NAUMENKO AND OTHERS v. RUSSIA

Decizia nr. 25008/17 Mihail Aleksandrovich NAUMENKO și Ivan Aleksandrovich TKACHENKO împotriva Rusiei și a altor 3 cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 30 august 2018 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, Registrul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este consemnată în tabelul adăugat.

Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție în timpul transportului au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”). În unele dintre cererile, plângerile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a recunoscut condițiile inadecvate de detenție în timpul transportului.

În unele dintre cereri, acestea au recunoscut, de asemenea, că autoritățile interne au încălcat drepturile reclamanților garantate de alte dispoziții ale Convenției (a se vedea tabelul anexat) și au oferit să plătească reclamanților sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să scoată cererile din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție. Sumele vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție în timpul transportului (a se vedea, de exemplu, Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 103-108, 22 mai 2012). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor în măsura în care se referă la condițiile de transport ale reclamanților și la disponibilitatea de căi de recurs interne pentru a se plânge în legătură cu aceasta (art. 37 § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu trebuie să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție în timpul transportului și la alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite, astfel cum se indică în tabelul adăugat.

Reclamantul în cererea nr. 71457/17 a formulat și alte plângeri în temeiul convenției. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. În urma acestei părți ale cererii trebuie respinse în conformitate cu art. 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia notă în ceea ce privește declarațiile guvernului contestat privind condițiile de detenție inadecvate în timpul transportului și celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite, astfel cum este indicat în tabelul adăugat, și în ceea ce privește modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; de a ataca această parte a cererilor din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție; declară restul cererii nr. 71457/17 inadmisibil.

Realizat în limba engleză și notificat în scris la 20 septembrie 2018. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct secretar interimar APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea și locația reprezentantului Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume atribuite pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 25008/17 07/03/2017 Mikhail Aleksandrovich Naumenko 07/05/1988 Ivan Aleksandrovich Tkachenko 30/12/1979 26/03/2018 16/05/2018 1000 69374/17 28/08/2017 Maksim Fedorovich Starchenko 16/09/1985 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern - pentru a se plânge despre condițiile de transport slabe 26/03/2018 16/05/2018 1.000 71457/17 24/09/2017 Ilya Aleksandrovich Yegorshin 21/07/1977 Ryzhov Anton Igorevich Nizhniy Novgorod Art. 13 - lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă - să se plângă de condițiile de transport slabe 26/03/2018 18/05/2018 1000 71698/17 18/09/2017 Aleksandr Vladimirovich Mokhnatkin 10/05/1975 Art. 13 - lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă - să se plângă de condițiile de transport slabe 26/03/2018 04/05/2018 1.000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 25008/17 Mikhail Aleksandrovich NAUMENKO and Ivan Aleksandrovich TKACHENKO against Russia and 3 other applications (see appended table) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 August 2018 as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table. The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention during transport were communicated to the Russian Government (“the Government”). In some of the applications, complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention. THE LAW Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They acknowledged the inadequate conditions of detention during transport.

In some of the applications, they further acknowledged that the domestic authorities had violated the applicants’ rights guaranteed by other provisions of the Convention (see the appended table). They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases. The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention during transport (see, for example, Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 103-108, 22 May 2012). Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications insofar as they concern the conditions of the applicants’ transport and the availability of domestic remedies to complain about it (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above,

it is appropriate to strike the cases out of the list as regards the complaints concerning the inadequate conditions of detention during transport and other complaints under the well-established case-law, as indicated in the appended table. The applicant in application no. 71457/17 also raised other complaints under the Convention. The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations concerning the inadequate conditions of detention during transport and the other complaints under the well-established case-law, as indicated in the appended table, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of application no. 71457/17 inadmissible.

Done in English and notified in writing on 20 September 2018. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Representative’s name and location Other complaints under well-established case-law Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments, if any Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 25008/17 07/03/2017 Mikhail Aleksandrovich Naumenko 07/05/1988 Ivan Aleksandrovich Tkachenko 30/12/1979 26/03/2018 16/05/2018 1,000 69374/17 28/08/2017 Maksim Fedorovich Starchenko 16/09/1985 Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law - to complain about poor conditions of transport 26/03/2018 16/05/2018 1,000 71457/17 24/09/2017 Ilya Aleksandrovich Yegorshin 21/07/1977 Ryzhov Anton Igorevich Nizhniy Novgorod Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law - to complain about poor conditions of transport 26/03/2018 18/05/2018 1,000 71698/17 18/09/2017 Aleksandr Vladimirovich Mokhnatkin 10/05/1975 Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law - to complain about poor conditions of transport 26/03/2018 04/05/2018 1,000 [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicants.