AFFAIRE CIRIGLIANO c. ITALIE

În cauza Cirigliano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Erik Wennerström, președinte, Lorraine Schembri Orland, Ioannis Ktistakis, judecători, și Viktoriya Maradudina, La 1 iulie 2021, după deliberarea sa în camera Consiliului, Tribunalul a adoptat, la această dată, o hotărâre în litigiul de la originea cauzei se află instanța împotriva Italiei și a cărei hotărâre a fost sesizată de Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (precum și a Convenției privind apărarea drepturilor omului) la 2 ianuarie 2018. Recurenta a fost reprezentată de avocatul D. D. Ambrosio, din Napoli. Cererea a fost comunicată guvernului italian (în mai multe cuvinte Informațiile detaliate privind reclamanta se găsesc în tabelul anexat. Recurenta a inițiat o procedură civilă pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-a suferit din cauza infecțiilor post-experimentale. În urma unei cereri din partea guvernului de a elimina cererea în temeiul art. 1 din Convenție, guvernul a prezentat o declarație unilaterală care nu oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție nu necesită ca aceasta să examineze cazul (art. 37 Õ 1 în final) În consecință, Curtea respinge cererea guvernului care intenționează să șteargă cererea și decide să procedeze la o examinare pe fond a cauzei (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (excepție preliminară) [GC], nr 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 2 DIN CONVENȚIE Recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii desfășurate în scopul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit din cauza unor infecții post-transfuzionale. Aceasta se referă la art. 2 din convenție, astfel cum a fost formulat art. 2 Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) În hotărârile de principiu G.N. și altele c. Italia, 43134/05, 1 decembrie 2009 și D.A. și altele, precum Italia, 68060/12 și alte 18, 14 ianuarie 2016, Curtea a concluzionat că încălcarea privind aspecte similare celor care fac obiectul prezentei cauze. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, inclusiv actualizarea faptelor cauzei trimise la 18 ianuarie 2021, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei în cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în cauză a fost excesivă și că autoritățile italiene, în fața unui litigiu care poate fi invocat în temeiul articolului 2 din convenție, au refuzat să ofere un răspuns adecvat și rapid în conformitate cu obligațiile procedurale care decurg din această dispoziție 10. Prin urmare, acest litigiu este admisibil și dezvăluie o încălcare a articolului 2 din convenție, sub aspectul său procedural. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 12. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa (G.N. și alții c. Italia, citată anterior și D.A. și alții c. Italia, citată anterior), Curtea consideră că este rezonabil să se aloce sumele indicate în tabelul anexat și respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 13. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA L cererea admisibilă cu privire la motivul privind durata excesivă a procedurii inițiate în scopul de a obține repararea prejudiciului suferit din cauza infecțiilor post-transfuziune A declarat că Acuzații dezvăluie o încălcare a articolului 2 din convenție, sub partea sa procedurală, din cauza duratei excesive a procedurii inițiate pentru a obține repararea prejudiciului suferit din cauza infecțiilor posttransfuzionale A se vedea că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iulie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Viktoriya Maradudina Erik Wennerström Modulul adjunctiv f.f. Președinte Anchetă Cerere privind obiecțiunile întemeiate pe art. 2 din convenție (durata excesivă a procedurii pentru a obține repararea prejudiciului suferit din cauza infecțiilor posttransfuzionale) Numărul și data depunerii cererii Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Începutul și sfârșitul procedurii Durata totală Număr de grade de jurisdicție Numărul de dosar în fața instanței interne Suma alocată pentru daune morale per reclamant (în euro) [1] Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli per cerere (în euro) [2] 3204/18 02/01/2018 Caterina CIRIGLIANO 1962 D ElectroluxAmbrosio Donatella Napoli Începutul: 12 noiembrie 2010 Sfârșitul: 6 iunie 2017 6 ani și 7 luni pentru 1 instanță Tribunal de Napoli RG n 35208/10 000 250 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă [2] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE CIRIGLIANO c. ITALIE

(Requête n

o

3204/18)

ARRÊT

STRASBOURG

22 juillet 2021

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Cirigliano c. Italie,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de

:

Erik Wennerström,

président,

Lorraine Schembri Orland,

Ioannis Ktistakis,

juges,

et de Viktoriya Maradudina,

greffière adjointe de section f.f.,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1

er

juillet 2021,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve la requête dirigée contre l’Italie et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

») le 2 janvier 2018.

2.

La requérante a été représentée par M

e

D. D’Ambrosio

, avocat à Naples.

3.

La requête a été communiquée au gouvernement italien («

le Gouvernement

»).

EN FAIT

4.

Les informations détaillées concernant la requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe.

5.

La requérante entama une procédure civile afin d’obtenir réparation du dommage qu’elle estimait avoir subi en raison d’infections post

‑

transfusionnelles.

EN DROIT

demande soumise par le gouvernement aux fins de la radiation de la requête en vertu de l’ARTICLE

37

§ 1 DE LA CONVENTION

6.

Le Gouvernement a soumis une déclaration unilatérale qui n’offre pas une base suffisante pour que la Cour conclue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de l’affaire (article 37 § 1

in fine

). En conséquence, la Cour rejette la demande du Gouvernement tendant à la radiation de la requête et décide de procéder à un examen au fond de l’affaire (voir

Tahsin Acar c.

Turquie

(exception préliminaire) [GC], n

o

26307/95, § 75, CEDH 2003

‑

VI).

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 2 DE LA CONVENTION

7.

La requérante se plaint de la durée excessive de la procédure entamée afin d’obtenir réparation du dommage qu’elle estimait avoir subi en raison d’infections post-transfusionnelles. Elle invoque l’article

2 de la Convention, ainsi libellé

:

Article 2

«

Le droit de toute personne à la vie est protégé par la loi. (...)

»

8.

Dans les arrêts de principe

G.N. et autres c. Italie,

n

o

43134/05, 1

er

décembre 2009 et

D.A. et autres c. Italie,

n

os

68060/12 et 18 autres, 14

janvier 2016, la Cour a conclu à la violation au sujet de questions similaires à celles qui font l’objet de la présente affaire.

9.

Après examen de l’ensemble des éléments qui lui ont été soumis, y compris la mise-à-jour des faits de l’affaire envoyée le 18 janvier 2021, la Cour ne décèle aucun fait ou argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente quant à la recevabilité et au bien-fondé du grief en question. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime que

la durée de la procédure en cause a été excessive et que les autorités italiennes, face à un grief défendable tiré de l’article 2 de la Convention, ont manqué d’offrir une réponse adéquate et rapide conforme aux obligations procédurales qui découlent de cette disposition

.

10.

Il s’ensuit que ce grief est recevable et révèle une violation de l’article

2 de la Convention, sous son volet procédural.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

11.

Aux termes de l’article

41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

12.

Eu égard aux documents en sa possession et à sa jurisprudence (

G.N.

et autres

c. Italie,

précité et

D.A. et autres c. Italie

, précité

), la Cour estime raisonnable d’allouer les

sommes indiquées dans le tableau joint en annexe et rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

13.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Rejette

la demande de radiation de la requête formulée par le Gouvernement sur le fondement de sa déclaration unilatérale

;

Déclare

la requête recevable quant au grief concernant la durée excessive de la procédure entamée afin d’obtenir réparation du dommage subi en raison d’infections post-transfusionnelles

;

Dit

que ce

grief révèle une violation de l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural, en raison de la durée excessive de la procédure entamée afin d’obtenir réparation du dommage subi en raison d’infections post-transfusionnelles

;

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois, les sommes indiquées dans le tableau joint en annexe

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juillet 2021, en application de l’article

77

§§

2 et

3 du règlement.

Viktoriya Maradudina

Erik Wennerström

Greffière adjointe f.f.

Président

ANNEXE

Requête concernant des griefs tirés de l’article

2 de la Convention

(la durée excessive de la procédure afin d’obtenir réparation du dommage subi en raison d’infections post-transfusionnelles)

Numéro et date d’introduction de la requête

Nom du requérant et année de naissance

Nom et ville du représentant

Début et fin de la procédure

Durée totale

Nombre de degrés de juridiction

Numéro de dossier devant la juridiction interne

Montant alloué pour dommage moral par requérant

(en euros)

[1]

Montant alloué pour frais et dépens par requête

(en euros)

[2]

3204/18

02/01/2018

Caterina CIRIGLIANO

1962

D’Ambrosio Donatella

Naples

Début

: 12 novembre 2010

;

Fin

: 6 juin 2017

6 ans et 7 mois pour 1 instance

Tribunal de Naples

RG n

o

35208/10

20

000

250

[1]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt par la partie requérante.

[2]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt par la partie requérante.