Arslan și alții împotriva Turciei

Reclamanții s-au născut în 1983, 1973, 1983, 1986, 1984 și 1984. Dl Yaşar Çalışkan locuieşte în Ankara. Ceilalţi solicitanţi locuiesc în Samsun. Potrivit argumentelor reclamanților, care nu au fost contestate de Guvern, la momentul depunerii cererii, acestea îndeplineau condamnările de închisoare care rezultă din condamnările lor penale care au dat naștere la prezenta cerere. La 17 și 18 iunie 2005, 17 membri ai Partidului Comunist Maoist (denumit în continuare „MKP”), o organizație ilegală, au fost uciși într-o zonă rurală în cadrul jurisdicției administrative a orașului Ovacık, în apropierea orașului Tunceli, de membrii forțelor de securitate.

La 21 iunie 2005, la Samsun, s-a desfășurat o reuniune în protest pentru presupusele crime ilegale din 17 și 18 iunie 2005. Studenţii de la universitate din Samsun Ondokuz Mayıs Üniversitesi, inclusiv solicitanţii, s-au adunat în faţa clădirii Asociaţiei pentru Drepturile Fundamentale şi Libertăţile Mării Negre (Karadeniz Temel Haklar ve Özgürlükler Derneği) în cazul în care a fost citită o declaraţie de presă. La 8 iulie 2005, unul dintre reclamanții, dl Ahmet Doğan, a participat la o altă lectură dintr-o declarație de presă din Samsun. Declarația de presă se referă la uciderile din 17 și 18 iunie 2005, arestarea a mai multor persoane ulterioară lecturii din declarația de presă la 21 iunie 2005, precum și presupusa ucidere ilegală a unui deținut de către poliție.

10. La 21 februarie 2007, procurorul public Ankara a inițiat proceduri penale împotriva a douăzeci și trei de persoane, inclusiv a reclamanților, acuzându-le de propagande în favoarea MKP, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). Potrivit acuzării, în timpul adunării din 21 iunie 2005, sloganuri cum ar fi „Viaţă solidaritate revoluţionară” (“Yaşasın devrimci dayanışma”), „Am plătit un preţ. Noi îi vom face să plătească un preţ.” („Bedel ödedik, bedel ödeteceğiz.”), “Statul Murder” („Katil devlet”), “Martirii revoluţionari sunt nemuritori” („Devrim şihitleri ölümsüzdür”.), „Martiri sunt nemuritori” („Şehit namırın”), au fost cântateți și reclamanții au participat la adunarea.

Procurorul public a remarcat, de asemenea, că dl Ahmet Doğan a participat la adunarea din 8 iunie 2005, în timpul cărora sloganul următor a fost cântat: „Nici o emancipare, nici unul dintre noi, nici unul dintre noi, nici unul dintre noi.” („Kurtuluş şi tek başına, ya hep beraber ya hiçbirimiz.)”, „Areşti, provocaţii şi coerciţii nu ne pot descuraja.” („Tutuklamar, provasyonlar, baskılar bizi yıldıramaz”), „Vom rezista şi vom reuşi” (“Direne direne direne kazanağağız”), „Am plătit un preţ; îi vom face să plătească un preţ.” “Bedel ödelik, beödetecenğiz”). 11. La 31 martie 2009, Curtea Ankara Assize a constatat că reclamanții au fost vinovați și condamnați la fiecare dintre ei la zece luni de închisoare în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, cu excepția domnului Ahmet Doğan, care a fost condamnat la 20 de luni de închisoare.

În ceea ce privește reunirea din 21 iunie 2005, Curtea așesimă a constatat că sloganul „Martyrs sunt nemuritori” a fost cântat de dl Kürșad Arslan, dna Dilek Kömpe, dl Olcay Bayraktar și dl Ahmet Doğan și că sloganul „Statul criminal va plăti prețul”, „Martirii revoluționari sunt nemuritori” și „solidarea revoluționară lungă” au fost cântat de dl Yașar Çalıșkan, dl Kürșad Arslan și dna Dilek Kömpe. Curtea a constatat, de asemenea, că toate reclamanții, cu excepția domnului Olcay Bayraktar, au cântat sloganul „Am plătit un preț; le vom face să plătească un preț” și că dl Ahmet Doğan a purtat o banner cu sloganul „Ovacık Martiri sunt nemuritori”.

În ceea ce privește adunarea din 8 iulie 2005, Curtea a remarcat că dl Ahmet Doğan a cântat sloganele „Arești, provocații și coerciții nu ne pot descuraja.”, “Vom rezista și vom reuși” și „Am plătit un preț; le vom face să plătească un preț.” 12. În hotărârea sa, Curtea Ankara Assize a făcut trimitere la art. 10 din Convenție, precum și la hotărârea Curții în cazul Sürek v. Turcia (nu. 1) ([GC], nr. 26682/95, CEDO 1999IV) și raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului în cazul Karataş v. Turcia (nu. 23168/94, raportul Comisiei din 11 decembrie 1997). Curtea a susținut că, cântând sloganurile menționate mai sus, reclamanții nu și-au exercitat drepturile democratice, ci și-au glorificat teroarele prin adoptarea stilului de discurs al organizațiilor teroriști și că nu s-au distanțat de violență.

În opinia instanței, cântând aceste sloganuri reclamanții nu aveau intenția de a găsi o soluție la o problemă, ci a lăudat și a glorificat sursa problemei, adică organizațiile teroriste în cauză. Prin urmare, solicitanţii au provocat teroare. Curtea Ankara Assize a concluzionat că cântarea sloganelor în cauză nu ar putea fi considerată ca care intră în domeniul de aplicare al dreptului la libertate de exprimare. 13. La 8 iulie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 31 martie 2009 în ceea ce privește condamnarea reclamanților. 14. La date neespecificate reclamanții și-au îndeplinit condamnarea la închisoare.

6. The applicants were born in 1983, 1973, 1983, 1986, 1984 and 1984. Mr Yașar Çalıșkan lives in Ankara. The other applicants live in Samsun. According to the applicants’ submissions, which were not contested by the Government, at the time of the lodging of the application, they were serving the prison sentences arising out of their criminal convictions which gave rise to the present application. 7. On 17 and 18 June 2005 seventeen members of the Maoist Communist Party (hereinafter “the MKP”), an illegal organisation, were killed in a rural area within the administrative jurisdiction of the town of Ovacık, near the city of Tunceli, by members of the security forces. 8. On 21 June 2005 a gathering was held in protest at the alleged unlawful killings of 17 and 18 June 2005 in Samsun.

University students from the Samsun Ondokuz Mayıs Üniversitesi, including the applicants, gathered in front of the building of the Black Sea Fundamental Rights and Freedoms Association (Karadeniz Temel Haklar ve Özgürlükler Derneği) where a press statement was read out. 9. On 8 July 2005 one of the applicants, Mr Ahmet Doğan, attended another reading out of a press statement in Samsun. The press statement concerned the killings of 17 and 18 June 2005, the arrest of a number of persons subsequent to the reading out of the press statement on 21 June 2005 and the alleged unlawful killing of a detainee by the police.

10. On 21 February 2007 the Ankara public prosecutor initiated criminal proceedings against twenty-three people, including the applicants, charging them with disseminating propaganda in favour of the MKP, under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713). According to the indictment, during the gathering of 21 June 2005, slogans such as “Long live revolutionary solidarity” (“Yașasın devrimci dayanıșma”), “We have paid a price. We will make them pay a price.” (“Bedel ödedik, bedel ödeteceğiz.”), “Murderer State” (“Katil devlet”), “Revolutionary martyrs are immortal” (“Devrim șehitleri ölümsüzdür.”), “Martyrs are immortal” (“Șehit namırın”), were chanted and the applicants participated in the gathering.

The public prosecutor further noted that Mr Ahmet Doğan had participated in the gathering of 8 June 2005, during which the following slogans had been chanted: “No emancipation alone, either all of us or none of us.” (“Kurtuluș yok tek bașına, ya hep beraber ya hiçbirimiz.)”, “Arrests, provocations and coercion cannot discourage us.” (“Tutuklamalar, provakasyonlar, baskılar bizi yıldıramaz.”), “We will resist and succeed” (“Direne direne kazanacağız.”), “We have paid a price; we will make them pay a price.” “Bedel ödedik, bedel ödeteceğiz”). 11. On 31 March 2009 the Ankara Assize Court found the applicants guilty as charged and sentenced each of them to ten months’ imprisonment pursuant to section 7(2) of Law no. 3713, except for Mr Ahmet Doğan, who was sentenced to twenty months’ imprisonment.

As regards the gathering of 21 June 2005, the assize court found it established that the slogan “Martyrs are immortal” had been chanted by Mr Kürșad Arslan, Ms Dilek Kömpe, Mr Olcay Bayraktar and Mr Ahmet Doğan and that the slogans “The murderer state will pay the price”, “Revolutionary martyrs are immortal” and “Long live revolutionary solidarity” had been chanted by Mr Yașar Çalıșkan, Mr Kürșad Arslan and Ms Dilek Kömpe. The court also found it established that all the applicants except for Mr Olcay Bayraktar had chanted the slogan “We have paid a price; we will make them pay a price” and that Mr Ahmet Doğan had carried a banner bearing the slogan “Ovacık Martyrs are immortal”. As regards the gathering of 8 July 2005, the court noted that Mr Ahmet Doğan had chanted the slogans “Arrests, provocations and coercion cannot discourage us.”, “We will resist and succeed” and “We have paid a price; we will make them pay a price.” during that public gathering.

12. In its judgment, the Ankara Assize Court referred to Article 10 of the Convention as well as to the Court’s judgment in the case of Sürek v. Turkey (no. 1) ([GC], no. 26682/95, ECHR 1999IV) and the report of the European Commission of Human Rights in the case of Karataș v. Turkey (no. 23168/94, Commission’s report of 11 December 1997). The court held that by chanting the above-mentioned slogans the applicants had not exercised their democratic rights but had glorified terror by adopting the style of discourse of terror organisations and that they had not distanced themselves from violence. In the court’s view, by chanting those slogans the applicants had not intended to find a solution to a problem but had praised and glorified the source of the problem, that is to say, the terrorist organisations concerned.

Hence, the applicants had incited terror. The Ankara Assize Court concluded that chanting the slogans in question could not be considered as falling within the scope of the right to freedom of expression. 13. On 8 July 2010 the Court of Cassation upheld the judgment of 31 March 2009 in so far as it concerned the applicants’ conviction. 14. On unspecified dates the applicants served their prison sentences.