AFFAIRE LA PRÉSIDENCE DU PARTI POUR LE SALUT DU PEUPLE c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
AFFAIRE LA PRÉSIDENCE DU PARTI POUR LE SALUT DU PEUPLE c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
A DOUA SECȚIUNE PENTRU PREȘEDINȚA PARTEI PENTRU SALUTA POTPLULUI c. TURCIA (solicitarea nr. 47847/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 noiembrie 2018 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Președinția Partidului pentru Salvarea Poporului C. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Paul Lumpas, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și de Hasan Bak 47847/09) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv împotriva unui partid politic, Președinția Partidului pentru Salvarea Poporului (Halk La 14 septembrie 2017, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚEI L amenzi administrative de către prefectura d mail-zmir și de către subprefecțiunile Karșiiyaka, Konak și Bornova, ale căror sume erau de 1 000 de lire turcești (TRY) (și anume 523,56 euro (EUR) la momentul faptelor), de 500 TRY (și anume 238 EUR la momentul faptelor), de 250 TRY (și anume 115,66 EUR) EUR la momentul faptelor), 500 de TRY (și anume 231,31 EUR la momentul faptelor) și 500 de TRY (și anume 237,87 EUR la momentul faptelor), pentru afișe la fața locului fără autorizație, în conformitate cu art. 42 din Legea nr. 5326 privind amenzile. Pe afișele în litigiu apăreau numele și sigla reclamantului. La diferite date, avocatul reclamantului introducea acțiuni în anulare a acestor amenzi, susținând în special că afișele în cauză fuseseră aplicate în locurile prevăzute în temeiul autorizațiilor acordate în prealabil de autoritățile în cauză. În plus, susținând că reclamantul nu a fost responsabil pentru la mai multe dintre aceste afișe, acesta a reproșat autorităților că nu a făcut ceea ce era necesar pentru a stabili în mod clar identitatea persoanelor care au aplicat afișele și pentru a nu fi obținut observațiile în apărare ale reclamantului înainte de a fi aplicat amenzile în litigiu. În iunie 2008, acesta a invocat dreptul clientului său de a se angaja în activități politice, precum și dreptul, în calitate de partid politic, la libertatea de exprimare. În decembrie 2009, la 5 ianuarie 2010 și la 2 noiembrie 2010, tribunalele din statul Karșiiyaka și D 5326, un partid politic putea fi sancționat printr-o amendă administrativă în cazul în care a pus afișe în locuri interzise la afișaj și putea beneficia de locații de afișaj prin utilizarea prestațiilor plătite ale societății publicitare a municipalității, ei au considerat că amenzile aplicate reclamantului erau conforme cu procedura și legea. II. Legea nr. 5326 din 30 martie 2005 privind amenzile este formulată după cum urmează: Oricine aplică un afiș sau o pancartă de pânză, hârtie sau orice altceva în locuri [publice] sau în parcuri sau pe pereți și în locurile din apropierea bulevardelor sau străzilor va fi sancționat cu o amendă administrativă care poate varia de la 100 la 3 000 de lire turcești (...) Primul paragraf nu se aplică afișelor și benzilor aplicate în conformitate cu o autorizație clară emisă în scris de către autoritățile competente. Această autorizație trebuie să indice în mod explicit perioada în care va fi aplicată banda sau banda. La sfârșitul acestei perioade, afișele sau banderolele în cauză trebuie să fie imediat eliminate de către persoana fizică sau juridică care a obținut autorizația în cauză. În cazul nerespectării obligației de punere în liberă circulație, se aplică o amendă administrativă în conformitate cu primul paragraf. (...) ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că amenzile administrative care i-ar fi fost impuse pentru cauză de ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (b) din Convenție, el se plânge, de asemenea, de lipsa de echitate a procedurilor în anulare pe care le-a inițiat în fața instanțelor interne. În acest sens, el reproșează instanțelor în cauză că nu a întreprins nici o cercetare pentru a afla cine a aplicat afișele în litigiu. 10. Curtea consideră că este necesar să se examineze obiecțiile reclamantului numai din punctul de vedere al articolului 10 din Convenție. Cu privire la admisibilitate 11. Guvernul ridică trei excepții, în primul rând, excită de la neobosirea căilor de atac interne, susținând că reclamantul nu a formulat, nici măcar în esență, o declarație de la art. 10 din Convenție în fața autorităților interne. 12. Tribunalul consideră, într-adevăr, că partea reclamantă nu poate solicita o examinare pe teren a libertății de exprimare în măsura în care reclamantul ar fi invocat în fața autorităților naționale că nu a fost responsabil pentru afișe. În această privință, acesta adaugă că amenzile în litigiu au fost impuse nu din cauza conținutului acestor afișe, ci din cauza aplicării lor în locuri neautorizate. 13. În acest sens, guvernul consideră că, având în vedere valoarea amenzilor aplicate, care nu erau, în opinia sa, de natură să creeze un efect disuasiv asupra activităților politice ale reclamantului, acesta din urmă nu a suferit niciun prejudiciu important din cauza acestor amenzi. 14. Recurentul nu se pronunță asupra acestor excepții. 15. În ceea ce privește excepția reținută din incompatibilitatea rațională a materiei, Curtea ia notă că afișele pot fi considerate forme de exercitare a dreptului la libertatea de exprimare pentru un partid politic (a se vedea mutatis mutandis Tüzel c. Turcia, nr 57225/00, § 12, 21 Prin urmare, Comisia consideră că, chiar dacă reclamantul a contestat faptele reproșate în cadrul procedurilor pe care le-a introdus în fața instanțelor interne, aceste proceduri, prin obiectul lor, erau, fără îndoială, legate de exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare. Prin urmare, aceasta respinge excepția restantă a incompatibilității raționale În cazul în care nu se aplică art. 10.16 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și art. 16 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. În continuare, Comisia observă că, având în vedere natura dreptului la apărare, libertatea de exprimare a fost în discuție, chiar dacă subiacentă, în procedurile desfășurate în fața instanțelor naționale și că argumentele juridice prezentate de reclamant în fața acestora (punctul 5 de mai sus) conțineau într-adevăr o delență legată de art. 10 din convenție (a se vedea mutatis mutandis) Fressoz și Roire c. Franța [GC], n 29185/95, § 39 CEDH 1999 I. Prin urmare, Curtea respinge și excepția reținută din neobosirea căilor de atac interne. 17. În cele din urmă, în ceea ce privește excepția referitoare la lipsa unui prejudiciu important, Curtea constată că sumele amenzilor aplicate reclamantului (punctul 4 de mai sus) nu erau neglijabile la momentul faptelor. În plus, Comisia consideră că, dincolo de aspectul financiar al litigiului, încălcarea comisă este susceptibilă de a avea un impact grav în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare. În lumina celor de mai sus, Curtea nu poate concluziona că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important (a se vedea mutatis mutandis Ö Alte c. Turcia , n 60087/10 și alte 2 , § 54, 19 decembrie 2017). Prin urmare, Curtea respinge excepia invocată de guvern și cu privire la acest punct. 18. Constatând, de asemenea, că acest . ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Reclamantul susține că amenzile administrative aplicate pentru afișele la care a fost împiedicată comunicarea opiniilor sale către public și că acestea au constituit astfel o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. În acest sens, el deplânge insuficiența examinării efectuate de instanțele de judecată, în special în ceea ce privește întrebarea care erau persoanele responsabile pentru afișele în cauză. 20. Guvernul susține că amenzile administrative, care ar fi fost aplicate reclamantului nu din cauza conținutului afișelor, ci din cauza locurilor în care acestea au fost aplicate, sunt diferite de cele prevăzute de autorități. În acest sens, el adaugă că aceste vârșe nu au avut un efect disuasiv asupra reclamantului, care ar fi continuat să aplice afișe în alte locuri. 21. În continuare, guvernul arată că, în cazul în care existența unei ingerințe ar trebui recunoscută, aceasta era prevăzută la art. 42 din Legea 5326, urmărea scopul legitim al protecției ordinii publice, era necesară pentru protecția mediului și proporțională cu scopul legitim urmărit. 22. Curtea face trimitere la principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de libertate de exprimare, care sunt rezumate în special în Hotărârea Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016) și Kula c. Turcia 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018 23. Curtea ia notă de faptul că reclamantul se plânge în speță de faptul că i se impune amenzi administrative pentru a fi revocate în locuri publice. Curtea consideră că aceste amenzi, care sancționau modul în care reclamantul și-a exercitat libertatea de exprimare (punctul 15 de mai sus), constituie o ingerință în exercitarea de către persoana în cauză a dreptului său la libertatea de exprimare. Aceasta arată apoi că această interferență avea un temei juridic, și anume art. 42 din Legea nr. 5326 (punctul 7 de mai sus), și că urmărește scopul legitim al apărării ordinii. 24. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea amintește că, în speță, tribunalele naționale au obligația de a verifica dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a justifica amenzile administrative aplicate reclamantului au fost considerate Prin urmare, Comisia consideră că, pentru a evalua dacă necesitatea sancțiunilor în litigiu a fost stabilită într-un mod convingător în prezenta cauză, aceasta trebuie să acorde o atenție în principal motivării reținute de instanța națională atunci când a examinat acțiunile în anulare introduse de către Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Examinând hotărârile pronunțate în cauza în speță de instanțele interne, Curtea constată că este imposibil să se determine pe baza acestor hotărâri dacă amenzile aplicate reclamantului erau necesare având în vedere scopul legitim urmărit de autorități. Într-adevăr, hotărârile instanțelor judecătorești din statul de drept nu aduc niciun element care să permită să se presupună că judecătorii au luat cu grijă în considerare necesitatea acestei sancțiuni în circumstanțele speței, având în vedere dreptul la libertatea de exprimare al reclamantului care era în joc în fața lor. Curtea subliniază în special că aceste instanțe nu par să fi luat în considerare nici măcar argumentul reclamantului cu privire la necesitatea de a stabili identitatea persoanelor care au aplicat afișele în cauză înainte de a-i aplica amenzile în litigiu 26. Prin urmare, nu reiese din hotărârile pronunțate de instanțele naționale cum acestea și-au îndeplinit, pe de o parte, sarcina de a pune în balanță diferitele interese implicate în prezenta cauză și, pe de altă parte, și-au îndeplinit obligația de a împiedica orice abuz din partea administrației. Prin urmare, în lipsa unor motive pertinente și suficiente furnizate de instanțele naționale pentru a justifica ingerința în litigiu, Curtea consideră că instanțele naționale nu pot fi considerate ca aplicând norme conforme cu principiile prevăzute la art. 10 din convenție, pe baza unei evaluări acceptabile a faptelor relevante ( Kula , citată anterior, punctul 52). 27. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în speță. II. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIA 28. În lumina constatării unei încălcări la care a ajuns în legătură cu art. 10 din Convenție (punctul 27 de mai sus) și având în vedere toate faptele cauzei și argumentele părților, Curtea consideră că nu mai este necesar să se pronunțe separat nici asupra admisibilității, nici asupra fondului Ö Õ tras din art. 6 din Convenție ( Kamil Uzun c. Turcia, nr. 37410/97, § 64, 10 mai 2007). III. PRIVIND LICHIDITATEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 31. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . 750 de lire turcești (TRY) (8,482,57 euro (EUR)), din care 2 750 TRY (418,42 EUR) pentru amenzile administrative și 53 000 TRY (8 064,15 EUR) pentru cheltuielile legate de afișele care fac obiectul prezentei cereri. Acesta prezintă un document întocmit de administrația fiscală pentru a certifica plata amenzilor. În schimb, acesta nu prezintă niciun document în sprijinul cererii sale privind cheltuielile aferente afișelor, indicând în acest sens că documentele justificative referitoare la aceste cheltuieli nu sunt păstrate mai mult de cinci ani. În plus, reclamantul solicită 50 000 EUR pentru prejudicii morale. 33. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusa încălcare și cererea depusă pentru prejudiciul material. În plus, consideră că suma solicitată pentru daune morale este excesivă și că aceasta nu corespunde sumelor acordate de Curte în jurisprudența sa. 34. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 350 EUR pentru daune materiale, sumă corespunzătoare valorii totale a amenzilor aplicate reclamantului și 1 500 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 35. Reclamantul solicită, de asemenea, 81 750 TRY (12 438,57 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții, precum și pentru cheltuielile de avocatură; în acest sens, acesta prezintă un tabel care indică activitatea desfășurată de avocatul său și cheltuielile aferente acestor lucrări, precum și baremul tarifar al barei de preț pentru baroul d Considerând că reclamantul nu a prezentat niciun document care să specifice și să justifice cheltuielile și cheltuielile de judecată și nici să justifice plata, guvernul invită Curtea să respingă cererea prezentată de solicitant în acest sens. 37. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată pentru insuficiența documentelor prezentate de solicitant în această privință. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L În termen de trei luni de la data intrării în vigoare a regulamentului 350, statul pârât trebuie să se pronunțe separat, nici asupra admisibilității, nici asupra fondului Ö Õ întemeiat pe Õ art. 6 din Convenție Õ A se vedea Õ statul pârât Õ , care trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului 350 EUR (o mie trei sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale, ii. 500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 noiembrie 2018, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak