CtEDO 18.12.2018 Auto

OĞUR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.12.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OĞUR v. TURKEY (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 55099/12, Alya O usted împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așezează la 18 decembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana Jelić, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 8 mai 2018, care solicită Curtea să excludă cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Alya Oğur, este un național turc, care s-a născut în 1955 și trăiește în Șırnak. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Can Kayhan, un avocat practicant la Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 3 februarie 2006, soțul reclamantului a fost împușcat și ucis în cursul unei tulburări în satul său. Un număr de gardieni de sat, care și-au tras armele în timpul incidentului, au fost acuzați pentru uciderea, dar au fost achitați ulterior pentru lipsa de dovezi pentru a dovedi că au împușcat soțul reclamantului. După sfârșitul procesului, la 2 iulie 2012, procurorul a eliberat un ordin de căutare continuă pentru a menține ancheta deschisă până la expirarea statutului de limitări pentru a găsi autorul. Solicitarea a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că soțul ei a fost ucis atunci când focul a fost deschis de către gardienii satului și a afirmat că ancheta privind uciderea a fost ineficientă. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 8 mai 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească reclamantului, Alya OδUR, valoarea de 67,000 EUR (sasete mii de euro) în comun, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, în vederea asigurării decontarii cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri, în special moartea rudei reclamantului și a anxietății cauzate familiei sale. Guvernul recunoaște că ancheta efectuată în decese a rudei reclamantului nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 2 din Convenție. Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că eficacitatea anchetelor privind acuzațiile de încălcare a dreptului la viață – inclusiv obligația de a efectua investigații eficiente – este respectată în viitor. Aceste sume vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 15 august 2018, reclamantul a indicat că ea nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale pe motiv că nici o investigație eficace sau gravă nu a fost efectuată în ceea ce privește uciderea și că suma propusă de Guvern este departe de a compensa daunele pe care le-a suferit ea și copiii săi mici. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; a se vedea, de asemenea, Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, 5 iulie 2016). 11. Curtea a reiterat în mai multe cazuri, inclusiv în cazurile aduse împotriva Turciei, obligația în temeiul articolului 2 din Convenție de a efectua o anchetă eficace atunci când persoanele au fost ucise ca urmare a utilizării forței (a se vedea, printre altele, Mustafa Tunç și Fecire Tunç Turcia [GC], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015 și cazul citat în acest articol). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). Curtea subliniază faptul că decizia sa nu aduce atingere posibilitatea ca reclamanții să exercite orice altă cale de remediere disponibilă (a se vedea Jeronovičs c. Letonia (dec.), nr. 547/02, § 54, 10 februarie 2009, și, mutatis mutandis Jeronovičs, citat mai sus, §§ 116-118). În această privință, Curtea constată că ancheta privind uciderea soțului reclamantului este încă deschisă (a se vedea punctul 3 de mai sus). 13. Având în vedere cele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 ianuarie 2019. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă