KAZĖNAS v. LITHUANIA - [Lithuanian Translation] by the Chancellery of the Government of the Republic of Lithuania

RESPONDENT

LTU

HOTĂRÂRE

04.09.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KAZĖNAS v. LITHUANIA - [Lithuanian Translation] by the Chancellery of the Government of the Republic of Lithuania (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Petitia nr. 55681/15 Richardas KAZĖNAS împotriva Lituaniei de către Tribunalul European al Apelului pentru Drepturile Omului (Ketvirtasis skyrius), 4 septembrie 2018, de către comitetul de apărare, format din: președintele instanței de judecată Paulo Pinto de Albuquerque , judecătorii Egidijaus Kūrio, Iulia Motoc și Andrea Tamietti, în baza unei cereri din 4 noiembrie 2015, în baza unei contestații depuse de Guvernul, a fost considerată insuficientă, deoarece a fost depusă de către: FAKI 1.

Curtea a stabilit că, în perioadele de timp în care reclamantul a fost considerat ca având un patrocime de tip locuință, numărul de cazare a fost de mai puțin de 3,1 metri pătrați, ceea ce a fost în contradicție cu cerințele naționale aplicabile pentru astfel de patrocime. Curtea nu cunoaște exact locul de locuit pe care reclamantul l-a avut asigurat în zilele anterioare. (6) Cu toate acestea, în urma unei cereri de libertăți de exprimare a autorităților naționale de sănătate publică, printr-un raport privind situația, Curtea a stabilit că condițiile de patrocime de tip locuință nu au fost conforme cu normele de sănătate a instituțiilor naționale de sănătate publică. (7) Curtea a decis că, în consecință, reclamantul nu a putut solicita despăgubiri pentru activitățile sale, cu excepția normelor de igienă.

Curtea a stabilit că, în anumite perioade de timp, între iunie 2013 și decembrie 2013, reclamantul a avut un teren de locuință de 2,77 mp, iar perioada de locuință a fost asigurată cu mai mult de 3 mp, dar nu a îndeplinit întotdeauna cerințele naționale corespunzătoare (a se vedea punctul 5 din prezenta notă). Curtea a decis că perioada în care reclamantul a avut terenuri de locuință insuficiente a fost lungă, astfel încât nu a fost un motiv pentru a contesta o plângere în întregime.

Guvernul a susținut că, în timpul întregii perioade de examinare, reclamantul a avut mai mult de 3 mp de teren locuit. Guvernul a prezentat o listă cu obiectivele specificate în perioada 14 decembrie 2013 - 27 octombrie 2014 pentru fiecare tip de teren locuit în patalpii și baudos izoliatoriaus kameroje jamęs tekamasis plotas. În conformitate cu această listă, în perioada examinată, reclamantul a avut de la 3,55 mp până la 6,15 mp de teren locuit. Guvernul a susținut că, în cazul în care instanțele naționale au respins, perioadele de anchetă ale reclamantului au fost mai mici de 3 mp, iar în acest caz, a fost considerat că nu a fost încălcat dreptul de a solicita o indemnizație în conformitate cu art. 15 din Convenție (art. 7 alineatul (7)), iar în cazul în care a fost supus unei cereri de judecată în judecată în instanța națională a fost considerat că nu a fost încălcat în mod evident dreptul de a solicita o indemnizație în temeiul articolului 13 alineatul (7) din Convenție (art. 14 alineatul (6)), iar în acest caz, a fost considerat că nu a fost încălcat în temeiul articolului 13 din Convenție (art. 13 alineatul (3)), iar în cazul în care a fost supusăută apelat, Guvernul a considerat că nu a fost considerat că nu a fost în măsură să obțină o dovadă de încălcare.

Deși instanțele naționale nu sunt în măsură să stabilească faptele, circumstanțele obișnuite nu permit nici un element de influență asupra deciziei și nu pot influența faptele stabilite de aceste instanțe (a se vedea Gäfgen împotriva Germaniei [DK], nr. 22978/05, § 93, CEDO 2010, etc.). în acest caz, instanțele naționale, care au competența de a examina cererea de despăgubire a fost în întregime de la 14 decembrie 2013 până la 27 octombrie 2014 (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 4), nu au stabilit în mod clar, în acea zi, cât de mult a fost de locuit cererea de despăgubire a fost mai mică decât a fost de locuit a fiecărei persoane în această perioadă (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 7), dar nu au stabilit în mod clar, în această perioadă, cât de multe au fost de locuit cererile de despăgubire a fiecărei persoane în această perioadă (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 7), în această situație (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 4), în această perioadă (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 7), în această perioadă (a se vedea prezenta hotărâre, punctul 7), în această situație (a se vedea prezenta hotărârea, punctul 7), în această perioadă (a se poate exprima, punctul 7), în această situație (a se poate exprima, în cazul în cazul în care cererea de despăgubire a unei persoane în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză, în cauză

În astfel de cazuri, încălcarea articolului 3 este constatată dacă, din punctul de vedere al terenului de locuit, există și alte condiții fizice nepotrivite de locuit, legate în special de posibilitatea de a merge în aer liber, de căldură naturală și de căldură, de aer, de temperatura camerei, de intimitatea utilizării, precum și de cerințele esențiale de igienă și igienă (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Croației [DK], nr. 73/13, 139, § 35 ECHR 2016).18 În urma examinării documentelor prezentate de părți, nu există nicio încălcare evidentă a dispozițiilor prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care să determine în mod de fapt că reclamantul nu a fost înlocuit în condițiile prevăzute la art. 19 din Convenția din 2014.

Reclamantul a susținut, de asemenea, că atunci când procesul naționalist în materie de despăgubiri nu a fost acționat cu o măsură de apărare juridică în legătură cu o plângere în conformitate cu art. 3 din Convenție, instanțele au considerat că această plângere a fost acționată în conformitate cu art. 13 din Convenție, care prevede: Kecvienas, ale cărui drepturi și libertăți stabilite în prezenta convenție sunt pažeistos, are dreptul de a beneficia de un mijloc de apărare juridică eficace prin intermediul unei instituții de stat, indiferent dacă persoanele care au comis încălcarea au fost eidami savoas pareigas oficiale. Guvernul a susținut că, atunci când instanțele naționale au analizat în detaliu motivele reclamantului, au recunoscut că a fost încălcată drepturile sale și că nu a fost declarată despăgubiri, astfel încât nu a fost acționat cu o măsură de apărare juridică indirectă. Considerând că reclamantul a fost sesizat în temeiul articolului 3 din Convenție (art. 19 din prezenta convenție), acesta are dreptul de a beneficia de un mijloc de apărare juridică efectivă prin intermediul unei instituții de stat, indiferent dacă persoanele care au comis încălcarea au fost eidami savoas pareigas oficiale. Guvernul a susținut că, după examinarea detaliată a motivelor, instanțele naționale au recunoscut că a fost încălcată dreptul de a fi violat drepturile reclamantului și că nu a primit o plângere în legătură cu o plângere în legătură cu o plângere în legătură cu o plângere în cauză, astfel de despăgere, astfel încât nu a fost acționată cu efectul de apărare juridică. În ceea ce privește art. 22 din Convenție, instanța a considerat că nu a fost acționat în temeiul articolului 22 din această convenție (art. 27 din această convenție (art. 19 din această convenție), această plângere, această plângere nu este valabilă (art. 19 din această plângere nu este valabilă în temeiul articol) și că această plângere trebuie să fie publicată