SPANO c. ITALIE

Comunicat la 29 august 2018 Prima secțiune Cerere nr. 28393/18 Massimo SPANO împotriva Italiei introdusă la 30 mai 2018 ÎN MATERIE DE LUXARE Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamantului. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA PĂRȚILE Reclamantul a suferit o interferență în exercitarea dreptului său la respectarea vieții sale de familie în sensul articolului 8 din convenție În acest sens, a fost aceasta justificată și proporțională având în vedere în special, pe de o parte, suspendarea presupus arbitrară a dreptului de vizită la adresa copilului său emis de serviciile sociale și, pe de altă parte, validarea acestei suspendări de către instanța pentru copii aflată la distanță de doi ani?

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza pretinsei lipse de diligență a autorităților competente sesizate de Au adoptat autoritățile naționale toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil autoritățile pentru a asigura un echilibru corect între diferitele interese prezente în acest caz, dat fiind că în 2015, ca urmare a punerii în aplicare a cererii în 2013, instanța a refuzat să îl reintegreze în autoritatea sa părintească și că orice contact cu copilul să fie negat Procesul decizional care a condus la hotărârile instanțelor interne a fost echitabil și a respectat în mod corespunzător interesele protejate de art. 8 din convenție, ținând seama, în special, de întârzierea (18 luni) a instanței pentru copii de a se pronunța asupra recursului reclamantului în urma achitarea acestuia, fără a aduce atingere cererilor prezentate de reclamant (mutați mutatis mutandis) Improva c. Italia, 66396/14 4 mai 2017)

Communiquée le 29 août 2018

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 28393/18 Massimo SPANO contre l’Italie introduite le 30 mai 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il subi une ingérence dans l’exercice de son droit au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle justifiée et proportionnée compte tenu notamment, d’une part, de la suspension prétendument arbitraire au droit de visite à l’égard de son enfant émise par les services sociaux et, d’autre part, de la validation de cette suspension par le tribunal pour enfants intervenue à distance de deux ans ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes saisies par l’intéressé, afin d’obtenir la mise en place de son droit de visite en 2013, après son acquittement ? Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour faire respecter un juste équilibre entre les divers intérêts présents en l’espèce étant donné qu’en 2015, consécutivement à l’acquittement du requérant en 2013, le tribunal a refusé de le réintégrer dans son autorité parentale et que tout contact avec l’enfant lui soit nié ? 3. Le processus décisionnel débouchant sur les décisions des juridictions internes a-t-il été équitable et a-t-il respecté comme il se doit les intérêts protégés par l’article 8 de la Convention compte tenu,

en particulier, du retard (dix-huit mois) du tribunal pour enfants à se prononcer sur le recours du requérant suite à son acquittement, nonobstant les demandes présentées par le requérant (mutatis mutandis Improta c. Italie, n o 66396/14 , 4 mai 2017) ?