CtEDO 16.10.2018 Auto

CASE OF MATEESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.10.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF MATEESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE MATEESCU v. ROMANIA (Depunerea nr. 30462/15) JUDGMENT STRASBOURG 16 octombrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Mateescu v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A IV-a secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Georges Ravarani, Președinte, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători și Andrea Tamietti, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 30462/15) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național român, dna Maria Matescu („reclamantul”), la 15 iunie 2015. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Matei, avocat practicant la București. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 16 decembrie 2015 a fost comunicat Guvernului. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, se referă la același context și la procedurile penale interne, astfel cum au fost descrise în cazul Asociației “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011). În timpul evenimentelor care au dus la căderea regimului comunist, în noaptea 21/22 decembrie 1989 fiul reclamantului a fost ucis de focuri de armă în București. În 1990 biroul procurorului militar a deschis mai multe anchete cu privire la reprimarea armată a demonstrațiilor anticomuniste. O principală investigație penală privind utilizarea violenței împotriva civililor din București și alte orașe a fost înregistrată la cel mai înalt birou procuror – secțiunea procurorilor militari – sub nr. 97/P/1990 (numărul actual 11/P/2014). În principala anchetă penală, reclamantul a formulat cereri civile și a solicitat ca infracțiunile infracțiunii de omucidere comise împotriva fiului său să fie identificate și pedepsite. În același timp, o altă anchetă privind infracțiunile de complicitate în omucidere grave agravată și complicitate în încercarea de a fi omucideri grave agravate, comisă împotriva unui număr mare de persoane, inclusiv fiul reclamantului, a culminat în comitetul pentru procesul de funcționari publici, membrii partidului politic de guvernare și condamnarea lor ulterioară prin decizia finală a Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 1992. Pasele procedurale relevante luate în cadrul principalei anchete penale au fost descrise în cazurile Asociația “21 decembrie 1989” și altele (citate mai sus, §§ 12-41) și Sidea și alții c. România ([Comitetul] nr. 889/15, §§ 8-11, 5 iunie 2018). 10. La 14 octombrie 2015, procurorul militar a închis principala anchetă penală, constatând că plângerea reclamantului cu privire la infracțiunile de omucidere comise împotriva fiului său a fost interzisă de statut și că o plângere cu privire la instigarea crimei a fost o chestiune de judicată în urma hotărârii Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 1992 (a se vedea punctul 8 mai sus). 11. Hotărârea din 14 octombrie 2015 a fost ulterior anulată de decizia unui Procuror General din 5 aprilie 2016, confirmată de Curtea Înaltă de Casare și Justiție la 13 iunie 2016. La 1 noiembrie 2016, procurorul militar a ordonat deschiderea unei anchete penale pentru infracțiunile crimelor împotriva umanității în ceea ce privește aceleași circumstanțe de fapt. Potrivit informațiilor prezentate de părți, ancheta penală principală este încă în curs de desfășurare (a se vedea Bănuțoiu și Ștefoglu v. România [Comitetul], nr. 64752/13 și 54607/14, § 12, 3 iulie 2018). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Dispozițiile juridice relevante pentru procedura penală instituită în legătură cu evenimentele din decembrie 1989 sunt menționate în cazurile Asociația „21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus, §§ 95-100) și Mocanu și alții c. România [GC] (nușii 10865/09 și alții 2, §§ 193 96, CEDO 2014 (extracte)). Reclamantul a plâns că investigația penală efectuată de autoritățile în cadrul evenimentelor din decembrie 1989 nu a putut fi considerată eficientă sau capabilă să conducă la identificarea și pedeapsa persoanelor responsabile pentru moartea fiuului său. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat în mod intenționat de viață ...” Admisibilitatea 15. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Guvernul a descris măsurile luate recent de autoritățile naționale în vederea încheierii anchetei penale asupra evenimentelor din decembrie 1989 și a făcut trimitere la argumentele lor anterioare în cazurile Asociației “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, 24 mai 2011) și Alecu și alții c. România (n. 56838/08 și alții 80, 27 ianuarie 2015). 17. Curtea reiterează că o investigație trebuie să fie eficace în sensul că este capabilă să conducă la determinarea circumstanțelor de fapt și la identificarea și pedeapsa celor responsabile. Aceasta nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace (a se vedea Kelly și alții c. Regatul Unit , nr. 30054/96 , § 96, 4 mai 2001, și Angelova c. Bulgaria , nr. 38361/97, § 139, CEDO 2002 IV). Obligația statului în temeiul articolului 2 din Convenție nu va fi îndeplinită dacă protecția acordată de dreptul intern există doar în teorie: mai presus de toate, aceasta trebuie, de asemenea, să funcționeze efectiv în practică și care necesită o examinare promptă a cazului fără întârzieri inutile. Orice deficiență în investigație care subminează capacitatea sa de a stabili cauza decesului sau persoana responsabilă va risca să scadă de acest standard (a se vedea Varnava și alții c. Turcia [GC], nos. 16064/90 și alții 8 § 191, CEDH 2009; Asociația “21 decembrie 1989” și alții, citate mai sus, § 134; și Mocanu și alții c. România [GC], nos. 10865/09 și alții 2, §§§ 317 18. În ceea ce privește cazul instant, Curtea constată că moartea fiului reclamantului este acoperită de principala anchetă penală deschisă la scurt timp după evenimentele din decembrie 1989 și care este încă în curs de desfășurare sub supravegherea biroului procurorului militar intern (a se vedea punctul 12 de mai sus). 19. Luând în considerare perioada după 20 iunie 1994, când Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește România și indiferent de faptul că ancheta a fost efectuată de procurori militari (a se vedea Elena Apostol și alții c. România , nr. 24093/14 și 16 altele , § 34, 23 Curtea consideră că ancheta penală din acest caz nu respectă standardele care decurg din art. 2 în ceea ce privește o anchetă eficace. Curtea ia în considerare lipsa de promptitudine și de expediție rezonabilă, neincluderea reclamanților în proceduri și lipsa de informații furnizate publicului în ceea ce privește progresele sale (a se vedea Mocanu și alții , citat mai sus §§ 335-48 . Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că s-a constatat o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său procesual. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEII 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale referitoare la evenimentele din decembrie 1989 și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la absența unui remediu eficace care să permită stabilirea cererilor sale. 22. având în vedere concluziile referitoare la art. 2 (a se vedea punctul 2). 20 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (a se vedea, printre altele, Asociația “21 decembrie 1989” și altele, citate mai sus, § 181, și Alecu și alții, citate mai sus, § 45). III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a considerat pretindența excesivă. 26. Curtea consideră, pe de o parte, că reclamantul nu a demonstrat existența unei legături de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; prin urmare, respinge această cerere. Prejudiciu material, cum ar fi suferința și frustrarea. Hotărârea pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 15.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil. Costuri și cheltuieli 27. Reclamantul nu a depus o cerere pentru costuri și cheltuieli. Prin urmare, Curtea nu este solicitată să realizeze o atribuire în acest sens. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea referitoare la art. 2 din convenție admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură; deține că nu este necesar să examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 15.000 EUR (cincăzeci mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 octombrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Georges Ravarani Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă