CĂTĂNICIU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.12.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CĂTĂNICIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 22717/17 Steluța Gustica CĂTENICIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 13 noiembrie 2018 într-o cameră compusă din Ganna Yudkivska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, Georges Ravarani, Peter Paczolay, judecători, și Marialena Tsirli; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 martie 2017, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: reclamanta, dl Stelutza Gustica Catăniciu, este un cetățean român născut în 1963 și rezident la Cluj-Napoca. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul G. Buta, avocat care exercită la București. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura privind conflictul de interese În mai 2009, o treime din partea Agenției Naționale pentru Integritate (agenția Națională de Integritate) ANI), susținând că recurenta, care, la data sesizării, funcția electivă de consilier municipal din Cluj-Napoca, se afla într-o situație de conflict de interese. În special, acesta a criticat recurenta pentru că a participat în aprilie 2009 la luarea unei decizii a Consiliului municipal constând în prelungirea contractului de închiriere a unei societăți comerciale pe care aceasta ar fi reprezentat-o ca avocată într-un litigiu la adresa municipalității. La 27 martie 2013, lanai și-a prezentat raportul de evaluare. Aceasta a arătat că participarea recurentei în aprilie 2009, în calitate de consilier municipal, la luarea unei decizii în beneficiul unei societăți pe care o reprezintă ca avocată, a pus efectiv o persoană într-o situație de conflict de interese. Recurenta a declarat că nu a fost informată cu privire la procedură și că nu a putut propune elemente în apărarea sa. În aceeași zi, ANI și-a făcut publice constatările într-un comunicat de presă. Recurenta sesizează instanța de apel a Cluj ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, Rec., 2002, p. Printr-o decizie din 30 decembrie 2013, Curtea de apel a respins contestația formulată de reclamantă, indicând faptul că ANI l-a informat pe acesta cu privire la inițierea procedurii împotriva sa, dar că aceasta Comisia a considerat, de asemenea, că raportul de evaluare al ANI a fost întemeiat și că a fost întocmit în conformitate cu legea și, prin urmare, a confirmat existența unui conflict de interese. Prin urmare, a respins cererile auxiliare ale recurentei (punctul 6 de mai sus) în conformitate cu principiul "ascsorium sequit principal" Curtea de Casație și Justiție a respins acțiunea formulată de recurentă printr-o hotărâre din 24 noiembrie 2015. Această hotărâre a fost comunicată la 21 septembrie 2016. Procedura disciplinară între timp, în decembrie 2012, recurenta primise un mandat de deputat la încheierea alegerilor parlamentare. 10. La data de 4 decembrie 2015, la ANI, Tribunalul din 24 noiembrie 2015 al Înaltei Curți (punctul 8 de mai sus), a solicitat președintelui Camerei deputaților să declanșeze procedura disciplinară împotriva reclamantei. 11. La 21 martie 2016, Biroul permanent al Camerei deputaților ( %, pentru o perioadă de trei luni, la cererea recurentei în calitate de deputat. 12. Recurenta a contestat decizia disciplinară a biroului permanent. La propunerea comisiei juridice a Camerei deputaților, aceasta din urmă, reunită în plen, a anulat, la 1 noiembrie 2016, sancțiunea disciplinară luată împotriva recurentei. 14. În urma alegerilor parlamentare din decembrie 2016, recurenta a obținut un nou mandat de deputată. Dreptul intern relevant Legea nr. 176/2010 Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și a sarcinilor (demnitați) publice, care aduce modificări și adăugiri la Legea nr. 144/2007 privind crearea, organizarea și funcționarea La 5 septembrie 2010, Comisia a precizat în art. 1 categoriile de persoane care exercită funcții și cheltuieli publice, incluzând deputații și aleșii locali. Aceste persoane au obligația de a depune o declarație de patrimoniu și o declarație de interese. asigurarea integrității în exercitarea sarcinilor publice și a funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționalizate evaluarea declarațiilor de patrimoniu, a datelor și a informațiilor referitoare la patrimoniu și a modificărilor patrimoniale apărute, precum și a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese în care pot fi găsiți persoanele desemnate la art. 1 în cursul perioadei de exercitare a funcțiilor și a sarcinilor publice; Inspectorii de integritate, conflictele de interese sau incompatibilitățile în ceea ce privește persoanele care exercită sarcini și funcții publice. Inspectorii de integritate prezintă în acest scop rapoarte de evaluare (art. 10 literele (e), (f) și (g) din Legea nr. 176/2010) pe durata mandatului și timp de trei ani după mandat (art. 11). La art. 20 din lege se precizează că, atunci când inspectorul de integritate identifică elementele unui conflict de interese, acesta informează persoana în cauză pentru a prezenta, direct sau în scris, informațiile pe care le consideră necesare. Persoana vizată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat. În conformitate cu art. 21 din lege, inspectorul de integritate poate, odată ce a colectat aceste informații suplimentare sau în termen de 15 zile dacă persoana vizată nu a comunicat, să întocmească un raport de evaluare și să considere că elementele unui conflict de interese persistă. Raportul de evaluare cuprinde situația de fapt, punctul de vedere al persoanei vizate, evaluarea elementelor conflictului de interese și a concluziilor. Acest raport este comunicat în termen de cinci zile persoanei vizate și, după caz, autorităților penale și disciplinare 18. În conformitate cu art. 22 din lege, persoana vizată poate contesta raportul de evaluare al societății ÖANI în fața instanțelor judecătorești din instanță, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind soluționarea litigiilor administrative. În cazul în care raportul de evaluare nu face obiectul unei contestații, ANI sesizează, în termen de șase luni, autoritățile competente în vederea demarării procedurii disciplinare (art. 22 din lege). 25 din lege prevede că, în cazul în care nu este vorba despre o încălcare, faptul că persoana care a încheiat un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii privind necunoașterea obligațiilor legale privind conflictul de interese constituie o abatere disciplinară. februarie 2014, a reprimat încălcarea unui conflict de interese în sensul articolului 253 Faptul funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor sale, îndeplinește un act sau participă la luarea unei decizii din care rezultă, direct sau indirect, un avantaj patrimonial pentru el însuși, pentru soțul/soția sa, pentru un [membru al familiei] sau pentru orice altă persoană cu care a avut raporturi comerciale sau de muncă în cursul ultimilor cinci ani sau din partea căreia a beneficiat sau beneficiază de servicii sau de avantaje de orice natură este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoarea între șase luni și cinci ani și cu o interdicție [d 21. Noul cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, reprimă, la art. 301, conflictul de interese în termeni similari cu cei din art. 253 din vechiul Cod Penal. 22. Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală conține următorul articol 46 Consilierul municipal care, fie personal, fie [prin intermediul soțului sau al unui membru al familiei sale], are un interes personal în domeniul care face obiectul dezbaterilor Consiliului Municipal nu poate participa la deliberări și la adoptarea deciziilor. 161/2003 privind măsurile de asigurare a transparenței în exercitarea sarcinilor publice și a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și de prevenire și sancționare a corupției ( [ Termenii] conflict de interese înseamnă situația în care o persoană care exercită o sarcină publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea obiectivă a funcțiilor [care sunt ale sale] în temeiul Constituției și al altor acte normative. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor conține următoarea dispoziție: Faptul că un deputat sau un senator nu respectă legislația privind conflictul de interese constituie o abatere disciplinară și este pedepsit cu o reducere a salariului cu 10 % pentru o perioadă de maximum trei luni. Pedeapsa este aplicată de biroul permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul. (...) Noul cod civil, în vigoare de la 1 aprilie 2004 octombrie 2011, conține următoarele dispoziții: art. 71: Dreptul [respectării] vieții private Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. Nimeni nu poate fi supus la imigrații în viața sa intimă, personală sau familială sau în domiciliul său, reședința sau corespondența fără a-și fi dat consimțământul sau fără a fi respectat limitele prevăzute în art. 75. (...) Art. 72 □ Dreptul la demnitate Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzis să se aducă atingere în vreun fel în onoarea sau reputația unei persoane, fără a dispune de consimțământul său sau fără a respecta limitele prevăzute la art. 75. Încălcările care sunt permise de lege sau de convenții și de pactele internaționale privind drepturile omului la care este parte România nu constituie încălcări ale drepturilor prevăzute de această secțiune. (...) GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) și (3) lit. (a), (b) și (c) din Convenție, recurenta denunță mai multe deficiențe ale procedurii soluționate de hotărârea din 24 iulie noiembrie 2015 a Înaltei Curți. Comisia se plânge de durata acestei proceduri, considerând că aceasta este în mare măsură cauzată de inactivitatea autorităților naționale. De asemenea, afirmă că instanțele sesizate cu cauza sa nu au fost independente și imparțiale în măsura în care acestea ar fi fost de acord fără motivare convingătoare cu concluziile ANI. În plus, Comisia susține că principiile egalității de arme și ale unei hotărâri contradictorii au fost ignorate în timpul procedurii și că hotărârile pronunțate nu au fost suficient motivate; de asemenea, aceasta denunță o divergență a jurisprudenței interne, pe motiv că instanțele au ignorat jurisprudența Curții Constituționale în această privință. În plus, Comisia se plânge că nu a fost informată de către ANI cu privire la desfășurarea procedurii împotriva sa și că, prin urmare, nu a putut să se apere în mod corespunzător. 27. Invocând apoi art. 7 din Convenție, recurenta susține că raportul de evaluare al ANI a fost făcut necunoaștere a principiului neretroactivității legilor penale, în măsura în care faptele care i-au fost reproșate au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii 176/2010. 28. Invocând în cele din urmă art. 8 din Convenție, Comisia consideră că medializarea cazului său i-a afectat grav imaginea și viața de familie și s-a plâns și de conținutul comunicatelor de presă ale ANI și consideră că campaniile de presă și alte activități ale ANI vizau, de fapt, împiedicarea continuării carierei sale politice. Hotărârea cu privire la art. 6 alineatele (1) și (3) litera (a), (b) și (c) din Convenție 29. Recurenta denunță mai multe deficiențe ale procedurii soluionate prin hotărârea din 24 noiembrie 2015 a Înaltei Curi. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale civile, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul, printre altele, la să fie informat, în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și într-un mod detaliat, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa dispune de timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale să se apere pe sine însuși sau să aibă acces la un apărător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la Curtea consideră că este necesar să se examineze mai întâi dacă dispoziția invocată de recurentă este aplicabilă în speță. Aceasta amintește că aspectele de incompatibilitate rațională din punct de vedere material se referă la competența sa și că aceasta trebuie să examineze problema competenței sale în fiecare etapă a procedurii (Tanase c. Moldova [GC], n 7/08, § 131, CEDH 2010). 31. Curtea ia notă apoi de faptul că recurenta și-a exprimat cauza cu privire la procedura încheiată prin hotărârea din 24 noiembrie 2015 a Înaltei Curi, la care instanțele naționale au confirmat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 din Convenție în cadrul acestei proceduri, Curtea se va referi, de asemenea, la procedura disciplinară ulterioară constatării conflictului de interese, deoarece, deși nu a fost pronunțată de instanțele interne și rezultatul său a fost favorabil recurentei, această procedură este consecința directă a procedurii soluționate prin hotărârea din 24 noiembrie În 2015 al Înaltei Curți (punctele 9-13 de mai sus). 32. Curtea va căuta succesiv dacă art. 6 din Convenția S 51357/07, § 106, 15 martie 2018) principiile generale referitoare la aplicabilitatea articolului 6 din Convenția în materie civilă, care este mai întâi subordonată existenței unei persoane (în limba engleză Deși art. 6 nu le asigură de către sine nici un conținut material determinat în ordinea juridică a statelor contractante (a se vedea, de exemplu, Parosis greco catolic Lupeni și altele c. România [GC], nr 76943□, § 88, 29 noiembrie 2016 și James și alte c. Regatul Unit, 21 februarie 1986, § 81, seria A n 98). Această noțiune nu poate fi înțelesă prin simplă referire la dreptul intern al statului pârât; este vorba despre o noțiune de sine stătătoare Mai 1997, § 34, Repertoriul hotărârilor și al deciziilor 1997 III. 34.Îndreptându-se spre faptele din speță, Curtea constată că procedura încheiată prin hotărârea din 24 noiembrie 2015 a Înaltei Cu r ii se referea la întrebarea dacă reclamanta sa a fost găsită, la momentul în care a emis un mandat de consilier municipal, într-o situaie de conflict de interese. Ea nu are dubii că laon este în prezena unei În ceea ce privește jurisprudența sa, Comisia observă, de asemenea, că aceasta se referă la obligația recurentei de a nu intra într-o situație de conflict de interese în cadrul exercitării mandatului său politic (a se vedea dispozițiile Legii nr. 176/2010 de la punctele 16-19 de mai sus). 35. Prin urmare, Curtea trebuie să analizeze dacă obligațiile în cauză pot fi calificate drept În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, aceasta constată că obiectul procedurii menționate în speță se referă la întrebarea dacă reclamanta se află într-o situație de conflict de interese într-o perioadă în care aceasta se referă la un mandat electoral local (punctul 3 de mai sus. Concluzia afirmativă în această privință a instanțelor naționale a avut consecințe disciplinare pentru reclamantă, care a obținut între timp un mandat parlamentar (puncte 9-13 de mai sus. Prin urmare, procedura menționată în speță se referă la modalitățile de exercitare a unui mandat politic. Or, obligaia recurentei de a nu intra într-o situație de conflict de interese într-o perioadă în care aceasta are un mandat politic este, în mod evident, de natură politică și non-privată 1, astfel încât litigiile privind organizarea exercițiului său să iasă din sfera de aplicare a acestei dispoziții (a se vedea mutatis mutandis Pierre-Bloch c. Franța, 21 octombrie 1997, § 50, Rec. 1997 VI, Rec., 1997 VI, cu privire la o procedură care a avut consecințe asupra dreptului reclamantului de a candida la alegerile parlamentare și de a-și păstra mandatul și Savissar c. Estonia (dec.), 83616, punctul 26, 8 noiembrie 2016, în ceea ce privește o procedură referitoare la continuarea mandatului de primar al reclamantului. În măsura în care recurenta, în calitatea sa de deputată, prezenta riscul de a suferi o reducere a indemnizației sale parlamentare (punctul 24 de mai sus), Curtea amintește că un aspect patrimonial al procedurii în litigiu nu conferă totuși acesteia o natură. 6 alin. (1) (Pierre Bloch, citată anterior, § 51) și Papon c. Franța (dec.), nr 344/04, 11 octombrie 2005). 36. În consecință, art. 6 din Convenție nu se aplică în cazul de față sub aspect civil. Pentru a determina aplicabilitatea articolului 6 din Convenția în materie penală, Curtea aplică criteriile conținute în cauza Engel altele c. Țările de Jos (8 iunie 1976), § 82-83, seria A n 22) și confirmate în cauza Ezeh și Connors c. Regatul Unit ([GC], n 39665/95 și 408/98, § 82, CEDH 2003 X) în modul următor 82. În primul rând, este important să se afle dacă textul (textele) care definește actul incriminat (incriminat) aparține (e) tehnicii juridice a statului pârât, dreptului penal, dreptului disciplinar sau ambelor; totuși, acesta este un simplu punct de plecare. În cazul în care nu există o astfel de valoare, trebuie să se țină seama de numitorul comun al legislațiilor respective ale diferitelor state contractante. Natura înseși a lacului reprezintă un element de apreciere cu o greutate mai mare (...) Cu toate acestea, acolo nu se oprește controlul Curții. În general, el s-ar dovedi iluzoriu și nu ar lua în considerare și gradul de severitate al sancțiunii pe care o riscă să o suporte. (...) În conformitate cu aceste criterii în speță, Curtea constată, în ceea ce privește primul, că nerespectarea reproșată recurentei nu are caracter penal. Astfel, art. 25 din Legea nr. 176/2010 descrie faptele reproșate recurentei cu privire la vinovăția disciplinară (punctul 19 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea amintește că calificarea acordată de dreptul intern nu este decisivă (Jussila c. Finlanda [GC], nr. 73053/01, § 37, CEDH 2006 XIV). 39. În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu, care se referă la natura infracțiunii, Curtea constată că, în temeiul dreptului intern, numai persoanele care exercită o sarcină publică sau o funcție publică sunt reglementate de dispozițiile care interzic conflictul de interese (pentru dispozițiile relevante ale legii nr. 161/2003, a se vedea punctul 23 de mai sus. Aceasta deduce din aceasta că aceste dispoziții n a fost aplicabile numai unui anumit grup de persoane cu statut special, ceea ce creează îndoieli serioase cu privire la caracterul penal al faptelor în cauză. 40. În cele din urmă, Curtea constată că sancțiunea pe care o aplica recurentei era o reducere cu 10 %, pentru o perioadă de maximum trei luni, a indemnizației sale parlamentare (punctul 24 de mai sus). Curtea consideră că o astfel de sancțiune nu este de natură și de grad de severitate care justifică calificarea drept sancțiune penală în sensul articolului 6 din Convenție. În consecință, art. 6 din convenție nu se aplică în speță sub aspectul său penal. Concluzie 42. Din motivele expuse deja, Curtea concluzionează că nu se poate aplica articolului 6 la faptele prezentei specii. Prin urmare, fâșia de la art. 6 este incompatibilă cu dispozițiile articolului 6 cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. În acest sens, recurenta se plânge că raportul de evaluare al ANI a fost exprimat în necunoaștere a principiului neretroactivității legilor penale și menționează art. 7 din convenție, care este astfel redactat în părțile relevante ale acesteia din urmă. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisă, nu constituia o infracțiune conform legislației naționale sau internaționale. Tot astfel, nu este pedepsită nici o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă în momentul în care a fost comisă infracțiunea. (...) 44. Curtea face trimitere la concluziile sale cu privire la inaplicabilitatea în speță a articolului 6 din Convenție sub aspect penal (punctele 38-41 de mai sus). Prin urmare, art. 7 din Convenție nu poate nici să aplice în cazul în care reclamanta nu a făcut obiectul unei condamnări raționalizarea Materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § (a) și 4 din Convenție. În ceea ce privește art. 8 din Convenție 46, recurenta consideră că medializarea cazului său i-a afectat imaginea și viața de familie. În acest sens, ea invocă art. 8 din Convenție, care este astfel formulată. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile d . 47. Curtea consideră util să reamintească că domeniul de aplicare al noțiunii de viață privată a fost recent clarificat în Hotărârea B′bulescu c. România ([GC], n 61496/08, § 70 și următoarele, 5 septembrie 2017 (extracturi) a precizat, printre altele, că art. 8 garantează dreptul la viață privată, în sens larg, care include dreptul de a duce o viață privată socială, și anume posibilitatea ca persoana să-și dezvolte identitatea socială. În acest sens, dreptul menționat consacră posibilitatea de a merge la alții pentru a crea și dezvolta relații cu semenii săi (Bigaeva c. Grecia, n 26713/05, § 22, 28 mai 2009). 48. În speță, în măsura în care recurenta se plânge că medializarea cazului său i-a afectat imaginea și viața de familie și în măsura în care dreptul de a conduce o carieră politică poate fi considerat o componentă a vieții private În sensul articolului 8 din Convenție, Curtea constată că singura abordare internă a recurentei a fost aceea de a solicita instanței judecătorești să condamne .ANI să publice pe pagina sa de internet decizia judiciară luată în favoarea sa. Curtea observă, de asemenea, că instanța de apel nu a putut examina această cerere în măsura în care aceasta era strâns legată de constatările sale privind legalitatea procedurii prin care ANI își prezentase raportul de evaluare (punctul 7 de mai sus). 49. Prin urmare, Curtea se îndoiește că acțiunea aleasă de recurentă a fost cea mai potrivită pentru examinarea cauzei sale de către instanțele naționale. În schimb, Curtea constată că noul cod civil consacră dreptul la respectarea vieții private și a demnității, precum și dreptul la la lacună (punctul 25 litera (c) privind).În măsura în care recurenta considera că a suferit un prejudiciu prin publicarea de către ANI a comunicatelor de presă sau prin publicarea diverselor articole în presă, îi era permis să sesizeze instanțele interne cu privire la o acțiune civilă în răspundere delictoasă pentru a da celor care 50. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2018. Marialena Tsirli Ganna Yudkivska Grefier Președinte