonian Government (“the Government”) were initially represented by their former Agent, Mr K. Bogdanov, who was succeeded by Ms D. Djonova. The applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention that he was denied access to the Supreme Court regarding a length remedy was communicated to the Government . THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, the Government informed the Court by a letter of 23 August 2016 that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested that the Court strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, did not fulfil the requirements of the applicant’s rights protected by Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant Goran Dimitrievski, a sum of 1,530 EUR (one thousand five hundred and thirty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 § 1. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government, having in mind the terms of this declaration, would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for ‘any other reason’ it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” The applicant did not comment on the terms of the unilateral declaration. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which the Court finds to be reasonable given the circumstances of this case – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). Moreover, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 7 December 2017. Renata Degener Aleš Pejchal Deputy Registrar President