- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 octombrie 2018
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Basmanov și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ DE BASMANOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Declarația nr. 52595/09 HOTĂRÂREA Strasburg 4 octombrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Basmanov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Alena Poláčková, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători, și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 13 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 2 septembrie 2009. Cererea a fost comunicată guvernului rus („Guvernul”).
FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a detenției lor preventive. De asemenea, au formulat plângeri cu privire la condițiile slabe ale detenției și transportului lor. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 3 AL CONVENȚIUNII Reclamanții se plângeau în principal că detenția lor preliminară a fost de lungă durată și se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului.
Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în curs de judecată, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 În cazul principal al lui Dirdizov c. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata detenției anterioare a reclamanților a fost excesivă. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚONULUI PE CONTA CONDIȚII DE DETENȚIE ȘI TRANSPORTUL 10. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție într-o instituție de retragere și la condițiile de transport ale acestora într-o ocazie specifică. 11. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor susținute de solicitanți în ceea ce privește condițiile de detenție în temeiul art. 3 din Convenție, precum și condițiile transportului lor.
Aceștia au recunoscut condițiile inadecvate de detenție și transport în timpul perioadelor relevante și în facilitățile reglementate de declarațiile unilaterale și au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat mai sus, Guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
12. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. 13. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. 14. Curtea remarcă că art. 37 § 1 litera (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 15. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI).
16. Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție și transport (a se vedea, de exemplu, Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, 22 mai 2012, și Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012). 17. Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor din partea reglementată de declarațiile unilaterale (art. 37 § 1 litera (c)). 18. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 din amenda 19. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 20. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine cazurile din listă în ceea ce privește plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție și transport în timpul perioadelor și în facilitățile reglementate de declarațiile unilaterale.
III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 22. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat. 23. Curtea consideră că rata de dobânzi implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
în ceea ce privește termenii declarațiilor guvernului contestat care acoperă condițiile inadecvate de detenție și transport și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să lovească cererea în partea acoperită de declarațiile unilaterale ale guvernului din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție și declară restul cererii admisibile.
Declară că cererea dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind lungimea excesivă a detenției anterioare; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 4 octombrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției prealabile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Perioada de detenție Curții care a emis ordinul de detenție/apel examinat Defecte specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate de declarațiile unilaterale ale Guvernului (în euro) [2] 52595/09 02/09/2009 (3 solicitanți) Maksim Nikolayevich Basmanov 25/08/1978 Ivan Nikolayevich Kanev 04/01/1978 Aleksandr Petrovich Parfenyuk 03/02/1975 13/02/2009 până la 30/10/2009 8 luni și 18 zile(e) 13/02/2009 până la 30/10/2009 8 luni(e) și 18 zile(e) 24/02/2009 până la 30/10/2009 8 luni(e) și 7 zile(e) Curtea Orașului Ukhta a Republicii Komi / Curtea Supremă a Republicii Komi ordine de detenție colectivă; utilizarea ipotezelor, în absența oricărei baze probatorii, a riscurilor de abscondare sau obstrucționare a justiției; nu examinarea posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere; fragilitate a motivelor utilizate de instanțe.
1000 5.935 către dl Basmanov 5.740 către dl Kanev 5.610 la Dl Parfenyuk [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. [2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF BASMANOV AND OTHERS v. RUSSIA (Application no. 52595/09 ) JUDGMENT STRASBOURG 4 October 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Basmanov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 13 September 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 2 September 2009.
The application was communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of their pre-trial detention. They also raised complaints about the poor conditions of their detention and transport. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5
§
3 OF THE CONVENTION
5. The applicants complained principally that their pre-trial detention had been unreasonably long. They relied on Article 5 § 3 of the Convention, which read as follows: “3. Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 110, ECHR 2000 ‑ XI, and McKay v. the United Kingdom [GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 ‑ X, with further references).
In the leading case of Dirdizov v. Russia, no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicants’ pre-trial detention was excessive.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention. II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTON ON ACCOUNT OF THE CONDITIONS OF DETENTION AND TRANSPORT
The applicants also complained under Article 3 of the Convention about the conditions of their detention in a remand facility and the conditions of their transport on a particular occasion.
The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by the applicants in respect of the conditions of their detention under Article 3 of the Convention, as well as the conditions of their transport. They acknowledged the inadequate conditions of detention and transport during the relevant periods and in the facilities covered by the unilateral declarations. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the cases.
The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.
The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75‑77, ECHR 2003-VI).
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention and transport (see, for example, Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, 22 May 2012, and Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications in the part covered by the unilateral declarations (Article 37 § 1 (c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list as regards the complaints concerning the inadequate conditions of detention and transport during the periods and in the facilities covered by the unilateral declarations. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
21. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pastukhov and Yelagin v. Russia, no. 55299/07, 19 December 2013), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations covering the inadequate conditions of detention and transport and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; 2. Decides to strike the application in the part covered by the Government’s unilateral declarations out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention and declares the remainder of the application admissible. 3. Holds that the application discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 4 October 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (excessive length of pre-trial detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Period of detention Court which issued detention order/examined appeal Specific defects Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] Amount awarded by the unilateral declarations of the Government (in euros) [2] 52595/09 02/09/2009 (3 applicants) Maksim Nikolayevich Basmanov 25/08/1978 Ivan Nikolayevich Kanev 04/01/1978 Aleksandr Petrovich Parfenyuk 03/02/1975 13/02/2009 to 30/10/2009 8 month(s) and 18 day(s) 13/02/2009 to 30/10/2009 8 month(s) and 18 day(s) 24/02/2009 to 30/10/2009 8 month(s) and 7 day(s) Ukhta Town Court of the Komi Republic / Supreme Court of the Komi Republic collective detention orders; use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice; failure to examine the possibility of applying other measures of restraint; fragility of the reasons employed by the courts. 1,000 5,935 to Mr Basmanov 5,740 to Mr Kanev 5,610 to Mr Parfenyuk [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] . Plus any tax that may be chargeable to the applicants.