SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 53695/12 Dumitru LUNGU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 noiembrie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 decembrie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Dumitru Lunga, este un resortisant moldovenesc născut în 1956 și rezident în Chișinau. Guvernul moldovenesc ( A fost reprezentat de agentul său, dl O. Rotari. La 17 iunie 2011, tribunalul din Chișinău a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului pe un teren și a obligat Consiliul municipal Chișinău să îi elibereze titlul de proprietate. Partea pârâtă s-a ocupat de casare. Prin hotărârea definitivă din 21 decembrie 2011, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul și a menținut hotărârea din 17 iunie 2011. La o dată nespecificată, partea pârâtă a formulat o cerere de revizuire. La 4 iulie 2012, Curtea Supremă de Justiție a aprobat cererea în revizuire, a anulat hotărârile din 17 iunie și 21 decembrie 2011 și a retrimis cauza pentru o nouă examinare. În urma comunicării prezentei cereri către guvernul pârât, reprezentantul guvernului a depus o cerere de revizuire pentru a remedia presupusele încălcări. La 9 noiembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a aprobat cererea în revizuire, a anulat hotărârea din 4 iulie 2012 și a menținut în vigoare hotărârea din 21 decembrie 2011, în favoarea reclamantului. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ÎN Prin scrisoarea din 15 decembrie 2017, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul recunoaște încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție, precum și dreptul la protecția proprietății garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a revizuirii de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii definitive din 21 decembrie 2011, pronunțată în favoarea reclamantului. Guvernul susține că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 9 noiembrie 2016, reclamantul a fost restabilit integral în drepturile sale. [...] Guvernul propune 1 500 EUR cu titlu de despăgubire pentru a compensa prejudiciul moral suferit și cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. Guvernul declară că suma în cauză va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Printr-o scrisoare din 1 martie 2018, reclamantul a indicat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI), WAZA Sp. z o.o. c. Polonia ((dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007) și Sulwińska c. Polonia ((dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea principiului securității juridice (a se vedea, de exemplu, Popov c. Republica Moldova (n, nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005, Oferta Plus S.R.L.c. Republica Moldova, 14385/04, §§104-107 și §§ 112-115, 19 decembrie 2006 și Melnic c. Republica Moldova , nr. 6923/03, § 38-44, 14 noiembrie 2006. Având în vedere natura concesiilor prevăzute în declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii 53773/00, § 68, 13 iunie 2006, Jomiru și Cretu c. Republica Moldova , n 28430/06, § 48, 17 aprilie 2012 și Iurii Republica Moldova , n 24446/09, § 29, 13 decembrie 2016) - Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât în ceea ce privește art. 6 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, precum și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să șteargă cererea de participare în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Paul Lumpers Modululr Adjunct Președinte
Requête n
o
53695/12
Dumitru LUNGU
contre la République de Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 novembre 2018 en un comité composé de
:
Paul Lemmens,
président,
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 août 2012,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15 décembre 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Dumitru Lungu, est un ressortissant moldave né en
1956 et résidant à Chișinău.
Le gouvernement moldave («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. O. Rotari.
Le 17 juin 2011, la cour d’appel de Chișinău reconnut le droit de propriété du requérant sur un terrain et obligea le conseil municipal Chișinău de lui délivrer le titre de propriété. La partie adverse se pourvut en cassation. Par un arrêt définitif du 21 décembre 2011, la Cour suprême de justice rejeta le pourvoi et maintint l’arrêt du 17 juin 2011.
À une date non précisée, la partie adverse forma une demande en révision.
Le 4 juillet 2012, la Cour suprême de justice admit la demande en révision, annula les arrêts des 17 juin et 21 décembre 2011 et renvoya l’affaire pour un nouvel examen.
Suite à la communication de la présente requête au gouvernement défendeur, l’Agent du Gouvernement introduisit une demande en révision afin de remédier aux violations alléguées. Le 9 novembre 2016, la Cour suprême de justice admit la demande en révision, annula l’arrêt du 4 juillet 2012 et maintint en vigueur l’arrêt du 21 décembre 2011, favorable au requérant. Également, la Cour suprême de justice constata la violation de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
La partie requérante allègue que l’annulation d’un arrêt irrévocable rendu en sa faveur a méconnu ses droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et par l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
Par une lettre du 15 décembre 2017, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
1.
Le Gouvernement reconnaît la violation du droit du requérant à un procès équitable, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que le droit à la protection de la propriété garanti par l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de la révision par la Cour suprême de justice de l’arrêt définitif du 21 décembre 2011, rendu en faveur du requérant.
2.
Le Gouvernement fait valoir que par la décision de la Cour suprême de justice du 9 novembre 2016, le requérant a été intégralement rétabli dans ses droits. [...].
3.
[...] Le Gouvernement propose 1 500 euros à titre d’indemnisation pour compenser le préjudice moral subi et les frais et dépens encourus.
4.
Le Gouvernement déclare que la somme en question sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. »
Par une lettre du 1 mars 2018, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale
au motif que le montant proposé par le Gouvernement était trop bas. Il a réclamé 27 000 EUR au titre du préjudice moral.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI),
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
((déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007), et
Sulwińska c. Pologne
((déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la République de Moldova, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du principe de la sécurité juridique (voir, par exemple,
Popov c. République de Moldova (n
o
2)
, n
o
19960/04, §§ 52-58, 6 décembre 2005,
Oferta Plus S.R.L c. République de Moldova
, n
o
14385/04, §§104-107 et §§ 112-115, 19 décembre 2006, et
Melnic c. République de Moldova
, n
o
6923/03, §§ 38-44, 14 novembre 2006).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires (voir, par exemple,
Istrate c. Moldova
, n
o
53773/00, § 68, 13 juin 2006,
Jomiru et Cretu c. République de Moldova
, n
o
28430/06, § 48, 17 avril 2012, et
Iurii
c.
République de Moldova
, n
o
24446/09, § 29, 13 décembre 2016) - la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole no 1 à la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 29 novembre 2018.
Hasan Bakırcı
Paul Lemmens
Greffier adjoint
Président