TAȘ v. TURKEY

Comunicat la 5 noiembrie 2018 SECȚIUNE Cerere nr. 36021/09 Oktay TAȘ împotriva Turciei depusă la 16 iunie 2009 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la deducerea efectuată de instanța internă în plățile suplimentare ale reclamantului care au fost calculate în conformitate cu legislația relevantă. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, susținând că deducerea nu are o bază juridică și a adus plata suplimentară prevăzută de legislația fără sens. Reclamantul a avut o „așteptare legitimă” în ceea ce privește creșterea zilnică a 5% a plăților suplimentare, ținând seama de art. 1 suplimentar din Codul privind Regulamentul Relațiilor dintre Angajatorii și Angajații din sectorul media (Legea nr. 5953)? În cazul în care este cazul, a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza deducerii de 90% din sumă calculată pe baza dispoziției menționate mai sus? În special, a fost că interferența în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege? Această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă?

Communicated on 5 November 2018

SECOND SECTION

Application no. 36021/09

Oktay TAȘ

against Turkey

lodged on 16 June 2009

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the deduction made by the domestic court in the applicant’s overtime payments which were calculated in line with the relevant legislation.

The applicant complains of a violation of his right to property under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, arguing that the deduction lacked legal basis and rendered the additional payment foreseen by the legislation meaningless.

QUESTIONS tO THE PARTIES

Did the applicant have a “legitimate expectation” as regards the daily 5% increase for overtime payments, taking account of additional Article 1 of the Code on the Regulation of the Relations between the Employers and Employees in the Media Sector (Law no. 5953)?

If so, has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1, on account of the deduction of 90% of the amount calculated on the basis of the above-mentioned provision? In particular, was that interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law?

Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant?