ABIYEV ET PALKO c. RUSSIE

Comunicat la 12 noiembrie 2018 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 77681/14 Mayrbek Kharonovich ABIYEV și Nadezhda Nikolayevna PALKO împotriva Rusiei, depusă la 29 noiembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTE, domnul Mayrbek Kharonovich Abiyev și domnul M. Nadezhda Nikolayevna Palko, care era soț, erau resortisanți ruși născuți în 1959 și, respectiv, 1970. Locuiau la Argun (republică Cecenă). Ei au fost reprezentați în fața Curții de către D.S. Itslayev, un avocat care își desfășura activitatea în Grozny. La 4 august 2016, domnul Abiyev a decedat. Recurenta M. Palko a exprimat dorința de a continua procesul în numele acestuia din urmă în fața Curții.

În decembrie 2010, autoritățile republicane au creat o entitate numită "statul-major responsabil de reconstrucție" (atractо реконструкци ) din orașul d'Argun În cadrul unei reuniuni a statului-major din 4 decembrie 2010, s-a decis că o întreprindere de stat a început demolarea clădirilor aflate în perimetrul construcției unui nou cartier din orașul În decembrie 2010, casa reclamanților a fost demolată și terenul lor a fost ocupat. La 26 ianuarie 2011, guvernatorul Cecenia a decretat crearea orașului Cecenia. Statul-major operațional (оператив Despre care se vorbește în dosar, statul-major a fost dizolvat. Ca urmare a plângerilor recurentei, la 26 septembrie 2012, procurorul districtual D argentinian Argun a adresat primăriei Argun o cerere de despăgubire a reclamanților pentru bunurile lor expropriate.

La 30 septembrie 2013, reclamanții au sesizat Tribunalul Districtual Staropromyslovski (Orașul Grozny) cu privire la o acțiune împotriva Republicii Cecene în persoana Ministerului Finanțelor din Cecenia. În ceea ce privește art. 1069 din Codul civil, reclamanții au susținut că au suferit un prejudiciu ca urmare a actelor și omisiunilor ilicite ale autorităților, deoarece acestea nu au respectat procedura de expropriere prevăzută la articolele 279 și 281 din Codul civil și la art. 63 din Codul de proprietate (a se vedea partea Ministerul a făcut apel la acțiune în favoarea faptului că nu a fost la originea prejudiciului și nu a dus la expropriere. În plus, a indicat că nici o expropriere nu a avut loc în speță.

La rândul său, primăria d argentiniană, care a participat și ea la proces, a susținut că autoritățile municipale nu au organizat reconstrucția cartierului și demolarea casei reclamanților. La 25 martie 2014, tribunalul a respins acțiunea reclamanților. Tribunalul a considerat că nici Ministerul, nici Primăria d Reclamanții au făcut apel și au susținut că la intrarea în vigoare a terenului lor a rezultat din deciziile adoptate de statul major, încălcând dispozițiile care reglementează exproprierea și că, în temeiul articolului 1069 din Codul civil, pârâtul trebuia să fie orașul, regiunea sau Republica, luată în persoana organismului (organismului) lor financiar competent.

La 29 mai 2014, Curtea Supremă din Cecenia a respins apelul reclamanților prin adoptarea concluziilor Tribunalului Districtual și a adăugat că argumentele apelanților întemeiati pe răspunderea statului major și a funcționarilor republicani nu au fost întemeiate pe legislația care reglementează exproprierea ( La 19 august 2014, judecătorul unic al Curții Supreme din Cecenia a refuzat să transmită recursul în casa reclamanților la examinarea prezidiului acestei instanțe. El a considerat că, pentru ca răspunderea statului să poată fi angajată în temeiul articolului 1069 din Codul civil, reclamanții trebuiau să precizeze care funcționari le-ar fi cauzat cauza și la ce dispoziție cu caracter superior ar fi fost contrară decretului din 26 În ianuarie 2011 referitoare la statul-major.

Reclamanții care au omis să indice aceste elemente, cererea lor nu a putut fi primită. În plus, ei nu au avut în vedere acțiunea referitoare la: expropriere prevăzută de codul civil și de codul de proprietate și, astfel, judecătorul de fond nu avea să se pronunțe asupra chestiunii de despăgubire pentru expropriere. La 27 octombrie 2014, judecătorul unic al Curții Supreme a Rusiei a refuzat să transmită recursul în casarea reclamanților la examinarea camerei civile a acestei instanțe. Acesta a considerat că persoanele care nu au furnizat dovezi de mai multe informații cu privire la un act sau la omisiunea autorităților sau a funcționarilor care au legătură cu proprietatea asupra terenului și cu demolarea casei și că nu au formulat pretenții cu privire la încălcarea procedurii de expropriere ( требований о нару La art. 1069 din Codul civil se referă la răspunderea delictală pentru prejudiciul cauzat de autorități.

Potrivit acestui articol, prejudiciul cauzat de actele sau omisiunile ilicite ale autorităților sau ale funcționarilor, inclusiv prin adoptarea unui act contrar legii sau unei alte dispoziții superioare, trebuie reparat de trezoreria publică (казна ) competent (local, regional sau republican sau federal). Dispozițiile relevante din articolele 279, 281 din Codul civil, din art. 63 din Codul funciar, precum și alte dispoziții relevante referitoare la expropriere și relocare sunt expuse în hotărârea Tkachenko c. Rusia 28046/05, § 19-28, 20 martie 2018). În conformitate cu art. 41 din Codul de procedură civilă, tribunalul poate, la cererea sau cu consimțământul reclamantului, să înlocuiască pârâtul neadecvat cu un altul.

GRIFS Reclamanții susțin că ocuparea terenului lor și demolarea casei lor, fără despăgubiri, constituie o privare arbitrară de proprietate și o interferență în dreptul lor de a respecta domiciliul, cu încălcarea, în opinia lor, a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție și a articolului 8 din Convenție. În special, a fost respectată procedura de expropriere (Tkachenko, citată anterior, 19-28) Care a fost scopul legitim al măsurii? Refuzul instanțelor interne de a acorda reclamanților despăgubiri pe motiv că au comis o eroare în alegerea pârâtului a fost contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Demolarea casei reclamanților a fost contrară art. 8 din Convenție Guvernul este invitat să furnizeze procesul-verbal n 3 al reuniunii din 8 decembrie 2010 a Statului-Major.

Communiquée le 12 novembre 2018

TROISIÈME SECTION

Requête n o 77681/14 Mayrbek Kharonovich ABIYEV et Nadezhda Nikolayevna PALKO contre la Russie introduite le 29 novembre 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Mayrbek Kharonovich Abiyev et M me Nadezhda Nikolayevna Palko, qui étaient époux, étaient des ressortissants russes nés respectivement en 1959 et en 1970. Ils résidaient à Argun (république Tchétchène). Ils ont été représentés devant la Cour par M e D.S. Itslayev, avocat exerçant à Grozny. Le 4 août 2016, M. Abiyev décéda. La requérante M me Palko exprima le souhait de poursuivre l’instance au nom de ce dernier devant la Cour. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants étaient propriétaires d’un terrain et d’une maison à Argun.

En décembre 2010, les autorités républicaines créèrent une entité appelée « état-major chargé de reconstruction ( штаб по реконструкции ) de la ville d’Argun ». Lors d’une réunion de l’état-major du 4 décembre 2010, il fut décidé qu’une entreprise d’État commençât la démolition des immeubles se trouvant dans le périmètre de la construction d’un nouveau quartier « Argun City 1 ». La maison des requérants se trouvait dans ce périmètre. La mairie de la ville d’Argun était chargée de trouver des terrains pour la construction de nouvelles maisons aux habitants dont les logements devaient être démolis. En décembre 2010, la maison des requérants fut démolie et leur terrain fut occupé. Le 26 janvier 2011, le gouverneur de Tchétchénie décréta la création de l’« état-major opératif ( оперативный штаб ) républicain pour le rétablissement et le développement économique et social d’Argun ». À un moment non précisé dans le dossier, l’état-major fut dissout.

À la suite des plaintes de la requérante, le 26 septembre 2012, le procureur d’Argun adressa à la mairie d’Argun une demande d’accorder aux requérants une indemnisation pour leurs biens expropriés. L’issue de cette demande est inconnue. Le 30 septembre 2013, les requérants saisirent le tribunal du district Staropromyslovski (ville de Grozny) d’une action contre la république Tchétchène prise en la personne du ministère de Finances de Tchétchénie. Se référant à l’article 1069 du code civil, les requérants alléguèrent avoir subi un préjudice du fait des actes et omissions illicites des autorités, car celles-ci n’avaient pas respecté la procédure d’expropriation prévue par les articles 279 et 281 du code civil et par l’article 63 du code foncier (voir la partie « Le droit interne pertinent ») et ne leur avaient jamais accordé d’indemnisation.

Le ministère s’opposa à l’action en arguant qu’il n’était pas à l’origine du préjudice et n’avait pas procédé à l’expropriation. Il indiqua par ailleurs qu’aucune expropriation n’avait eu lieu en l’espèce. La mairie d’Argun, participant également au procès, argua à son tour que les autorités municipales n’avaient pas organisé la reconstruction du quartier et la démolition de la maison des requérants. Le 25 mars 2014, le tribunal rejeta l’action des requérants. Le tribunal considéra que ni le ministère, ni la mairie d’Argun n’avaient organisé la reconstruction du quartier, et que le ministère n’avait pas procédé à la démolition de la maison et à l’emprise du terrain des requérants. Il en conclut que le ministère n’était pas un défendeur approprié.

Les requérants firent appel. Ils arguèrent que l’emprise de leur terrain avait résulté des décisions adoptées par l’état-major, en violation des dispositions régissant l’expropriation, et que, en vertu de l’article 1069 du code civil, le défendeur devait être la ville, la région ou la république, prise(s) en la personne de son (leur) organe financier compétent. Le 29 mai 2014, la cour suprême de Tchétchénie rejeta l’appel des requérants en faisant siennes les conclusions du tribunal du district.

Elle rajouta que les arguments des appelants tirés de la responsabilité de l’état ‑ major et des fonctionnaires républicains, « [n’étaient] pas fondés sur la législation régissant l’expropriation » ( не основаны на действующем законодательстве, регулирующем порядок и основания изъятия земельных участков ). Le 19 août 2014, le juge unique de la cour suprême de Tchétchénie refusa de transmettre le pourvoi en cassation des requérants à l’examen du présidium de cette juridiction. Il considéra que, pour que la responsabilité de l’État pût être engagée sur le fondement de l’article 1069 du code civil, les requérants devaient préciser quels fonctionnaires leur auraient causé grief et à quelle disposition de portée supérieure aurait été contraire le décret du 26 janvier 2011 relatif à l’état-major.

Les requérants ayant omis d’indiquer ces éléments, leur demande ne pouvait pas être accueillie. En outre, ils n’avaient pas formé d’action concernant l’expropriation telle que prévue par le code civil et le code foncier et ainsi, le juge de fond n’avait pas à statuer sur la question d’indemnisation pour l’expropriation. Le 27 octobre 2014, le juge unique de la Cour suprême de Russie refusa de transmettre le pourvoi en cassation des requérants à l’examen de la chambre civile de cette juridiction.

Il considéra que les requérants n’avaient pas fourni de preuves d’illicéité d’un acte ou une omission des autorités ou des fonctionnaires liés à l’emprise du terrain et à la démolition de la maison, et qu’ils n’avaient pas formé de prétentions concernant la violation de la procédure d’expropriation ( требований о нарушении порядка изъятия (...) участка ). B. Le droit interne pertinent L’article 1069 du code civil régit la responsabilité délictuelle pour le préjudice causé par les autorités. Selon cet article, le préjudice causé par les actes ou omissions illicites des autorités ou des fonctionnaires, y compris par l’adoption d’un acte contraire à la loi ou à une autre disposition supérieure, doit être réparé par le trésor public ( казна ) compétent (local, régional ou républicain, ou fédéral).

Les dispositions pertinentes des articles 279, 281 du code civil, de l’article 63 du code foncier, ainsi que d’autres dispositions pertinentes relatives à l’expropriation et au relogement, sont exposées dans l’arrêt Tkachenko c. Russie (n o 28046/05, §§ 19-28, 20 mars 2018). Selon l’article 41 du code de procédure civile, le tribunal peut, à la demande ou avec consentement du demandeur, remplacer le défendeur inapproprié ( ненадлежащего ответчика ) par un autre. GRIEFS Les requérants allèguent que l’occupation de leur terrain et la démolition de leur maison, sans indemnisation, constituent une privation arbitraire de leur propriété et une ingérence dans leur droit au respect du domicile, en violation, selon eux, de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention et de l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La démolition de la maison des requérants et l’emprise de leur terrain est-elle imputable aux autorités internes ?