AFFAIRE CIOLACU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

AFFAIRE CIOLACU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2018)

SECȚIUNEA 2 CELOLACU c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 22400/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 septembrie 2018 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ciolacu c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus dintr-un comitet compus din Paul Limpens, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători; și a dlui Hasan Bakkarc , grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 3 iulie 2018, se pronunță în privința acestei hotărâri, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 22400/13) îndreptată împotriva Republicii Moldova și din care un resortisant al acestui stat, dl Petru Ciolacu ( La 17 martie 2013, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul a fost reprezentat de domnul Postu, avocat la Chișinău. Guvernul moldovenescu a fost reprezentat de agenții săi, domnul Gurin și doamna Revencu. Reclamantul susține că dreptul său la o instanță, garantat prin articolul § 1 din convenție, precum și dreptul său la libertate în ceea ce privește bunurile sale, consacrat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, au fost ignorate din cauza perioadei excesive de executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea sa. La 1 septembrie 2015, cererea a fost comunicată guvernului. La 8 noiembrie 2017, Curtea a decis să soluționeze cererea cu prioritate în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA □ESPECE Reclamantul s-a născut în 1937 și își are reședința în Chișinău. Prin hotărârea definitivă din 22 decembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a dispus ca I.N. și E.N. să plătească reclamantului suma de 19 450 de dolari americani (USD) (14 511, 61 de euro (EUR) la momentul respectiv). La 28 ianuarie 2005, executorul justiției a inițiat procedura de executare. La 5 iulie 2011, I.N. și E.N. au executat în întregime hotărârea. 10. La 26 decembrie 2011, reclamantul a introdus o acțiune în justiție împotriva statului pe baza Legii nr. 87. El a solicitat 50 000 de lei moldovenești (MDL) (aproximativ 3 260 EUR la momentul respectiv) pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit ca urmare a executării tardive a hotărârii din 22 decembrie 2004, precum și prejudiciul material constând în suma dobânzilor moratorii. 11. Prin hotărârea din 14 mai 2012, Tribunalul din Râșcani a constatat încălcarea dreptului său la executare a unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil și i-a acordat 5 000 MDL (aproximativ 333 EUR) pentru prejudiciul moral și a constatat, printre altele, că executarea tardivă era imputabilă autorităților statului. Pentru a respinge pretențiile reclamantului în legătură cu prejudiciul material, acesta a constatat că dobânda moratoriu ar trebui solicitată debitorilor și nu statului. 12. Prin hotărârea definitivă din 22 noiembrie 2012, instana de apel a respins cererea reclamantului și a confirmat hotărârea din 14 mai 2012. La 8 august 2012, reclamantul a intentat o acțiune împotriva I.N. și E.N. și a solicitat plata dobânzilor moratorii ca urmare a executării tardive a obligației lor financiare. 14. printr-o hotărâre definitivă din 12 martie 2014, Curtea Supremă de Justiție, pe baza lipsei de vinovăție a debitorilor, a respins acțiunea ca neîntemeiată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 15. Dispozițiile relevante ale noii căi de atac interne introduse prin Legea nr. 87 sunt rezumate în hotărârea Botezatu c. Republica Moldova, n 17899/08, § 12, 14 aprilie 2015 16. În ceea ce privește modul de calcul al dobânzilor moratorii, dispozițiile relevante sunt rezumate în hotărârea Dacia S.R.L. c. Moldova (satisfacere echitabilă), nr. 3052/04, § 22, 24 februarie 2009. La punctul 15 din Decizia explicativă nr. 9 din 24 decembrie 2010, Curtea Supremă de Justiție a constatat, printre altele, că plata dobânzilor moratorii în caz de întârziere în executarea unei obligații pecuniare este de drept în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: creanța constituie o sumă de bani, creanța este lichidă și exigibilă. CU PRIVIRE LA DISJONCȚIUNEA DIN LASAFFAIRRE 18. La 1 septembrie 2015, Curtea a decis, având în vedere similaritatea cauzelor, să adere prezenta cerere la cererile nr. 16000/10 și altele (Ialtexgal Aurica S.A. c. Republica Moldova și alte 60 de cereri (dec.), nr 16000/10 și altele, 1 Cu toate acestea, Comisia consideră că este necesar să se desprindă prezenta cauză și să se decidă să se ia o decizie separat. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 19. Reclamantul susține că executarea tardivă a hotărârii pronunțate în favoarea sa a încălcat dreptul său la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 a Convenției și a dreptului acesteia la respectarea proprietăților sale, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Pasiunile relevante ale dispozițiilor invocate sunt astfel exprimate: art. 6 alin. Cu privire la admisibilitate 20. Guvernul susține că reclamantul nu mai poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor sale, în măsura în care a fost remediat situația sa la nivel național. 21. La rândul său, reclamantul consideră că, în lipsa unei compensații suficiente pentru prejudiciul suferit, și-a păstrat calitatea de victimă. 22. Curtea amintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de victimă a unei persoane decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, apoi au reparat încălcarea Convenției (Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], nr. 38433/09, § 81, CEDH 2012 23. În speță, Curtea constată că Tribunalul a constatat că reclamantul a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate prin art. 6 din Convenție și i-a acordat o anumită despăgubire pentru prejudiciul moral. Curtea consideră că excepția preliminară invocată de guvern în ceea ce privește pierderea calității de victimă este atât de strâns legată de substanța obiecțiunilor reclamantului încât ar trebui să fie anexată la fondul cererii (a se vedea printre altele Botezatu c. Republica Moldova, n 17899/08, § 18, 14 aprilie 2015). Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acest lucru trebuie declarat admisibil. Pe fond Argumentele părților 25. Reclamantul susține că omisiunea autorităților de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura executarea, într-un termen rezonabil, a hotărârii irevocabile pronunțate în favoarea sa, a adus atingere drepturilor sale protejate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. (1) Cu toate că instanțele naționale au recunoscut această încălcare, ele nu au acordat compensații suficiente. În aceste circumstanțe, reclamantul consideră că: a fost victima unei încălcări a art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 26. Guvernul constată că hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului a fost executată la 5 iulie 2011 ; prin hotărârea din 22 noiembrie 2012, Tribunalul din Chișinău a constatat încălcarea termenului rezonabil și i-a alocat 5 000 MDL (aproximativ 333 EUR) pentru prejudiciul moral. Acesta susține, de asemenea, că suma la care se face referire nu poate fi pusă în discuție de Curte, deoarece instanța națională a decis în echitate și în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază în ceea ce privește satisfacția echitabilă. Curtea amintește că, în cauzele pe termen lung de procedură, faptul că reclamantul a obținut o despăgubire comparabilă cu satisfacția echitabilă de care vorbește art. 41 din Convenție (Scordino c. Italia 1) [GC], nr 36813/97, § 181, CEDH 2006-V). 28. În speță, Curtea constată că instanțele naționale au constatat că reclamantul a suferit o încălcare a dreptului său garantat prin art. 6 din convenție și i-au alocat echivalentul a aproximativ 333 EUR pentru prejudiciul moral, pentru o întârziere de 78 de luni. Întrebarea care se pune este dacă dreptul obținut a fost de natură să repare prejudiciul suferit. Pentru a evalua cuantumul despăgubirii acordate de instanțele naționale, Curtea examinează, pe baza elementelor de care dispune, ceea ce ar fi acordat în aceeași situație (ibidem , § 211). Curtea constată că suma alocată reclamantului este în mod clar mai mică decât aceasta: în general, în cauze moldovenești similare (a se vedea printre altele Botezatu § 42, Mizernaia c. Moldova , n 3170/03, § 32, 25 septembrie 2007, Prodan c. Moldova , n 49806/99 , § 82, CEDO 2004-III (extracturi). 30. Curtea arată, de asemenea, că reclamantul a obținut nici o despăgubire pentru prejudiciul material. 31. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că reclamantul nu a obținut o redresare suficientă la nivel național și că acesta păstrează calitatea de Din aceste motive și ținând cont de jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza omisiunii autorităților de a executa, într-un termen rezonabil, hotărârea definitivă pronunțată în favoarea reclamantului. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 33. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 34. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantul solicită 26 495,96 USD (23 612,90 EUR), reprezentând valoarea dobânzilor moratoriu calculate pentru șapte ani de la data executării hotărârii în cauză. 35. Guvernul contestă această sumă. El consideră că prejudiciul material care rezultă dintr-o executare tardivă a unei anumite părți, nu poate fi imputat acesteia. 36. Curtea consideră că, pentru reclamant, utilizarea sumei de bani alocate prin hotărârea din 22 decembrie 2004 i-a cauzat un prejudiciu material. Curtea amintește că instanțele naționale au constatat că întârzierea în executarea hotărârii de executare a hotărârii de judecată nu a fost mai mult decât a autorităților statului. Luând în considerare legislația națională privind calcularea dobânzilor moratorii, Curtea alocă reclamantului 16 370 EUR. 37. În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamantul solicită 5 000 EUR. În special, el invocă faptul că, fiind bolnav și primind o pensie de 50 EUR pe lună, acești bani îi erau indispensabili pentru a putea duce o viață decentă și pentru a beneficia de un tratament adecvat. 38. Guvernul contestă această sumă. 39. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 330 EUR pentru prejudiciul moral. Proaspăt și cheltuieli de judecată 40. Reclamantul solicită, de asemenea, 420 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. Această sumă reprezintă onorariile avocatului pentru opt ore de lucru pe motiv de un tarif orar de 50 EUR și 20 EUR pentru cheltuielile poștale. 41. Guvernul consideră că suma solicitată și numărul de ore sunt excesive. 42. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 420 EUR și acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 43. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Decide să dizolve prezenta cerere de cerere nr 16000/10 și alte legături pe fond excepția preliminară a guvernului cu privire la pierderea calității victimei și o respinge Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data Regulamentului 370 EUR (șaisprezece mii trei sute șaptezeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii). 330 EUR (o mie trei sute treizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 420 EUR (patru sute douăzeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 septembrie 2018, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE CIOLACU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

(Requête n

o

22400/13)

ARRÊT

STRASBOURG

4 septembre 2018

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ciolacu c. République de Moldova,

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de

:

Paul Lemmens,

président,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

juges,

et de Hasan Bakırcı,

greffier adjoint

de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 juillet 2018,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

22400/13) dirigée contre la République de Moldova et dont un ressortissant de cet État, M.

Petru Ciolacu («

le requérant

»), a saisi la Cour le 17 mars 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant a été représenté par M

e

M. Postu, avocat à Chișinău. Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par ses agents, M. M. Gurin et Mme. R. Revencu.

3.

Le requérant allègue que son droit à un tribunal, garanti par l’article

6

o

1, ont été méconnus en raison du délai excessif d’exécution d’une décision de justice rendue en sa faveur.

4.

Le 1

er

septembre 2015, la requête a été communiquée au Gouvernement.

5.

Le 8 novembre 2017, la Cour a décidé de traiter la requête en priorité en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

6.

Le requérant est né en 1937 et réside à Chișinău.

7.

Par un arrêt définitif du 22 décembre 2004, la Cour suprême de justice ordonna à I.N. et E.N. à verser au requérant la somme de 19 450 dollars américains (USD) (14 511, 61 euros (EUR) à l’époque).

8.

Le 28 janvier 2005, l’huissier de justice entama la procédure d’exécution.

9.

Le 5 juillet 2011,

I.N. et E.N. exécutèrent intégralement l’arrêt.

10.

Le 26 décembre 2011, le requérant introduisit une action en justice contre l’État sur le fondement de la loi n

o

11.

Par un jugement du 14 mai 2012, le tribunal de Râșcani constata la violation de son droit à l’exécution d’une décision de justice dans un délai raisonnable et lui alloua 5 000 MDL (environ 333 EUR) au titre du préjudice moral. Il constata notamment que l’exécution tardive était imputables aux autorités étatiques. Pour rejeter les prétentions du requérant au titre du préjudice matériel, il constata que les intérêts moratoires devraient être réclamés aux débiteurs et non à l’État.

12.

Par un arrêt définitif du 22 novembre 2012, la cour d’appel rejeta l’appel du requérant et confirma le jugement du 14 mai 2012.

13.

Le 8 août 2012, le requérant intenta une action contre I.N. et E.N. et réclama le payement des intérêts moratoires suite à l’exécution tardive de leur obligation pécuniaire.

14.

Par un arrêt définitif du 12 mars 2014, la Cour suprême de justice, en se fondant sur l’absence de faute des débiteurs, rejeta l’action comme dépourvue de fondement.

II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

15.

Les dispositions pertinentes du nouveau recours interne introduit par la loi n

o

87 sont résumées dans l’arrêt

Botezatu c. République de Moldova

, n

o

17899/08, § 12, 14 avril 2015.

16.

Quant à la modalité de calcul des intérêts moratoires, les dispositions pertinentes sont résumées dans l’arrêt

Dacia S.R.L. c. Moldova

(satisfaction équitable), n

o

3052/04, § 22, 24 février 2009.

17.

Dans le paragraphe 15 de la décision explicative n

o

9 du 24 décembre 2010, la Cour suprême de justice a relevé, entre autres, que le payement des intérêts moratoires en cas de retard dans l’exécution d’une obligation pécuniaire est de plein droit si les conditions suivantes sont remplies

: la créance constitue une somme d’argent, la créance est liquide et exigible.

EN DROIT

I.

SUR LA DISJONCTION DE L’AFFAIRRE

18.

Le 1

er

septembre 2015, la Cour avait décidé, eu égard à la similarité des affaires, de joindre la présente requête aux requêtes n

os

16000/10 et autres (

Ialtexgal Aurica S.A. c. République de Moldova et 60 autres requêtes

(déc.), n

os

16000/10 et autres, 1

er

septembre 2015). Elle estime cependant qu’il est nécessaire de disjoindre la présente affaire et décide de l’examiner séparément.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o

1

19.

Le requérant allègue que l’exécution tardive de l’arrêt rendu en sa faveur a enfreint son droit à un tribunal, tel que garanti par l’article 6

de la Convention, et de son droit au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

Article 6 § 1

« Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) et dans un délai raisonnable (...) »

Article 1 du Protocole n

o

1

« Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens (...) »

A.

Sur la recevabilité

20.

Le Gouvernement soutient que le requérant ne peut plus se prétendre victime d’une violation de ses droits dans la mesure où il a été remédié à sa situation au niveau national.

21.

Le requérant, pour sa part, estime qu’en l’absence d’une compensation suffisante pour le préjudice subi, il a conservé sa qualité de victime.

22.

La Cour rappelle qu’une décision ou une mesure favorable au requérant ne suffit en principe à lui retirer la qualité de « victime » que si les autorités nationales ont reconnu, explicitement ou en substance, puis réparé la violation de la Convention (

Centro Europa 7 S.r.l. et Di Stefano c. Italie

[GC], n

o

38433/09, § 81, CEDH 2012).

23.

En l’espèce, la Cour note que la cour d’appel a constaté que le requérant a subi une violation de ses droits garantis par l’article 6 de la Convention et lui a alloué une certaine indemnité au titre du préjudice moral. La Cour estime que l’exception préliminaire invoquée par le Gouvernement au titre de la perte de la qualité de victime est si étroitement liée à la substance des griefs du requérant qu’il y a lieu de la joindre au fond de la requête (voir, parmi d’autres

Botezatu c. République de Moldova

, n

o

17899/08, § 18, 14 avril 2015).

24.

La Cour constate que le grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35

B.

Sur le fond

1.

Les arguments des parties

25.

Le requérant soutient que l’omission des autorités de prendre toutes les mesures nécessaires pour assurer l’exécution, dans un délai raisonnable, de l’arrêt irrévocable rendu en sa faveur, a porté atteinte à ses droits protégés par l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

o

1.

26.

Le Gouvernement observe que l’arrêt rendu en faveur du requérant a été exécuté le 5 juillet 2011

; par l’arrêt du 22 novembre 2012, la cour d’appel de Chișinău a constaté la violation du « délai raisonnable » et lui a alloué 5 000 MDL (environ 333 EUR) au titre du préjudice moral. Il soutient aussi que le montant de l’indemnité ne saurait être remis en cause par la Cour, puisque le juge national a décidé en équité et dans le cadre de la marge d’appréciation dont il bénéficie en matière de satisfaction équitable.

2.

L’appréciation de la Cour

27.

La Cour rappelle que dans les affaires de durée de procédure, le fait de savoir si le requérant a obtenu une réparation comparable à la satisfaction équitable dont parle l’article 41 de la Convention – revêt de l’importance (

Scordino c. Italie

(n

o

1) [GC], n

o

36813/97, § 181, CEDH 2006-V).

28.

En l’espèce, la Cour note que les tribunaux nationaux ont constaté que le requérant a subi une violation de son droit garanti par l’article 6 de la Convention et lui ont alloué l’équivalent d’environ 333 EUR au titre du préjudice moral, pour un retard de 78 mois. La question qui se pose est de savoir si l’indemnité obtenue a été de nature à réparer le préjudice subi. Pour évaluer le montant de l’indemnisation allouée par les tribunaux nationaux, la Cour examine, sur la base des éléments dont elle dispose, ce qu’elle aurait accordé dans la même situation (

ibidem

, § 211).

29.

La Cour observe que le montant alloué au requérant est manifestement inférieur à ce qu’elle octroie généralement dans des affaires moldaves similaires (à voir parmi d’autres

Botezatu

,

précité, § 42,

Mizernaia c. Moldova

, n

o

31790/03, § 32, 25

septembre

2007,

Prodan c.

Moldova

, n

o

49806/99, § 82, CEDH 2004-III (extraits).

30.

La Cour relève également que le requérant n’a obtenu aucun dédommagement au titre du préjudice matériel.

31.

Ces éléments suffisent à conclure que le requérant n’a pas obtenu un redressement suffisant au niveau national et qu’il conserve la qualité de «victime » au sens de l’article

34 de la Convention. Partant, il y a lieu de rejeter l’exception préliminaire du Gouvernement.

32.

Pour ces raisons et compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention en raison de l’omission des autorités d’exécuter, dans un délai raisonnable, l’arrêt définitif rendu en faveur du requérant.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

33.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

34.

Au titre du préjudice matériel, le requérant réclame

26 495,96 USD (23 612,90 EUR), représentant le montant des intérêts moratoires calculés pour sept ans d’inexécution du jugement en cause.

35.

Le Gouvernement conteste cette somme. Il estime que le préjudice matériel résultant d’une exécution tardive de la part d’un particulier, ne peut lui être imputé.

36.

La Cour considère que l’impossibilité pour le requérant d’utiliser la somme d’argent allouée par le jugement du 22 décembre 2004 lui a causé un préjudice matériel. Elle rappelle que les juridictions nationales ont constaté que le retard dans l’exécution de la décision de justice n’était imputable qu’aux autorités étatiques. En tenant compte de la législation nationale concernant le calcul des intérêts moratoires, la Cour alloue au requérant 16 370 EUR.

37.

Au titre du préjudice moral, le requérant réclame 5 000 EUR. Il invoque, notamment, qu’en étant malade et percevant une retraite de 50

EUR par mois, cet argent lui était indispensable pour pouvoir mener une vie décente et pour bénéficier d’un traitement adéquat.

38.

Le Gouvernement conteste cette somme.

39.

La Cour considère qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 1 330 EUR au titre du préjudice moral.

B.

Frais et dépens

40.

Le requérant demande également 420 EUR pour les frais et dépens engagés devant la Cour. Cette somme représente les honoraires de l’avocat pour huit heures de travail à raison d’un tarif horaire de cinquante euros et vingt euros au titre des frais postaux.

41.

Le Gouvernement estime que le montant réclamé et le nombre d’heures sont excessifs.

42.

Compte tenu des documents dont elle dispose et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 420 EUR et l’accorde au requérant.

C.

Intérêts moratoires

43.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de disjoindre la présente requête des requêtes n

os

16000/10 et autres

;

2

.

Joint

au fond l’exception préliminaire du Gouvernement concernant la perte de la qualité de la victime et la rejette

;

3

.

Déclare

la requête recevable

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article

1 du Protocole n

o

1

;

5.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur

,

au taux applicable à la date du règlement

:

i.

16

370 EUR (seize mille trois cent soixante-dix euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage matériel

;

ii.

1

330 EUR (mille trois cent trente euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

iii.

420 EUR (quatre cent vingt euros), plus tout montant pouvant être dû par le requérant à titre d’impôt, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 septembre 2018, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Hasan Bakırcı

Paul Lemmens

Greffier adjoint

Président