SHCHITOVA c. RUSSIE

Comunicat la 10 iulie 2018 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 70742/14 Tatyana Mikhaylovna SHCHITOVA împotriva Rusiei introdusă la 16 octombrie 2014 OBIECTUL L refuzul autorităților interne ale reclamantei pentru prejudiciul suferit ca urmare a inundațiilor, numai pentru motivul că persoana în cauză nu locuia în casa în cauză. Potrivit reclamantei, art. 18 din Legea federală din 21 decembrie 1994 nu 68-FZ privind protecția populației și a teritoriilor împotriva dezastrelor naturale și industriale garantează tuturor dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat bunurilor.

RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Â R Ț I Ț I Â , în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, d a obține o despăgubire pecuniară pentru prejudiciul cauzat casei sale ca urmare a inundării din 2012 la art. 18 alineatul (7) din Legea federală din 21 decembrie 1994 n 68-FZ constituie un temei pentru dreptul la despăgubiri La art. 1 din Legea regională Krasnodar din 11 iulie 2012 privind măsurile de protecție pentru persoanele fizice care și-au pierdut locuințele din cauza inundațiilor din iulie 2012 și/sau decretul șefului administrației regionale Krasnodar din 15 iulie 2012 n 820 privind modalitățile de plată a despăgubirilor constituie un temei pentru dreptul la despăgubiri art. 1 din Protocolul nr. 1 impune autorităților interne obligația de a repara prejudiciul cauzat bunurilor cauzate de dezastre naturale?

În ce domeniu este această obligație Refuzul organismelor interne ale reclamantei numai pe motiv că nu a locuit în casă în momentul inundației, constituie a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție

Communiquée le 10 juillet 2018

TROISIÈME SECTION

Requête n o 70742/14 Tatyana Mikhaylovna SHCHITOVA contre la Russie introduite le 16 octobre 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante était propriétaire d’une part d’une maison. À la suite d’une inondation en 2012, la maison a subi des dégâts, puis a été déclarée insalubre et démolie. La requête concerne le refus des autorités internes d’indemniser la requérante pour le préjudice subi du fait de l’inondation, au seul motif que l’intéressée n’habitait pas la maison en question. Selon la requérante, l’article 18 la loi fédérale du 21 décembre 1994 n o 68-FZ relative à la protection de la population et des territoires contre les catastrophes naturelles et industrielles garantit à tous le droit à une réparation du préjudice causé aux biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante avait-elle une « espérance légitime », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, d’obtenir une réparation pécuniaire pour le préjudice causé à sa maison du fait de l’inondation de 2012 ? L’article 18, alinéa 7, de la loi fédérale du 21 décembre 1994 n o 68-FZ constitue-t-il un fondement pour le droit à réparation ? L’article 1 de la loi régionale de Krasnodar du 11 juillet 2012 relative aux mesures de protection pour les particuliers ayant perdu leurs logements du fait de l’inondation en juillet 2012, et/ou le décret du chef de l’administration régionale de Krasnodar du 15 juillet 2012 n o 820 relatif aux modalités de versement des indemnités constituent-ils un fondement pour le droit à réparation ? 2. L’article 1 du Protocole n o 1 impose-t-il une obligation aux autorités internes de réparer le préjudice causé aux biens du fait de catastrophes naturelles ? Dans l’affirmative, quelle est l’étendue de cette obligation ? 3. Le refus des instances internes d’indemniser la requérante au seul motif qu’elle n’habitait pas la maison au moment de l’inondation, constitue ‑ t-il en une violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ?