Comunicat la 5 septembrie 2018 Prima SECȚIUNE Cerere nr. 46514/17 Radosław BRYK împotriva Poloniei introdusă la 12 iunie 2017 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Radosław Bryk, este un resortisant polonez născut în 1985. La data introducerii prezentei cereri a fost încarcerat la închisoarea Strzelce Opolskie. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este tatăl lui ., născut în noiembrie 2012 din relația sa cu M.P. În august 2014, reclamantul a inițiat o acțiune în căutarea paternitatei. În cursul procedurii, M.P. a prezentat, la rândul său, o cerere în decădere din partea autorității părintești a reclamantului. Prin hotărârea din 29 iunie 2016, Tribunalul Districtual din Bytom a declarat că reclamantul era tatăl copilului, i-a atribuit acestuia numele celor doi părinți ai săi acostați și l-a decăzut pe reclamant de autoritatea sa părintească. În temeiul hotărârii sale, tribunalul a observat următoarele: paternitatea reclamantului nu a făcut în speță nici o îndoială și nici nu a fost contestată de mama copilului. Încarcerat din aprilie 2012, reclamantul nu a recunoscut încă copilul; încarcerarea ar trebui să se încheie în decembrie 2019. Din februarie 2015, copilul locuia - temporar - în străinătate cu mama sa și tovarășul acesteia. În timpul încarcerării sale, reclamantul a văzut copilul de 15 ori, de fiecare dată timp de aproximativ o oră l'inspectivă în timpul procedurii a declarat lipsa unei legături emoționale între cei interesați. Imputabil la încarcerarea reclamantului, această situație era exacerbată de contactele sporadice dintre cei interesați și de întreruperea lor actuală după plecarea copilului în străinătate. În cazul în care, în conformitate cu litera (a), reclamantul a declarat că este îndrăgostit de copil, el s-ar concentra mai mult pe nevoile sale personale, printre care dorința sa de copil și dorința de a primi vizite în arest din partea acestuia și dorința sa de a fi investit în drepturi părintești față de acesta, astfel încât să se poată opune plecării sale în străinătate. Încă de la naștere, copilul a fost preluat de mama sa. Reclamantul a avut dificultăți în a înțelege că situația sa personală constituia un obstacol în calea exercitării efective a îndatoririlor sale parentale. Dorința lui de a obține custodia copilului la sfârșitul încarcerării sale a fost în detrimentul interesului minorului mai mult decât creșterea într-un cadru stabil și armonios, înconjurat de rudele sale. Având în vedere vârsta sa, copilul nu a fost în măsură să înțeleagă situația sa de familie decăderea autorității părintești a reclamantului a fost în interesul copilului atunci când: reclamantul a păstrat posibilitatea de a introduce o cerere de restituire a autorității părintești, cu condiția să poată demonstra că a fost cu adevărat implicat în exercitarea obligațiilor părintești; decăderea autorității părintești a reclamantului nu a avut nici un impact asupra dreptului său de vizită la copil. Într-un apel pe care l-a formulat împotriva hotărârii Tribunalului de District, reclamantul s-a plâns, printre altele, că, în circumstanțele din speță, retragerea autorității părintești era susceptibilă să-și anuleze relația cu copilul. Prin hotărârea din 16 decembrie 2016, Tribunalul Regional a respins cererea reclamantului. Hotărârea sa a fost motivată după cum urmează: termenul în care reclamantul a întreprins demersurile pentru a-și stabili filiația a fost revelator al lipsei sale de interes pentru copil; nicio împrejurare care să sugereze că restricția autorității părintești a reclamantului ar fi fost mai indicată în speță nu a fost de identificat în absența legăturilor emoționale dintre cei interesați era legată de încarcerarea reclamantului, ca urmare a conduitei sale reprobabile; reclamantul nu prezenta garanții necesare pentru exercitarea corespunzătoare a obligațiilor părintești față de copil. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante în speță ale codului familiei și ale tutelălor Potrivit articolului 93 alineatul (3) din Cod, autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți. Într-o hotărâre de stabilire a filiației, instanța poate decide suspendarea, restricționarea sau decăderea autorității părintești, în funcție de interesul copilului. În conformitate cu art. 111 din Cod, instanța însărcinată cu protecția copilului pronunță decăderea drepturilor părintești în caz de decădere a drepturilor părintești în cazul în care aceaceasta este durabilă în exercitarea obligațiilor părintești sau în caz de încălcare gravă a obligațiilor părintești. În cazul în care se elimină decăderea autorității părintești, instanța poate dispune ca aceasta să fie restituită [unui părinte decăzut]. GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că hotărârile în temeiul cărora a fost pronunțat de la autoritatea părintească la adresa fiului său aduc atingere dreptului său la respectarea vieții sale familiale. ÎNTREBARE către părți Decăderea autorității părintești a reclamantului a respectat art. 8 din Convenție
Communiquée le 5 septembre 2018
Requête n
o
46514/17
Radosław BRYK
contre la Pologne
introduite le 12 juin 2017
Le requérant, M. Radosław Bryk, est un ressortissant polonais né en 1985. A la date d’introduction de la présente requête il était incarcéré à la prison de Strzelce Opolskie.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est le père d’I., né en novembre 2012 de sa relation avec M.P.
En août 2014, le requérant engagea à l’égard d’I. une action en recherche de paternité. Au cours de la procédure, M.P. présenta à son tour une requête en déchéance de l’autorité parentale du requérant.
Par un jugement du 29 juin 2016, le tribunal de district de Bytom déclara que le requérant était le père de l’enfant, attribua à ce dernier les noms de ses deux parents accolés et déchut le requérant de son autorité parentale. Dans les motifs de son jugement, le tribunal observa ce qui suit :
-
la paternité du requérant ne faisait en l’espèce aucun doute et n’était pas non plus contestée par la mère de l’enfant. Incarcéré depuis avril 2012, le requérant n’avait pas encore reconnu l’enfant
; l’incarcération
de l’intéressé devrait prendre fin en décembre 2019. Depuis février 2015, l’enfant séjournait - de façon temporaire - à l’étranger avec sa mère et le compagnon de celle-ci. Durant son incarcération, le requérant avait vu l’enfant à quinze reprises, à chaque fois pendant environ une heure
;
-
l’expertise diligentée au cours de la procédure fit état de l’absence d’un lien affectif entre les intéressés. Imputable à l’incarcération du requérant, cette situation était exacerbée par les contacts sporadiques entre les intéressés et leur actuelle interruption consécutive au départ de l’enfant à l’étranger. Si, aux termes de l’expertise, le requérant déclara éprouver de l’amour pour l’enfant, il était davantage concentré sur ses besoins personnels, parmi lesquels son désir d’enfant et son souhait de recevoir des visites en milieu pénitentiaire de la part de ce dernier et son désir d’être investi des droits parentaux à son égard afin de pouvoir s’opposer à son départ à l’étranger. Dès sa naissance, l’enfant fut pris en charge par sa mère. Le requérant avait du mal à concevoir que sa situation personnelle constituait un obstacle à l’exercice effectif de ses devoirs parentaux. Son souhait d’obtenir la garde de l’enfant à l’issue de son incarcération allait à l’encontre de l’intérêt du mineur – à savoir grandir dans un cadre stable et harmonieux, entouré de ses proches. Eu égard à son âge, l’enfant n’était pas à même de comprendre sa situation familiale
;
-
la déchéance de l’autorité parentale du requérant était dans l’intérêt de l’enfant dès lors que l’intéressé n’était pas en mesure d’exercer ses devoirs parentaux convenablement
;
-
le requérant conservait la possibilité d’introduire une requête en restitution de l’autorité parentale à condition de pouvoir démontrer qu’il était véritablement impliqué dans l’exercice de ses devoirs parentaux ;
-
la déchéance de l’autorité parentale du requérant n’avait pas d’incidence sur son droit de visite auprès de l’enfant.
Dans un appel qu’il avait interjeté contre le jugement du tribunal de district, le requérant se plaignit, notamment, que, dans les circonstances de l’espèce, le retrait de l’autorité parentale était susceptible de réduire à néant sa relation avec l’enfant.
Par un jugement du 16 décembre 2016, le tribunal régional rejeta l’appel du requérant. Son jugement était motivé comme suit
:
-
le délai dans lequel le requérant avait entrepris les démarches pour établir sa filiation était révélateur de son manque d’intérêt pour l’enfant ;
-
aucune circonstance donnant à penser que la restriction de l’autorité parentale du requérant aurait été plus indiquée en l’espèce n’était à déceler
;
-
l’absence des liens affectifs entre les intéressés était imputable à l’incarcération du requérant, consécutive à sa conduite répréhensible ;
-
le requérant ne présentait pas de garanties nécessaires au bon exercice de ses devoirs parentaux à l’égard de l’enfant.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes en l’espèce du code de la famille et des tutelles
Selon l’article 93 § 3 du code, l’autorité parentale est exercée par les deux parents. Dans un jugement établissant la filiation, le tribunal peut décider de la suspension, de la restriction ou de la déchéance de l’autorité parentale, en fonction de l’intérêt de l’enfant.
Selon l’article 111 du code, le tribunal chargé de la protection de l’enfant prononce la déchéance des droits parentaux en cas d’obstacle durable à l’exercice de ceux-ci ou en cas de manquement sérieux aux devoirs des parents. En cas de suppression de l’obstacle à l’origine de la déchéance de l’autorité parentale, le tribunal peut ordonner que celle-ci soit restituée [à un parent déchu].
GRIEF
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint que les jugements en application desquels il a été déchu de l’autorité parentale à l’égard de son fils portent atteinte à son droit au respect de sa vie familiale.
La déchéance de l’autorité parentale du requérant a-t-elle respecté l’article 8 de la Convention
?