Guminilovych împotriva Ucrainei și încă o cerere

Comunicat la 2 octombrie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 30034/08 și 62006/09 Lidiya Yuriyivna GUMINILOVYCH împotriva Ucrainei și Atanasios Georgios MITSOPOULOS împotriva Ucrainei depuse la 6 iunie 2008 și, respectiv, 15 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în cerere nr. 30034/08 este un național ucrainean, care s-a născut în 1957 și trăiește în Ivano-Frankivsk. Reclamantul în cererea nr. 62006/09 este un național grec, care s-a născut în 1959 și trăiește în Kyiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl Teterskyy, un avocat care practică în Kyiv. Faptele cauzelor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Cererea nr. 30034/08 depusă la 6 iunie 2008 Reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Tribunalului Orașului Ivano-Frankivsk, contestand validitatea unui contract privind diviziunea proprietății comune aparținând ea și fostului său soț, G. La 29 august 2006, Tribunalul Oraș Ivano-Frankivsk a decis în favoarea ei și a invalidat contractul contestat. La 17 octombrie 2006, Curtea Regională de Apel Ivano-Frankivsk a respins apelul G pentru nerespectarea taxei judecătorești în conformitate cu reglementările relevante. În consecință, în acea dată hotărârea din 29 august 2006 a devenit obligatorie și executabilă, la 23 noiembrie 2006, Curtea Supremă a respins apelul G de cassare. La 26 iunie 2007, Curtea Regională de Apel Ivano-Frankivsk a permis cererea G de reexaminare a deciziei 17 Octombrie 2006 având în vedere circumstanțele noi descoperite.

În special, s-a descoperit că, în momentul respectiv, nu au fost furnizate informații G cu privire la suma exactă a taxei pe care a trebuit să le plătească pentru depunerea recursului împotriva hotărârii din 29 august 2006. La 19 septembrie 2007, instanța de apel a reconsiderat cazul privind fondurile și a anulat hotărârea din 29 august 2006, după ce a constatat că instanța de primă instanță a evaluat în mod incorect faptele și a aplicat în mod incorect legea. Cererea reclamantului a fost respinsă ca fiind nefondată. La 5 februarie 2008, Curtea Supremă a respins recursul de cassare al reclamantului, având în vedere că hotărârea din 19 septembrie 2007 a fost luată în conformitate cu reglementările procedurale și cu dispozițiile legislației de fond.

La 23 septembrie 2002, reclamantul a încheiat un contract cu o persoană privată, în conformitate cu care reclamantul a cumpărat o casă. În ianuarie 2003, persoana respectivă a instituit o procedură civilă în fața Curții de District Obolonskyy din Kyiv, provocând valabilitatea contractului respectiv. În martie 2003, reclamantul a depus o reclamație cu aceeași instanță, cerând în esență titlul său la casa contestată. După mai multe reexaminări ale cazului, la 22 ianuarie 2007, Curtea de district Obolonskyy a constatat în parte pentru reclamant, după ce și-a recunoscut titlul în casă, împreună cu construcțiile sale și construcțiile asociate. La 29 martie 2007, Curtea de apel a anulat această hotărâre și a constatat împotriva reclamantului.

La 7 noiembrie 2007, Curtea Supremă a anulat hotărârea instanței de apel din 29 martie 2007 și a susținut hotărârea instanței de primă instanță din 22 ianuarie 2007. În consecință, această ultimă hotărâre a devenit obligatorie și executabilă la această dată. În aprilie 2009, unul dintre adversarii reclamantului, M, a depus la Curtea de district Obolonskyy o cerere de reexaminare a hotărârii sale din 22 ianuarie 2007, având în vedere circumstanțele nou descoperite. M a susținut că, în timp ce procedurile judiciare încurcate au fost pendente, ea nu a fost conștientă că casa a fost renovată în măsura în care nu ar putea mai fi considerată drept obiectul contractului de vânzare contestat. Reclamantul a contestat această cerere, argumentând că, în timpul procedurii, casa era în posesia și sub controlul M, care, prin urmare, trebuie să fi fost conștientă de renovarea.

În plus, cererea de revizuire extraordinară a hotărârii din 22 ianuarie 2007 a fost depusă fără timp. La 20 mai 2009, Curtea de District Obolonskyy a permis cererea lui M, a anulat hotărârea din 22 ianuarie 2007 și a redeschis procesul cu privire la fondul. Curtea a susținut că „a examinat materialul cazului și a auzit părțile, a considerat că cererea ar putea fi permisă”. Curtea nu a furnizat explicații suplimentare în acest sens. Procedurile redeschise au implicat mai multe reexaminări cu privire la fondul și, în cele din urmă, au fost încheiate prin decizia finală a Curții Superiore Specializate în materie civilă și penală din 27 aprilie 2016, prin care argumentele reclamantei au fost în parte permise.

În mod remarcabil, titlul său pentru casa a fost recunoscut, în timp ce nu s-a făcut o astfel de recunoaștere în ceea ce privește construcțiile adiacente și asociate și orice îmbunătățire a întregii proprietăți după 23 septembrie 2002. De asemenea, adversarii săi au fost ordonați să nu împiedice exercitarea dreptului său de proprietate asupra casei. COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la anularea hotărârilor obligatorii și executoare în favoarea lor.

Reclamantul în cererea nr. 62006/09 se plânge, de asemenea, că anularea hotărârii obligatorii și executoare a Curții de district Obolonskyy din 22 ianuarie 2007, prin care a fost recunoscut titlul său la o casă, a implicat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Exista o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza reluării procedurilor în cazurile în cauză și a anulării hotărârilor obligatorii și executoare favorabile reclamanților (a se vedea Pravednaya c. Rusia , nr. 69529/01, § 32-34, 18 noiembrie 2004, și Lizanets c. Ucraina , nr. 6725/03, §§ 33-35, 31 mai 2007)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului în sensul articolului 1 la Convenția, având în vedere redeschiderea procedurii în cazul său și anularea hotărârii obligatorii și executibile favorabile pentru el?

În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Pravednaya , citat mai sus, §§ 39-42)?

Communicated on 2 October 2018

FOURTH SECTION

Applications nos. 30034/08 and 62006/09 Lidiya Yuriyivna GUMINILOVYCH against Ukraine and Atanasios Georgios MITSOPOULOS against Ukraine lodged on 6 June 2008 and 15 November 2009 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in application no. 30034/08 is a Ukrainian national, who was born in 1957 and lives in Ivano-Frankivsk. The applicant in application no. 62006/09 is a Greek national, who was born in 1959 and lives in Kyiv. He is represented before the Court by Mr V. Teterskyy, a lawyer practising in Kyiv. The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. Application no. 30034/08 lodged on 6 June 2008 The applicant instituted civil proceedings before the Ivano-Frankivsk Town Court, challenging the validity of a contract regarding the division of joint property belonging to her and her former husband, G. On 29 August 2006 the Ivano-Frankivsk Town Court ruled in her favour and invalidated the disputed contract.

On 17 October 2006 the Ivano-Frankivsk Regional Court of Appeal dismissed G’s appeal for failure to pay the court fee in accordance with the relevant regulations. Accordingly, on that date the judgment of 29 August 2006 became binding and enforceable, On 23 November 2006 the Supreme Court dismissed G’s cassation appeal. On 26 June 2007 the Ivano-Frankivsk Regional Court of Appeal allowed G’s application for reconsideration of the decision of 17 October 2006 in the light of newly discovered circumstances. In particular, it was discovered that at the relevant time no information had been provided to G concerning the exact amount of the court fee which he had had to pay for lodging his appeal against the judgment of 29 August 2006. On 19 September 2007 the appellate court reconsidered the case on the merits and quashed the judgment of 29 August 2006, having found that the first-instance court had wrongly assessed the facts and had incorrectly applied the law.

The applicant’s claim was dismissed as unfounded. On 5 February 2008 the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal, having held that the decision of 19 September 2007 had been taken in accordance with the procedural regulations and substantive law provisions. B. Application no. 62006/09 lodged on 15 November 2009 On 23 September 2002 the applicant concluded a contract with a private individual, pursuant to which the applicant bought a house. In January 2003 that individual instituted civil proceedings before the Obolonskyy District Court in Kyiv, challenging the validity of that contract. In March 2003 the applicant lodged a counterclaim with the same court, essentially claiming his title to the disputed house.

Subsequently, several other individuals joined the proceedings. Following several reconsiderations of the case, on 22 January 2007 the Obolonskyy District Court found in part for the applicant, having acknowledged his title to the house together with its outbuildings and associated constructions. On 29 March 2007 Kyiv Court of Appeal quashed that judgment and found against the applicant. On 7 November 2007 the Supreme Court overturned the appellate court’s judgment of 29 March 2007 and upheld the first-instance court’s judgment of 22 January 2007. Accordingly, the latter judgment became binding and enforceable on that date. In April 2009 one of the applicant’s opponents, M, lodged with the Obolonskyy District Court an application for reconsideration of its judgment of 22 January 2007 in the light of newly discovered circumstances.

M alleged that, while the impugned court proceedings had been pending, she had not been aware that the house had been renovated to the extent that it could no longer be considered as the object of the disputed sale contract. The applicant challenged that application, arguing that during the proceedings the house had been in the possession and under the control of M who, consequently, must have been aware of the renovation. Furthermore, her application for extraordinary review of the judgment of 22 January 2007 was lodged out of time. On 20 May 2009 the Obolonskyy District Court allowed M’s application, quashed the judgment of 22 January 2007 and reopened the proceedings on the merits. The court held that “having examined the material of the case and having heard the parties, it considered that the application could be allowed”.

The court provided no further explanation in that regard. The reopened proceedings involved several reconsiderations on the merits and, eventually, were terminated by the final decision of the Higher Specialised Court in Civil and Criminal Matters of 27 April 2016, by which the applicant’s claims were partly allowed. Notably, his title to the house was acknowledged, whereas no such acknowledgment was made as regards the adjacent and associated constructions and any improvements to the entire estate after 23 September 2002. Also, his opponents were ordered not to hinder the exercise of his ownership right over the house. COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the quashing of the binding and enforceable judgments in their favour.

The applicant in application no. 62006/09 also complains that the quashing of the binding and enforceable judgment of the Obolonskyy District Court of 22 January 2007, by which his title to a house was acknowledged, entailed a violation of Article 1 of Protocol No. 1. QUESTIONS

COMMON QUESTION FOR BOTH APPLICATIONS

1. Was there a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the reopening of the proceedings in the cases at issue and the quashing of the binding and enforceable judgments favourable to the applicants (see Pravednaya v. Russia , no. 69529/01, §§ 32-34, 18 November 2004, and Lizanets v. Ukraine , no. 6725/03, §§ 33-35, 31 May 2007)? ADDITIONAL QUESTION FOR APPLICATION nO. 62006/09 2. Was there an interference with the peaceful enjoyment of the applicant’s possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, on account of the reopening of the proceedings in his case and the quashing of the binding and enforceable judgment favourable to him? If so, was that interference in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 (see Pravednaya , cited above, §§ 39-42)?