TÜRK v. GERMANY

Comunicat la 12 septembrie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 61347/16 Nilgün TÜRK împotriva Germaniei depusă la 18 octombrie 2016 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamantul, un musulman, a lucrat ca asistent medical într-un spital deținut de o societate privată, al cărui singur acționar a fost o fundație protestantă. La întoarcerea dintr-o perioadă de concediu, ea a notificat angajatorului ei de intenția ei de a purta o eșarfă în cap în timpul orelor de muncă pentru motive religioase. Spitalul care a angajat a refuzat dorința de a continua ocuparea forței de muncă în aceste condiții. Plecări și apeluri ulteriore la instanțele de muncă și la Curtea Constituțională Federală nu au fost de folos, în cele din urmă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 9 din Convenția privind o interferență nejustificată cu libertatea ei de religie. Cu privire la decizia Tribunalului Federal al Muncii din 3 decembrie 2015 de a declara cererea reclamantului de concediu de recurs la punctele de drept inadmisibil, reclamantul a epuizat toate măsurile interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a libertății de religie ale reclamantului, în contravenție cu art. 9 din Convenție?

Communicated on 12 September 2018

FIFTH SECTION

Application no. 61347/16

Nilgün TÜRK

against Germany

lodged on 18 October 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, a Muslim, worked as a nurse in a hospital held by a private company whose only shareholder was a protestant foundation. Upon return from a period of leave, she notified her employer of her intention to wear a head scarf during working hours for religious reasons. The employing hospital refused her wish to continue employment under these conditions. Subsequent complaints and appeals to Labour Courts and the Federal Constitutional Court were of no avail, finally. The applicant complained under Article 9 of the Convention of an unjustified interference with her freedom of religion.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

In view of the Federal Labour Court’s decision of 3 December 2015 to declare the applicant’s request for leave to appeal on points of law inadmissible, has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article

35 §

1 of the Convention?

2.

Has there been a violation of the applicant’s freedom of religion, contrary to Article

9 of the Convention?