DANILENKO c. RUSSIE et 1 autre affaire

Comunicat la 11 iulie 2018 SECȚIUNEA 3 Solicitările nr. 7000/17 și 81319/17 Sergey Vasilyevich DANILENKO împotriva Rusiei și Leyla Davudovna DANILENKO împotriva Rusiei, depuse la 9 ianuarie 2017 și, respectiv, la 15 noiembrie 2017 7000/17) în detenție provizorie până la 16 mai 2017. Acestea se referă, de asemenea, la limita impusă numărului de vizite de care reclamantul și reclamanta (cererile nr. 7000/17 și, respectiv, 81319/17 au putut beneficia, ca atare, în cazul în care reclamantul se afla în detenție provizorie, precum și la modalitățile de efectuare a acestor vizite.

770/17 Numai având în vedere Hotărârea Klepikov și alții c. Rusia ([comitet], nr 3400/06 și alții, 24 noiembrie 2016) prin care Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 5 3 din convenție, pe baza duratei excesive a detenției provizorii suferite de solicitant, detenția la Õ în perioada 24 noiembrie 2016-16 mai 2017, este compatibilă cu dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil mai scurt decât cel prevăzut la art. 3 din convenție (compararea cu Kolosyuk și alte c. Rusia [comitet], nr 45162/13 și 4 altele, § 18, 14 iunie 2018) Apelurile reclamantului împotriva deciziilor din 7 decembrie 2016 și 1 martie 2017 de prelungire a detenției provizorii au fost examinate în scurt timp în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție, având în vedere refuzul instanțelor interne de a examina pe fond apelurile reclamantului împotriva deciziilor din 5 octombrie, 2 noiembrie și 7 În decembrie 2016, prin care Tribunalul orașului Novotcherkassk a respins cererile de extindere depuse de către tribunalul municipal Novotcherkassk, a dispus o acțiune efectivă pentru a controla legalitatea detenției sale în conformitate cu art. 5 4 din convenție (comparat cu Manerov c. Rusia, nr. 49848/10, §§ 38, 5 ianuarie 2016 și cauzele la care se face referire) Hotărârea Curții Supreme a Federației Ruse din 17 mai 2017 prin care această instanță,

ținând seama de hotărârea Klepikov și de alte hotărâri menționate anterior, a anulat deciziile judecătorești adoptate între 24 decembrie 2012 și 16 mai 2017 prin care a fost rejudecată arestarea provizorie a reclamantului, reprezintă o hotărâre adecvată și suficientă În sensul articolului 34 din convenție, o persoană poate pierde de către reclamant de calitate a victimei încălcări ale dispozițiilor articolului 5 3 și ale articolului 4 din convenție (comparați cu Hebat Aslan și Firas Aslan Turcia, nr 15048/09, §§ 53, 28 octombrie 2014) Întrebări pentru ambele cereri.

A fost încălcat dreptul reclamantului și al reclamantei la respectarea vieții lor private și de familie, în sensul articolului 8 1 din Convenție, pe baza limitei impuse numărului de vizite de care au putut beneficia, ca atare, în cazul în care reclamantul se afla în detenție provizorie și a modalităților de efectuare a acestor vizite, în special în ceea ce privește lipsa contactului fizic între reclamant și reclamantă în timpul vizitelor acesteia din urmă, la punerea sub ascultare a dispozitivului de comunicare utilizat pentru conversațiile lor și la prezența constantă a unui gardian în timpul vizitelor respective În conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Convenția (Moisseev c. Rusia, nr. 62936/00, § 257 259, 9 octombrie 2008, Tereshchenko c. Rusia, nr 33761/05, § 128 137, 5 iunie 2014 și Andrey Smirnov c. Rusia, n 43149/10, § 57, 13 februarie 2018) Cererea nr 7000/17 Sergey Vasilyevich DANILENKO născut în 1968, rezident în Novocherkassk și reprezentat de I.V.

Gak. Cerere nr. 81319/17 Leyla Davudovna DANILENKO, născută în 1987, rezidentă în Novocherkassk și reprezentată de I.V. Gak.

Communiquée le 11 juillet 2018

TROISIÈME SECTION

Requêtes n os 7000/17 et 81319/17 Sergey Vasilyevich DANILENKO contre la Russie et Leyla Davudovna DANILENKO contre la Russie introduites respectivement le 9 janvier 2017 et le 15 novembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent le maintien du requérant (la requête n o 7000/17) en détention provisoire jusqu’au 16 mai 2017. Elles portent également sur la limite imposée au nombre de visites dont le requérant et la requérante (les requêtes n os 7000/17 et 81319/17 respectivement ) ont pu bénéficier, en tant qu’époux, lorsque le requérant se trouvait en détention provisoire ainsi que sur les modalités desdites visites.

QUESTIONS AUX PARTIES

Questions pour la requête n o 7000/17 uniquement 1. Eu égard à l’arrêt Klepikov et autres c. Russie ([comité], n os 3400/06 et 12 autres, 24 novembre 2016) par lequel la Cour a conclu à la violation de l’article 5 § 3 de la Convention à raison de la durée excessive de la détention provisoire subie par le requérant, la détention de l’intéressé pendant la période du 24 novembre 2016 au 16 mai 2017, est-elle compatible avec le droit d’être jugé dans un « délai raisonnable », garanti par l’article 5 § 3 de la Convention (comparer avec Kolosyuk et autres c. Russie [comité], n os 45162/13 et 4 autres, §§ 10 ‑ 18, 14 juin 2018) ? 2. Les appels du requérant contre les décisions des 7 décembre 2016 et 1 er mars 2017 prorogeant sa détention provisoire, ont-ils été examinés « à bref délai » conformément aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ? 3. Eu égard aux refus des juridictions internes d’examiner sur le fond les appels du requérant contre les décisions des 5 octobre, 2 novembre et 7 décembre 2016 par lesquelles le tribunal de la ville de Novotcherkassk a rejeté les demandes d’élargissement introduites par l’intéressé, a-t-il disposé d’un recours effectif pour faire contrôler la légalité de sa détention conformément à l’article 5 § 4 de la Convention (comparer avec Manerov c. Russie , n o 49848/10, §§ 34 ‑ 38, 5 janvier 2016,

et les affaires auxquelles il y est fait référence) ? 4. La décision du présidium de la Cour suprême de la Fédération de Russie du 17 mai 2017 par laquelle cette juridiction, en tenant compte de l’arrêt Klepikov et autres précité, a annulé les décisions judiciaires adoptées entre le 24 décembre 2012 et le 16 mai 2017 par lesquelles la détention provisoire du requérant avait été reconduite, représente-t-elle un redressement « approprié et suffisant » de nature à entraîner la perte par le requérant de qualité de victime, au sens de l’article 34 de la Convention, des violations alléguées de l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention (comparer avec Hebat Aslan et Firas Aslan c. Turquie , n o 15048/09, §§ 42 ‑ 53, 28 octobre 2014) ? Questions pour les deux requêtes : 1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant et de la requérante au respect de leur vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, à raison de la limite imposée au nombre de visites dont ils ont pu bénéficier, en tant qu’époux, lorsque le requérant se trouvait en détention provisoire et des modalités desdites visites eu égard, notamment, à l’absence de contact physique entre le requérant et la requérante lors des visites de cette dernière,

à la mise sur écoute du dispositif de communication utilisé pour leurs conversations et à la présence constante d’un gardien pendant lesdites visites ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ( Moïsseïev c. Russie , n o 62936/00, §§ 257 ‑ 259, 9 octobre 2008, Tereshchenko c. Russie , n o 33761/05, §§ 128 ‑ 137, 5 juin 2014, et Andrey Smirnov c. Russie , n o 43149/10, §§ 35 ‑ 57, 13 février 2018) ? 1. Requête n o 7000/17 Sergey Vasilyevich DANILENKO né en 1968, résidant à Novocherkassk et représenté par par I.V. Gak. 2. Requête n o 81319/17 Leyla Davudovna DANILENKO née en 1987, résidant à Novocherkassk et représentée par I.V.

Gak.