CtEDO 16.02.2021 Auto

WARDASZKO v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
16.02.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WARDASZKO v. POLAND (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 39052/18 Michał WARDASZKO împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 16 februarie 2021 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Péter Paczolay, Gilberto Felici, judecători și Attila Teplán judecător interimar, având în vedere cererea depusă la 1 august 2018, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 septembrie 2020, care solicită Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și nereplicând această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Michał Wardaszko, este un național polonez, care s-a născut în 1987 și trăiește în Ostrołęka. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, reprezentat de agentul lor, J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la încălcarea dreptului său la confidențialitate a corespondenței cu avocatul său. Solicitarea a fost comunicată guvernului LEI Reclamantul s-a plâns de faptul că două scrisori trimise de un avocat care l-a reprezentat în cazuri civile au fost deschise de către gardienii de închisoare și s-a bazat pe art. 8 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 14 septembrie 2020, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației lor unilaterale, recunoașterea faptului că dreptul reclamantului la respectarea corespondenței sale, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție, a fost încălcat. În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 1000 EUR (o mie de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul consideră că suma de mai sus este rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții în cazuri similare ... Suma va fi convertită în Złoty poloneză la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii finale adoptate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile privind încălcarea articolului 8 din Convenție din cauza încălcării drepturilor deținuților la confidențialitatea corespondenței cu avocații lor (a se vedea, de exemplu, Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07, §§ 232-240, 17 aprilie 2012; Yefimenko c. Rusia , nr. 152/04, § 138-151, 12 februarie 2013; δlusarczyk c. Polonia , nr. 23463/04 , §§ 181-185, 28 octombrie 2014; și Porowski c. Polonia nr. 34458/03, §§ 166-172, 21 martie 2017). 13. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în engleză și notificată în scris la 18 martie 2021. Attila Teplán Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă