GATČINAS v. LITHUANIA - [Lithuanian Translation] by the Chancellery of the Government of the Republic of Lithuania

RESPONDENT

LTU

HOTĂRÂRE

30.04.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

GATČINAS v. LITHUANIA - [Lithuanian Translation] by the Chancellery of the Government of the Republic of Lithuania (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

19845/15 Jurijus GATČINAS împotriva Lituaniei Europeană de Drepturi ale Omului (Ketvirtasis skyrius), 2019 30 aprilie 30 aprilie Comitetul de Autentificare, format din: președintele Paulo Pinto de Albuquerque, judecătorii Egidijaus Kūrio, Iulia Antoanella Motoc și secția de drepturi ale guvernului, având în vedere Andrea Tamietti, dar și 20 aprilie 2015 Petitia, având în vedere acuzațiile depuse de Guvern, poșta, poșta de drepturi: FACT 1.

Guvernul) a reprezentat în ultima vreme reprezentantul guvernamental interimar pareigas einanti L. Urbaitė. Bylos circumstanțe 3. Bylos factules circumstanțele menționate în șaliile menționate pot fi rezumate după cum urmează. 4. Reclamantul din perioada 17 februarie 2009 până la 23 iunie 2010, din perioada 15 octombrie 2010 până la 8 decembrie 2010, din perioada 13 ianuarie 2011 până la 25 martie 2011 și din perioada 11 ianuarie 2013 până la 14 iunie 2013 a fost numit Lukiškių tardymo izoliatoriuje. 5.

d. reclamantul a fost informat că arestările sunt acordate doar în perioade scurte, de până la două ore. reclamantul a fost informat că arestarea cu întârziere de lungă durată este izolată de dreptul intern de arestări cu întârziere de lungă durată, astfel încât nu i s-a putut acorda această perioadă.

Reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 8 al Convenției, în cazul în care nu a putut obține permise de detenție pe termen lung în timpul unei perioade de izolare a persoanelor închisă. El a depus, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 14 însoțit de art. 8 pentru discriminarea față de deținuți care aveau dreptul la astfel de permise. FISICIAL 9. Reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 8 al Convenției, în cazul în care nu li s-a acordat permise de detenție pe termen lung în timpul unei perioade de detenție, ceea ce a provocat probleme fizice și spirituale. El a depus o plângere în temeiul articolului 8 și al articolului 14 al Convenției, care, în ceea ce privește această situație, a fost consolidat: art. 8.

Instituțiile statului nu au dreptul să limiteze exercitarea acestor drepturi, cu excepția cazurilor stabilite prin lege și atunci când este necesar într-o societate democratică în interesul securității statului, protecției publicului sau al bunăstării economice a țării, pentru a preveni încălcările ordinii publice și infracțiunile, precum și pentru a proteja sănătatea și morala oamenilor sau drepturile și libertățile altor persoane.§ art. 14. Realizarea drepturilor și libertăților stabilite în prezenta convenție este asigurată fără nicio discriminare pe motive de identitate personală, rasă, culoare, limbă, religie, rasă sau origini sociale, naționalitate, naționalitate, naționalitate, naționalitate, minorități, proprietate, naționalitate și alte motive. A. Šalių argumentai 10.

Guvernul susține că atunci când reclamantul a invocat termenul de izolare a întârzierii nu a existat. În această privință, Guvernul a remarcat că termenul de familie folosit în art. 8 nu înseamnă doar relații familiale strânse, ci poate include și alte relații familiale de facto. Astfel, viața de familie există în cadrul articolului 8 și, în esență, este o chestiune de fapt, în funcție de existența relațiilor personale strânse în practică. Guvernul a susținut practica teismului, potrivit căreia, deși în mod normal relațiile familiale pot fi considerate o cerință de viață, în cazuri excepționale, acești factori pot ajuta la dovedirea că relațiile sunt suficient de strânse, create de relații de facto strânse (a se vedea Nazarenko împotriva Rusiei, nr. 39438/13, §).

Z. H. și R. H. împotriva Elveției , nr. 60119/12, § 42, 8 decembrie 2015).11 Guvernul a susținut că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă, că Kalin Lukiskii a întârziat în mod izolativ în timpul în care avea o relație cu partenerul său.De asemenea, nu a cerut niciodată să fie acordată o pauză pe termen lung cuiva.12 Prin urmare, Guvernul a considerat că nu se poate susține că reclamantul a fost direct afectat de reglementarea juridică în litigiu, în special art. 8 și, evaluând în mod separat art. 14, că a fost încălcat.13 Reclamantul a prezentat o declarație de natură generală, susținând că a avut acces la accesul la drepturile de proprietate intelectuală și a drepturilor de autor.

În conformitate cu practica stabilă a Teismoi, noțiunea de "jură" trebuie interpretată în mod independent și independent de normele interne, referitoare, de exemplu, la interesat sau la capacitatea de a acționa (vezi Gorraiz Lizarraga și împotriva Spaniei, nr. 62543/00, § 35, CEDO 2004‐III).

În acest caz, Curtea a remarcat că reclamantul nu a solicitat niciodată în mod concret acordarea unor pași de lungă durată (a se vedea punctul 6 din prezenta notă). Singura sa cerere către administrația penitenciarului a fost de a primi informații despre astfel de pași de lungă durată (a se vedea punctul 5 din prezenta notă). Mai mult, reclamantul a fost închis pentru o perioadă de timp de izolare, nu a fost închis și nu a fost confirmat că are un partener care ar dori să-l însoțească.

În consecință, în lumina concluziilor prezentate anterior, Curtea consideră că această parte a cererei nu este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției în temeiul articolului 35 alineatul (3) punctul a) și, prin urmare, trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4).

În acest sens, Tribunalul din Viena a decis că cererea nu este admisă, iar formularea în limba engleză a fost publicată în scris pe 23 mai 2019.