Y v. GEORGIA

A cincea secțiune decizia nr. 44331/10 împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 septembrie 2018 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Mārtiδš Mits, Lado Chanturia, judecători și Milan Blaško, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2010, având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, Y, este un național georgian. Președintele a acordat cererea reclamantului de a-și divulga identitatea să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Shoshikelashvili, un avocat care practică în Tbilisi. Cererea se referă în principal la presupusa absență de asistență medicală pentru virusul imunodeficienței umane (HIV) al reclamantului, care a îndeplinit o condamnare la închisoare începând cu 21 iulie 2008; el a contractat HIV cu câțiva ani înainte de închisoare. La 5 decembrie 2011, cazul a fost comunicat în temeiul articolului 3 din Convenție guvernului georgian („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Astfel cum au fost dezvăluite de observațiile suplimentare ale părților, depuse la Curte după comunicarea cauzei, autoritatea închisoară a început să furnizeze tratamentul antiretroviral relevant pentru HIV al reclamantului începând cu 3 septembrie 2009. Ca urmare a acestui tratament, care a durat până la eliberarea timpurie a reclamantului din închisoare (a se vedea punctul 5 mai jos), activitatea virusului său s-a stabilizat semnificativ, care a fost considerat un succes de către medicii de la închisoare. La 10 aprilie 2013, Registrul Curții a solicitat ambelor părți dacă ar fi interesat să ajungă la o soluție prietenoasă. În timp ce Guvernul a răspuns afirmativ, scrisoarea adresată reprezentantului reclamantului a fost returnată în Registru neîntoarsă cu următoarea anunță făcută de postul georgian, „neclasificată”. În continuare, Registrul a încercat să ajungă la reprezentantul la numeroane de telefone diferite, indicate în acest scop, în formularul de cerere, dar în lipsă. Prin scrisoarea din 19 aprilie 2013, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat din închisoare la 20 iulie 2012. La 29 aprilie 2012, Curtea a transmis scrisoarea Guvernului reclamantului, dar aceasta din urmă nu a formulat comentarii. Prin scrisoarea din 16 aprilie 2018, Curtea a solicitat reprezentantului reclamantului să confirme interesul clientului său față de procedură și să-l actualizeze cu privire la orice evoluție importantă a faptului care s-ar fi putut întâmpla de la ultima corespondență a Curții. Cu toate acestea, scrisoarea a fost returnată Curții neîntoarsă, deoarece destinatarul nu a fost constatat. Astfel, reclamantul nu a avut niciun contact cu Curtea din aprilie 2012. HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 11 octombrie 2018. Milan Blaško André Potocki Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 44331/10

Y

against Georgia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18

September 2018 as a Committee composed of:

André Potocki,

President,

Mārtiņš Mits,

Lado Chanturia,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 26 July 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Y, is a Georgian national. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule

47 §

4). He was represented before the Court by Mr A. Shoshikelashvili, a lawyer practising in Tbilisi.

2.

The application mainly concerned the alleged absence of medical care for human immunodeficiency virus (HIV) of the applicant, who had been serving a prison sentence from 21 July 2008; he had contracted HIV several years before his imprisonment. On 5 December 2011 the case was communicated under Article 3 of the Convention to the Georgian Government (“the Government”) who were represented by their Agent, Mr

L.

Meskhoradze, of the Ministry of Justice.

3.

As disclosed by the parties’ additional submissions, filed with the Court after the communication of the case, the prison authority had started dispensing the relevant anti-retroviral treatment for the applicant’s HIV since 3 September 2009. As a result of that treatment, which lasted until the applicant’s early release from prison (see paragraph 5 below), the activity of his virus significantly stabilised, which was considered to be a success by the treating prison doctors.

4.

On 10 April 2013 the Registry of the Court enquired with both parties whether they would be interested in reaching a friendly settlement. Whilst the Government answered in the affirmative, the letter addressed to the applicant’s representative was returned to the Registry undelivered with the following annotation made by the Georgian post – “unclaimed”. Subsequently, the Registry attempted to reach the representative at various telephone numbers indicated to that end in the application form, but to no avail.

5.

By a letter 19 April 2013, the Government informed the Court that the applicant had been released from prison on 20 July 2012. On 29 April 2012 the Court transmitted the Government’s letter to the applicant, but the latter did not comment.

6.

By a letter of 16 April 2018, the Court requested the applicant’s representative to confirm his client’s interest towards the proceedings and to update it of any important factual developments that might have occurred since the Court’s last correspondence. However, the letter was returned to the Court undelivered as the addressee had not been found.

7.

Thus, the applicant has not kept any contact with the Court since April 2012.

THE LAW

8.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

9.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 11 October 2018.

Milan Blaško

André Potocki

Deputy Registrar

President