AFFAIRE STAIBANO ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

06.09.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Dommage matériel et préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Dommage matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE STAIBANO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

În cazul Staibano și al altor c. Italia (solicitarea nr. 29907/07) se poate pronunța în mod echitabil în favoarea STRASBURG 6 septembrie 2018 DEFINITIVĂ 06/12/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul Staibano și al altor c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Linos-Aleluia Sicilianos, președinte, Guido Raimondi, Aleš Pejchal, Krzysztof Wojtyczek, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, Jovan Ilievski, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 iulie 2018, Renunță la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 29907/07) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care unsprezece resortisanți ai acestui stat, domnul Stefania Staibano, Caterina Andrianou, Clelia Casa, Carmela Esposito, Rosa Imperio, Daniela Palmieri și Maria Erennia Vitullo, și domnii Tullio. Cafiero, Enzo D alessio, Salvatore Marotta și Federico Toni ( Curtea a hotărât că respingerea acțiunii reclamanților de a obține plata, de către Universitatea din Napoli, a contribuțiilor pentru pensionarea lor a încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a considerat că nu era cazul să se ia în considerare gladia de la art. 14 din Convenție (Staibano și alte c. Italia (fond), nr. 29907/07, 4 februarie 2014). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 253 500 EUR fiecare pentru prejudicii materiale și de 10 000 EUR fiecare pentru prejudicii morale, plus rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor efectuate atât în fața instanțelor interne, cât și în fața Curții. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 70 și punctul 5 din acord). Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube Argumente ale p ă r ț ilor Reclamanții au solicitat inițial 253 500 EUR fiecare pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, și anume cuantumul contribuțiilor la pensii care nu au fost plătite de către administrație; această sumă a fost calculată pe baza foii de plată a personalului administrației publice de rang comparabil cu cea a reclamanților. Cu toate acestea, reclamanții au fost reținuți să își precizeze pretențiile pe baza unui raport de expertiză contabilă, pe care l-au prezentat după pronunțarea hotărârii din acțiunea principală. Această expertiză se bazează pe metoda actuală de calculare a costului de răscumpărare a contribuțiilor la pensii, ținând seama de procentele aplicabile medicilor universitari, medicilor spitalizați și doctorilor așa-numiții "navigați" (consimțițit) În plus, expertul și-a bazat calculele pe foile de plată ale reclamanților în 2014. Din raportul de expertiză reiese că costul pentru răscumpărarea contribuțiilor pe care Universitatea ar fi trebuit să le plătească pentru acoperirea socială a reclamanților sunt următoarele pentru prima reclamantă, dna Stefania Staibano, 285 978,68 EUR (EUR) pentru perioada de lucru EUR pentru perioada lucrată la Jetonul din 1981 până în 1996 pentru cel de-al cincilea solicitant, dl Enzo D pentru perioada care a fost lucrată în perioada 1980 - 1993 pentru cel de-al optulea solicitant, dl Salvatore MAROTTA, 205 619,96 EUR pentru perioada lucrată în cursul perioadei lucrate în cursul căreia a avut loc operațiunea mai devreme de 1981 până la 1997 pentru a noua reclamantă, dna Daniela PALMIERI, 182 274,69 EUR pentru perioada lucrată în cursul perioadei lucrate în cadrul acestui proces, în perioada cuprinsă între 1982 și 1997 pentru cel de-al zecelea solicitant, dl Federico TONI, 778 822,83 EUR pentru perioada care a fost lucrată la fisele din 1984 până în 1996 pentru reclamantă, dna Maria Erennia VITULLO, 136,382,31 EUR pentru perioada care a fost lucrată la fisele din 1984 până în 1992. În plus, reclamanții consideră că au suferit un prejudiciu moral și solicită fiecare 15 000 EUR în acest sens. Guvernul 10. Guvernul contestă pretențiile reclamanților. Deși afirmă dificultatea de a reconstrui pozițiile fiecărui solicitant, ținând cont de diferitele reforme ale sistemului de pensii din Italia în anii 1980 și 1990, acesta produce un tablou întocmit de Institutul Național de Securitate Socială (INPS) care menționează sumele contribuțiilor datorate de universitate. 11. În ceea ce privește criteriile de calcul, guvernul precizează mai întâi că perioadele de referință sunt cele luate în considerare de instanța administrativă regională (TAR) în hotărârea din 24 martie 2005, diferite de cele indicate de reclamanți în tabloul lor de expertiză. În aceste perioade, guvernul propune rambursarea doar a contribuțiilor pentru lunile în care reclamanții au lucrat cel puțin 120 de ore. În plus, acesta propune excluderea perioadelor în care reclamanții beneficiau deja de o acoperire socială din cauza altor locuri de muncă, fără a le indica în Tabelul.În plus, guvernul solicită Curții să se asigure că reclamanții sunt plătiți numai pe baza contribuțiilor datorate de angajator și să nu includă partea din cotizațiile plătite reclamanților. 12. În conformitate cu tabelul furnizat de INPS, sumele care trebuie acordate reclamanților sunt următoarele pentru prima reclamantă, dna Stefania STAIBANO, 11 092,33 EUR pentru perioada cuprinsă între 1995 și 1997 pentru a doua reclamantă, dna Caterina ANDRIANOU, 0 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1997 pentru cel de-al treilea reclamant, dl Tullio CAFIERO, 16 500,49 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1993 pentru a patra reclamantă, dna Clelia CASA, 18 348,97 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1995 pentru cel de-al cincilea solicitant, dl Enzo D EUR pentru perioada cuprinsă între 1995 și 1997 pentru a șasea reclamantă, dna Carmela Esposito, 28 121,06 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1997 pentru a șaptea reclamantă, dna Rosa IMPERATORE, 5 917,71 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1993 pentru cel de-al optulea solicitant, dl Salvatore MAROTTA, 30 621,13 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1997 pentru cea de-a noua reclamantă, dna Daniela PALMIERI, 10 320,85 EUR pentru perioada 1995-1997 pentru cel de-al zecelea solicitant, domnul Federico TONI, 8 150,98 EUR pentru perioada cuprinsă între 1995 și 1997 pentru cea de-a unsprezecea reclamantă, Maria Erennia VITULLO, 10 931,62 EUR pentru perioada cuprinsă între 1986 și 1992.Evaluarea Curții Încălcările constatate în hotărârea din acțiunea principală 13. Curtea ia notă de faptul că, în hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din următoarele motive. 14. Reclamanții sunt medici. Pe parcursul unor perioade diferite cuprinse între 1986 și 1997, ei au lucrat la policlinica Universităii de la Napoli pe baza unor contracte pe durată determinată care au ca obiect exercitarea unei activități profesionale legate de un jeton, adică la vacacitate (attività professional remunerata a gettone Ei au fost apoi angajați pe baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată. Mai mulți alți medici aflați într-o situație similară au sesizat cu succes instanțele administrative pentru a obține recunoașterea existenței unui raport de muncă pe durată nedeterminată între ei și universități și dreptul acestora la plata contribuțiilor aferente pentru securitate socială și pensii. Reclamanții au făcut același lucru și au obținut câștig de cauză în primă instanță printr-o hotărâre a TAR din 24 martie 2005. În conformitate cu textul unificat privind ocuparea forței de muncă publică, instanțele administrative erau competente să se pronunțe cu privire la acțiunile privind ocuparea forței de muncă publică numai dacă acestea ar fi fost introduse înainte de 15 septembrie 2000. După această dată, era necesar ca instanțele administrative să se pronunțe cu privire la acțiunile privind ocuparea forței de muncă publică. Or, recursul reclamanților să fi fost introdus în 2004. Consiliul de Stat a precizat că reclamanții erau în prezent forțați să își introducă recursul în fața judecătorului muncii (punctul 6-19 din hotărârea din acțiunea principală). Curtea a statuat că această hotărâre a încălcat dreptul celor care au avut acces la un tribunal, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. Comisia a remarcat că reclamanții, care au sesizat instanțele administrative cu bună credință și într-un cadru juridic care ar putea conduce la o pluralitate de interpretări, au fost privați de posibilitatea de a-și reinsera acțiunile în fața instanței care în cele din urmă a fost considerată competentă, și anume judecătorul muncii (punctul 27-31 din hotărârea din acțiunea principală 16. Curtea a concluzionat, de asemenea, că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a statuat că reclamanții aveau dreptul la pensie și la asigurări sociale (punctele 40-40 din hotărârea principală). În această privință, Curtea a subliniat că, deși are un temei juridic în dreptul intern (punctul 45-46 din hotărârea principală), Curtea a subliniat faptul că, deși are un temei juridic în dreptul intern (punctul 45-46 din hotărârea principală) nu a fost de acord cu hotărârea care le-a dat câștigul de cauză în primă instanță în primă instanță (punctul 45-46 din hotărârea principală). 50 din hotărârea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din acțiunea din cauza unui context juridic incert, întrucât se putea susține că termenul în cauză nu le-a fost acordat reclamanților din cauza faptului că aceștia puteau fi imputați cercetătorilor universitari (acesta a fost interpretat de instanța din primă instanță). Prin urmare, era disproporționat să li se priveze, prin intermediul unei represalii judecătorești desfășurate de Consiliul de Stat în cauza lor, de posibilitatea de a-și readmite pretențiile în fața instanței competente (punctele 51-58 din hotărârea din acțiunea principală). Evoluțiile cauzei după arestarea din acțiunea principală 17. La 17 iunie 2014, reclamanții au introdus în fața Consiliului de Stat o acțiune în rejudecare în rejudecare ( (1) În subsidiar, s-a solicitat Consiliului de Stat să ridice în fața Curții Constituționale un incident de constituționalitate a dispozițiilor interne incompatibile cu principiile enunțate de Curte. 18. Prin decizia din 4 martie 2015, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat a ridicat o problemă de constituționalitate a articolului 106 din Decretul legislativ nr. 104 din 2010, și anume dispoziția care stabilește condițiile pentru revizuirea unei decizii a instanțelor administrative, în măsura în care nu prevede posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii pe baza unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului. 19. 123 din 7 martie 2017, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă problema neconstituționalității. Comisia a afirmat că, spre deosebire de domeniul penal, obligația de a redeschide o procedură civilă sau administrativă ca urmare a unei condamnări a Curții Europene a Drepturilor Omului nu este stabilită în general, întrucât statele membre trebuie să introducă o astfel de posibilitate în sistemele lor naționale respective. Astfel, decizia de modificare a articolului 106 din Decretul legislativ nr. 104 din 2010 se referea exclusiv la legiuitorul italian. 20. La 15 noiembrie 2017, Consiliul de Stat, luând act de decizia Curții Constituționale, a declarat inadmisibilă cererea de revizuire a reclamanților. Curtea ia notă de faptul că principiul care stă la baza acordării unei satisfacții echitabile este bine stabilit: trebuie, pe cât posibil, să se pună la dispoziție o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă încălcarea convenției nu ar fi avut loc (Andreja c. Letonia [GC], nr. 55707/00, § 111, CEDH 2009).În plus, condiția sine qua qua non la la acordarea de o reparație a unei daune materiale este existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul menționat și încălcarea constatată ( Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 31195/96, § 73, CEDH 1999-II, și Agrati și alții (satisfacție echitabilă), nr. 43549/08, 5087/09 și 6107/09, § 12, 8 noiembrie 2012) și același lucru este valabil și în cazul daunelor morale (Kadićis c. Letonia 2), n 62393/00, § 67, 4 mai 2006 22. În această privință, Curtea constată în primul rând că jurisprudența internă a fost în favoarea poziției reclamanților înainte de revigorarea sentinței pronunțate de Consiliul de Stat în cauza lor. Astfel, în cazul în care nu s-ar fi produs nicio încălcare a Convenției, reclamanții ar fi putut obține confirmarea hotărârii TAR din 24 În martie 2005, Curtea deduce din aceasta că încălcările convenției constatate în speță au cauzat reclamanților un anumit prejudiciu material. 23. Pentru a stabili natura prejudiciului suferit de solicitanți, Curtea consideră că este oportun să se analizeze domeniul de aplicare al hotărârii menționate a TAR și să se examineze conținutul acesteia. Aceasta arată că instanța, care a acceptat pretențiile reclamanților și a aplicat jurisprudența constantă în această privință, a condamnat Universitatea din Napoli în calitatea sa de angajator să înregistreze reclamanții la organismul de pensii competent și să plătească contribuțiile pentru securitatea socială și pensie aferente perioadelor în care reclamanții lucraseră ca vacatari. 24. Curtea arată că sumele propuse ca daune materiale de către părți se referă la sumele contribuțiilor care ar fi trebuit plătite de administrație. Cu toate acestea, teza și metodele de calcul ale părților diferă foarte mult. Astfel, având în vedere distanța care separă sumele propuse și ținând cont de informațiile aflate în posesia Curții, nu este posibil să se stabilească cu precizie sumele contribuțiilor la pensii care ar fi trebuit plătite de către universitate. În plus, în măsura în care reclamanții au fost privați de posibilitatea de a se vedea luate în considerare anii În momentul pensionării, prejudiciul suferit este în mod necesar aleatoriu și privește un eveniment viitor în legătură cu care Curtea nu poate specula. 25. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei și necesitatea de a pune capăt încălcărilor constatate, Curtea consideră că este adecvat să se stabilească sume forfetare, calculate pe baza informațiilor pe care le deține, pentru repararea prejudiciului care derivă din faptul că reclamanții trebuie să prezinte perioadele în cauză în calculul pensiilor lor. Sumele respective trebuie să țină seama de diferitele perioade lucrate în calitate de vacatari de către reclamanți, astfel cum sunt indicați de TAR în hotărârea sa; de calificările profesionale care ar fi trebuit să fie recunoscute reclamanților în conformitate cu TAR; de remunerațiile stabilite prin convențiile colective naționale din sectorul sanitar aplicabile anilor în cauză 26. Prin urmare, Curtea decide să aloce următoarele sume forfetare pentru prima reclamantă, dna Stefania Staibano, 11 500 EUR pentru a doua reclamantă, dna Caterina ANDRIANOU, 34 000 EUR pentru cel de-al treilea reclamant, dl Tullio CAFEIO, 24 000 EUR; pentru a patra reclamantă, dna Clelia CASA, 29 000 EUR pentru cel de-al cincilea solicitant, dl Enzo D Maria Erennia VITULLO, 21 500 EUR. 27. În plus, în ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că dubla încălcare a Convenției le-a cauzat reclamanților o anumită și considerabilă eroare, în special dacă se ține seama de perioada considerabilă de timp în care a rămas încălcarea constatată. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 28. În cele din urmă, reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața instanțelor interne, cât și în fața Curții. Ei solicită Curții să stabilească suma în echitate. 29. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor unui solicitant nu poate interveni decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Belziuk c. Polonia, 25 martie 1998, § 49, Rec., p. 1998-II. Curtea arată că nu au furnizat documente justificative în sprijinul cererilor lor și decide să nu aloce nimic reclamanților în acest sens. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în L. UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, să plătească reclamanților pentru daune materiale, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți primei reclamante, Stefania Staibano, 11 500 EUR (unsprezece mii cinci sute de euro) ii. la a doua reclamantă, Caterina ANDRIANOU, 34 000 EUR (treizeci și patru de mii de euro) iii. la al treilea reclamant, dl Tullio CAFEIO, 24 000 EUR (24 de mii de euro) .iv. la a patra reclamantă, dna Clelia CASA, 29 000 EUR (29 de mii de euro) la al cincilea solicitant, dl Enzo D celei de-a șasea reclamante, dl Carmela ESPOSTITO, 34 000 EUR (trente-patru mii de euro) vii. la reclamanta a șaptea, dl Rosa IMPERATORE, 24 000 EUR (24 de mii EUR) ; viii. la cel de-al optulea solicitant, dl Salvatore MAROTTA, 34 000 EUR (trese-patru mii de euro) ix. la cea de-a noua reclamantă, dl Daniela PALMIERI, 11 500 EUR (unsprezece mii cinci sute de euro) la cel de-al zecelea solicitant, dl Federico TONI, 11 500 EUR (unsprezece mii cinci sute de euro) xi. către reclamantă, Maria Erennia VITULLO, 21 500 EUR (o mie douăzeci și cinci sute de euro). pe care statul pârât trebuie să o plătească fiecărui solicitant, în aceleași trei luni, pentru daune morale, 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 6 septembrie 2018, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Linos-Aleksandr Sicilianos Grefierul adjunct Președinte Anexă Stefania Staibano este un resortisant italian născut în 1958, rezident la Napoli Caterina ANDRIANOU este un resortisant italian născut în 1952, rezident la Napoli Tullio CAFIERO este un resortisant italian născut în 1951, rezident în Napoli Clelia CASA, născut în 1956, rezident în Napoli Enzo D Salvatore MAROTTA este un resortisant italian născut în 1955, rezident la Napoli Daniela PALMIERI, născut în 1955 și rezident la Napoli 10. Federico TONI este un resortisant italian născut în 1957, rezident la Napoli 11. Maria Erennia VITULLO este un resortisant italian născut în 1956, rezident la Napoli.