UKRAINE v. RUSSIA (IX)

Publicat la 14 aprilie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10691/21 Ucraina împotriva Rusiei depusă la 19 februarie 2021 a comunicat la 28 martie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la acuzațiile privind o practică administrativă în curs de desfășurare de către Federația Rusă, care constă în operațiuni de asasinat specific autorizate de stat împotriva opozitorilor săi percepuți în Rusia și pe teritoriul altor state, inclusiv un număr de state membre ale Consiliului Europei, cum ar fi Austria, Bulgaria, Germania, Letonia, Muntenegru, Ucraina și Regatul Unit, în afara unei situații de conflict armat. Guvernul reclamant susține, de asemenea, că Federația Rusă nu a investigat aceste operațiuni de asasinat și a înființat în mod deliberat operațiuni de acoperire care vizează eforturile frustrante făcute de alte state pentru a găsi persoanele responsabile.

Guvernul reclamant invocă art. 2 din Convenție atât în ceea ce privește aspectele de fond, cât și procedural, ale acestei dispoziții.

Pentru a susține acuzația lor de practică administrativă, Guvernul reclamant se referă la următoarele asasinări/acuzate a avut loc între 2003 și 2020: asasinarea Yuri Shchekochikin în Federația Rusă; asasinarea lui Zelimkhan Yandarbiyev în Qatar; asasinarea lui Anna Politkovskaya în Federația Rusă; asasinarea lui Alexander Litvinenko în Regatul Unit; asasinarea lui Leonid Rozhetskin în Letonia; asasinarea lui Umar Israilov în Austria; asasinarea lui Oleg Zhukovsky în Federația Rusă; asasinarea lui Timur Kuashev în Federația Rusă; asasinarea lui Boris Nemtsov în Federația Rusă; asasinarea lui Ruslan Magomedragimov în Federația Rusă; tentarea asasinării lui Vladimir Kara-Murza în Federația Rusă; tentarea asasinării lui Emelian Gebrev în Bulgaria; asasinarea lui Ivan Mamchur în Ucraina; tentarea asasinării lui Milo δukanović în Muntenegru; încercarea de asasinare a lui Anton Gerashchenko în Ucraina; asasinarea lui Denis Voronenkov în Ucraina; asasinarea lui Olexander Kharaberyush în Ucraina; asasinarea lui Maksym Shapoval în Ucraina; tentativa de asasinare a lui Igor Moseychuk în Ucraina; tentativa de asasinare a Serghei Skribal în Regatul Unit; asasinarea lui Nikolai Glushkov în Regatul Unit; încercarea de asasinare a lui Kyrylo Budanov în Ucraina; asasinare a lui Zelimkhan Khangoshvili în Germania; tentativă de asasinare a lui Alexei Navalny în Federația Rusă.

Faptele pe care Guvernul reclamant le plânge în cazul în cauză intră sub jurisdicția statului contestat? În special, având în vedere principiile generale referitoare la jurisdicția extraterritorială stabilite în decizia de admisibilitate a Curții în Ucraina și Țările de Jos c. Rusia ([GC] (dec.), nr. 20958/14, 43800/14 și 42410/15, §§ 552-575, 30 noiembrie 2022), care este motivul acesteia? Există dovezi prima facie suficient de justificate privind practicile administrative presupuse de guvernul reclamant pentru a da naștere la încălcări ale Convenției?

Părțile sunt invitate să discute dacă există prima facie suficient de justificate dovezi privind existența atât a „recererei actelor” cât și a „toleranței oficiale” (a se vedea, Ucraina și Țările de Jos c. Rusia (citate mai sus, §§ 825 827). Având în vedere răspunsurile care urmează să fie date la întrebarea de mai sus, se aplică în acest caz regula privind epuizarea recoursurilor interne (a se vedea Georgia c. Rusia (II) (dec.), nr. 38263/08, §§ 84-86, 13 decembrie 2011)? În afirmativ, a) au existat căi de recurs interne eficace; și, în acest caz, b) ce sunt/au fost ei; și c) au fost epuizate? În special, (i) există exemple de persoane care au încercat să recurgă la astfel de remedii în fața autorităților judiciare ale statului contestat?

(ii) au fost efectuate investigații eficace în ceea ce privește presupusele încălcări? Părțile sunt invitate să prezinte toate elementele de probă relevante referitoare la investigațiile efectuate cu privire la presupusele asasinate/acuzate. În special, se poate stabili standardul de probă necesar în temeiul articolului 2 din Convenție că autoritățile ruse au fost responsabile pentru o încălcare a dreptului la viață în presupusele douăzeci și patru de cazuri? În acest context, se poate spune că actele plângute au fost atribuibile guvernului contestat? În plus, ce măsuri de investigare au fost luate de către autoritățile ruse în legătură cu incidentele prezentului caz? Mai precis, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), au fost investigațiile de către autoritățile ruse în încălcarea articolului 2 din Convenție?

Părțile sunt invitate să includă observații relevante cu privire la punctele de vedere ale acestora privind dovezile colectate de organismele internaționale și de organizații neguvernamentale care ar putea fi relevante pentru evaluarea problemelor juridice identificate. Acestea sunt, de asemenea, solicitate să furnizeze copii în limba lor originală și în limba engleză sau franceză de toate dovezile relevante, pe care doresc să se bazeze sau care este sau ar putea fi considerate, în totalitate sau în mare parte, în cadrul cunoștințelor exclusive sau accesului autorităților lor.

Published on 14 April 2025

FIRST SECTION

Application no. 10691/21 Ukraine against Russia lodged on 19 February 2021 communicated on 28 March 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the allegations of an ongoing administrative practice by the Russian Federation consisting of State-authorised targeted assassination operations against its perceived opponents in Russia and on the territory of other States, including a number of member States of the Council of Europe such as Austria, Bulgaria, Germany, Latvia, Montenegro, Ukraine, and the United Kingdom, outside a situation of armed conflict. The applicant Government also alleges an administrative practice by the Russian Federation of failing to investigate these assassination operations and of deliberately mounting cover-up operations aimed at frustrating efforts made by other States to find the persons responsible.

The applicant Government invokes Article 2 of the Convention under both the substantive and procedural aspects of that provision.

In support of their allegation of an administrative practice, the applicant Government refer to the following assassinations/attempted assassinations taken place between 2003 and 2020: assassination of Yuri Shchekochikhin in the Russian Federation; assassination of Zelimkhan Yandarbiyev in Qatar; assassination of Anna Politkovskaya in the Russian Federation; assassination of Alexander Litvinenko in the United Kingdom; assassination of Leonid Rozhetskin in Latvia; assassination of Umar Israilov in Austria; assassination of Oleg Zhukovsky in the Russian Federation; assassination of Timur Kuashev in the Russian Federation; assassination of Boris Nemtsov in the Russian Federation; assassination of Ruslan Magomedragimov in the Russian Federation; attempted assassinations of Vladimir Kara-Murza in the Russian Federation; attempted assassination of Emelian Gebrev in Bulgaria; assassination of Ivan Mamchur in Ukraine; attempted assassination of Milo Đukanović in Montenegro; attempted assassination of Anton Gerashchenko in Ukraine; assassination of Denis Voronenkov in Ukraine; assassination of Olexander Kharaberyush in Ukraine; assassination of Maksym Shapoval in Ukraine; attempted assassination of Igor Moseychuk in Ukraine; attempted assassination of Sergei Skripal in the United Kingdom; assassination of Nikolai Glushkov in the United Kingdom;

attempted assassination of Kyrylo Budanov in Ukraine; assassination of Zelimkhan Khangoshvili in Germany; attempted assassination of Alexei Navalny in the Russian Federation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the facts of which the applicant Government complains in the present case fall within the jurisdiction of the respondent State? In particular, considering the general principles concerning extraterritorial jurisdiction set out in the Court’s admissibility decision in Ukraine and the Netherlands v. Russia ([GC] (dec.), nos. 20958/14, 43800/14 and 42410/15, §§ 552-575, 30 November 2022), what is the ground of the said “jurisdiction”? 2. Is there sufficiently substantiated prima facie evidence of the administrative practices alleged by the applicant Government to give rise to violations of the Convention?

The parties are invited to discuss whether there is sufficiently substantiated prima facie evidence as to the existence of both the “repetition of acts” and “official tolerance” (see, Ukraine and the Netherlands v. Russia (cited above, §§ 825 ‑ 827). 3. Bearing in mind the answers to be given to the question above, does the rule on exhaustion of domestic remedies apply in the present case (see Georgia v. Russia (II) ((dec.), no. 38263/08, §§ 84-86, 13 December 2011)? In the affirmative, a) did effective domestic remedies exist; and if so, b) what are/were they; and c) have they been exhausted? In particular, (i) are there examples of persons who have tried to have recourse to such remedies before the judicial authorities of the respondent State?

(ii) were effective investigations carried out with respect to the alleged violations? The parties are invited to produce all the relevant evidence regarding the investigations carried out concerning the alleged assassinations/attempted assassinations. 4. Do the matters complained of in the application submitted by the applicant Government give rise to violations of Article 2 of the Convention? In particular, can it be established to the standard of proof required under Article 2 of the Convention that the Russian authorities were responsible for a violation of the right to life in the alleged twenty-four cases? In this context, can it be said that the acts complained of were attributable to the respondent Government?

Moreover, what investigative steps have been taken by the Russian authorities into the incidents of the present case? More specifically, having regard to the procedural protection of the right to life (see Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, § 104, ECHR 2000-VII), were the investigations by the Russian authorities in breach of Article 2 of the Convention? The parties are invited to include relevant submissions as to their views on evidence collected by international bodies and non-governmental organisations which might be pertinent to the assessment of the legal issues identified. They are further asked to provide copies in their original language and in English or French translation of all relevant evidence, on which they wish to rely or which is, or might be said to be, wholly or in large part within the exclusive knowledge or access of their authorities.