Decizia nr. 78851/16 Anderzej MICHALSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 13 noiembrie 2018 ca comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Pauliine Koskelo, judecători și Abel Campos, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 12 decembrie 2016, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 28 februarie 2018 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Andrzej Michalski este un național polonez, care s-a născut în 1978 și este reținut în închisoarea Barczewo. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, și ulterior de dl J. Sobczak, Ministerul Afacerilor Externe. Deținutul reclamant s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție că a așteptat opt ani pentru îndepărtarea unui obiect străin din ochi. De asemenea, în temeiul art. 6 din Convenție, el s-a plâns în legătură cu refuzul instanței interne de a-i acorda o scutire de la o taxă judecătorească. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 28 februarie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 3 și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (îndepărtarea unui obiect străin din ochiul reclamantului în timpul sejurului său în închisoare, precum și refuzul de a-l scuti de taxele de judecată). În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 10.000 PLN pe care le consideră rezonabile în lumina jurisprudenței Curții în cazuri similare. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor nejustificate plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 20 august 2018, reclamantul a indicat în esență că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o aplicare din lista de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 3 în contextul procedurilor medicale neemergente întârziate (a se vedea mutatis mutandis Zarzycki c. Polonia) , nr. 15351/03, 12 martie 2013; Todorov v. Ucraina , nr. 16717/05, 12 ianuarie 2012; Dumikyan c. Rusia , nr. 2961/09, 13 decembrie 2016; și Bujak c. Polonia nr. 686/12, 21 martie 2017) și art. 6 în contextul restricției dreptului de acces la o instanță din cauza taxelor judiciare excesive ( Kreuz Polonia , nr. 28249/95, ECHR 2001‐VI; P odbielski și PPU Polpure c. Polonia , nr. 39199/98 , 26 iulie 2005, Jedamski și Jedamska v. Polonia , nr. 73547/01, 26 iulie 2005; Kniat v. Polonia , nr. 71731/01, 26 iulie 2005 și Irena Stall v. Polonia (strike out) nr. 5274/06, 10 martie 2009). 11. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 12. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 13. Curtea consideră că această sumă ar trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele grefierului
Application no. 78851/16
Andrzej MICHALSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13
November 2018 as a Committee composed of:
Ksenija Turković,
President,
Krzysztof Wojtyczek,
Pauliine Koskelo,
judges,
and Abel Campos,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 12 December 2016,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 28 February 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Andrzej Michalski, is a Polish national, who was born in 1978 and is detained in Barczewo Prison.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, and subsequently by
Mr J. Sobczak, of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant prisoner complained under Article 3 of the Convention that he had waited eight years for the removal of a foreign object from his eye. He also complained under Article 6 of the Convention about the domestic court’s refusal to grant him an exemption from a court fee.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 28 February 2018 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgment of violation of Article 3 and Article 6 (1) of the Convention (the
removal of a foreign object from the applicant’s eye during his stay in prison as well as the refusal to exempt him from the court fees).
Simultaneously, the Government declare that they are ready to pay the applicant the sum of PLN 10,000 which they consider to be reasonable in the lights of the Court’s case-law in similar cases. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.”
6.
By a letter of 20 August 2018, the applicant essentially indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
7.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
8.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
9.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
10.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 in the context of delayed non-emergency medical procedures (see,
mutatis mutandis
,
Zarzycki v. Poland
, no. 15351/03, 12
March 2013;
Todorov v. Ukraine
, no. 16717/05, 12 January 2012;
Dumikyan v. Russia
, no. 2961/09, 13 December 2016; and
Bujak v. Poland
,
no.
686/12, 21 March 2017) and of Article 6 in the context of the restriction of the right of access to a court on account of excessive court fees (
Kreuz
v.
Poland
, no. 28249/95, ECHR 2001‑VI; P
odbielski and
PPU
Polpure v.
Poland
, no. 39199/98, 26 July 2005,
Jedamski and Jedamska v. Poland
, no.
73547/01, 26 July 2005;
Kniat v. Poland
, no.
71731/01, 26 July 2005 and Irena Stall v. Poland (strike out) no.
5274/06, 10 March 2009).
11.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
12.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
13.
The Court considers that this amount should be paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
14.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
15.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3 and 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 6 December 2018.
Abel Campos
Ksenija Turković
Registrar
President