CtEDO 15.05.2018 Auto

BRYSKE v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
15.05.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BRYSKE v. POLAND (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 1694/14 Łukasz Maksymilian BRYSKE împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 mai 2018 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2013, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 februarie 2018, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Maksymilian Bryske, este un național polonez, care s-a născut în 1983 și locuiește în Bydgoszcz. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Wilczek, un avocat practicant în Bydgoszcz. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Fiica reclamantului s-a născut în 2009. După despărțirea relației sale cu mama copilului în 2010, reclamantul a primit un drept de contact. Acest aranjament de contact a fost ulterior modificat în 2012 și 2013. Totuși, în ciuda amenzilor impuse mamei copilului, ordinele de contact nu au fost respectate în numeroase ocazii. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la întârzieri în procedurile privind executarea ordinilor de contact și a afirmat că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru asigurarea respectului pentru viața sa de familie. La 12 mai 2017, cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 februarie 2018, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea că dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie prevăzut la art. 8 din Convenție a fost încălcat. În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 15.000 PLN (cinci și cincizeci) Mii de zloți polonezi) considerați rezonabili în funcție de circumstanțele individuale ale prezentului caz, precum și de jurisprudența Curții în cazuri similare (a se vedea Jāczek c. Polonia (dec.), nr. 13603/13, 27 septembrie 2016). Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul listelor de cazuri ale Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 21 martie 2018, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, deoarece cantitatea justă de satisfacție propusă de guvern este prea mică. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 12. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Jāczek c. Polonia citată mai sus și Stasik c. Polonia , nr. 21823/12, 6 octombrie 2015). 14. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 16). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 7 iunie 2018. Renata Degener Aleš Pejchal grefier adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă