ȘEKER AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

18.12.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ȘEKER AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 58175/10 İhsan ȘEKER și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 18 decembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana Jelić, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 iulie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 3 octombrie 2017 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 27 aprilie 2009 fiul primului doi solicitanți și fratele celorlalți solicitanți, Mazlum Șeker, care avea 16 ani atunci, se plimbau pe stradă, lângă o clădire în care o operațiune armată a fost condusă de membrii forțelor de securitate. A fost ucis când a fost lovit de un glonț care emana din clădire în cauză. Procurorul a închis ancheta privind moartea pe motiv că glonțul care l-a ucis a fost concediat de un membru al organizației ilegale de la fereastra deschisă a unui apartament și că toate măsurile de precauție au fost luate de ofițeri de poliție pentru a proteja viața civililor. Solicitarea a fost comunicată guvernului LEI Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că moartea rudei lor a fost provocată de neprecauția autorităților de a lua măsuri de precauție pentru a evita riscurile asupra vieții civililor în timp ce operațiunea armată se desfășoară. În aceeași dispoziție, ei au susținut, de asemenea, că nu au fost efectuate anchete eficace de către autoritățile naționale în ceea ce privește uciderea. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 3 octombrie 2017, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de deces cauzate de eșecurile de a proteja viața, precum în circumstanțele prezentului caz, în ciuda legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de eșecuri. Guvernul recunoaște că moartea rudei reclamanților rezultată din neconformitatea măsurilor de protecție și ancheta efectuată în legătură cu decesul nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 2 din Convenție. Guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață – inclusiv obligația de a efectua investigații eficiente – este respectat în viitor. Guvernul Turciei declară că acestea oferă să plătească în comun reclamanților İhsan Șeker, Sürya Șeker, Șahide Akyıldız, Maide Orbay, Hamdullah Șeker, Mustafa Șeker, Songül Șeker, Naide Șeker, Mehmet Selim Șeker și Abdullah Șeker, în vederea asigurării unei declarații unilaterale a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului , 18.000 EUR (opt mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, plus orice impozit care poate fi taxabil și 2.700 EUR (doi mii șapte sute de euro) pentru a acoperi orice și toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 octombrie 2017, declarația unilaterală a fost transmisă reclamanților invitați să prezinte orice observație pe care ar putea dori să le facă în răspuns până la 3 noiembrie 2017. Reclamanții nu au răspuns la această scrisoare. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; a se vedea, de asemenea, Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, 5 iulie 2016). 12. Curtea constată că subiectul prezentei cereri se referă la obligația statelor membre de a lua măsuri pentru protejarea dreptului la viață. Această obligație este clar recunoscută și stabilită în jurisprudența Curții și Curtea a subliniat în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, că prima teză a articolului 2 § 1 prevede statului nu numai să se abțină de la luarea intenționată și ilegală a vieții, ci și să ia măsuri adecvate pentru salvarea vieții celor care se află sub jurisdicția sa ( L.C.B. c. Regatul Unit , 9 iunie 1998, § 36, Raporturi de hotărâri și decizii 1998 III). 13. În special în ceea ce privește subiectul prezentei cereri, Curtea a subliniat, de asemenea, în multe ocazii, că art. 2 din Convenția impune obligația de a planifica și de a controla operațiunile de securitate astfel încât să reducă la minimum, în cea mai mare măsură posibil, orice risc de pierdere a vieții (a se vedea, în special, McCann și alții c. Regatul Unit , 27 septembrie 1995, § 194, Serie A nr. 324; a se vedea, de asemenea, Cangöz și alții c. Turcia , nr. 7469/06, § 106, 26 aprilie 2016). 14. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Curtea subliniază faptul că hotărârea sa nu aduce atingere posibilității ca reclamanții să exercite orice altă cale de remediere disponibilă (a se vedea Jeronovičs c. Letonia (dec.), nr. 547/02, § 54, 10 februarie 2009, și, mutatis mutandis, Jeronovičs, citat mai sus, §§ 116-118). 15. În acest sens, Curtea constată că secțiunea 172 din Codul de Procedură Penală a fost modificată în iulie 2018. Potrivit amendamentului, reclamanții din Turcia au acum posibilitatea de a cere procurorilor relevanți să redeschidă investigațiile privind decesele rudelor lor nu numai în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției din cauza faptului că nu a efectuat o investigație eficace, ci și în cazul în care cererile lor au fost eliminate de Curte pe baza unor soluții prietenoase sau pe baza declarațiilor unilaterale prezentate de Guvern. Curtea constată că ancheta privind uciderea rudei reclamanților a fost, de asemenea, închisă de către un procuror (a se vedea punctul 3 de mai sus). 16. Având în vedere cele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind subiectul menționat mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 17 din amenda 17. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Serbia Josipović (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 ianuarie 2019. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al Registrului APENDIX Nr. prenume LASTNAME Anul nașterii Nașterii Reprezentantul reședinței İhsan ȘEKER 1963 Turc Istanbul Y. Vargün Sürya ȘEKER 1967 Turc Istanbul Y. Vargün Maide ORBAY 1985 Turc Diyarbakır Y. Vargün Abdullah ȘEKER 1999 Turc Istanbul Y. Vargün Hamdullah ȘEKER 1987 Turc Istanbul Y. Vargün Mehmet Selim ȘEKER 1997 Turc Istanbul Y. Vargün Mustafa ȘEKER 1989 Turc Istanbul Y. Vargün Naide ȘEKER 1994 Turc Istanbul Y. Vargün Songül ȘEKER 1991 Turc Istanbul Y. Vargün 10. Șahhide AKYILDIZ 1983 Turc Istanbul Y. Vargün