- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 aprilie 2025
- Stat pârât
- LUX
- Concluzia
- Affaire communiquée
Bäckström împotriva Luxemburgului
Traducere în română Auto
Publicat la 12 mai 2025 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 7904/25 Stefan Henrik BÄCKSTRÖM împotriva Luxemburgului introdus la 10 martie 2025, comunicat la 22 aprilie 2025 OBIECTUL L al șefului de acuzare împotriva magistraților și împotriva corpului constituit (articolele 275 și 276 din Codul penal), calomnie și/sau calomnie (articolele 443 și 444 din Codul penal) și inculpat (art. 448 din Codul penal) Reclamantul declară că a fost arestat la 18 Septembrie 2024 și apoi încarcerat. Singurele informații pe care le-ar fi primit cu privire la motivele încarcerării sale ar fi fost într-un mandat de depunere acordat împotriva sa la 19 septembrie 2024. Acesta din urmă a menționat un proces-verbal de primă instanță și indicii grave de vinovăție existente în sarcina persoanei acuzate, și a indicat în special acest lucru.
this evidence comes from the file and in particular du proces-verbal n 82/2024 din 16 ianuarie 2024 de la police Grand Ducale, Commissariat Ville-àute (C2R) din Raportul n SPJ21/2024/155531-001/SOAL din 3 mai 2024 de la police Grand Ducale, Departamentul de Poliție Judiciară, Secțiunea Omucideri ale denunțărilor Ministerului de Stat din 26 martie 2024 din procesul-verbal n 163831-1/2024 din 18 septembrie 2024 de la Police Grand Ducale, Commissariat Gare/Hollerich (C2R). Printr-o ordonanță din 30 septembrie 2024, notificată centrului penitenciar la 2 octombrie 2024, camera consiliului tribunalului districtual declarat admisibilă, dar nefondată, o cerere în nulitate depusă de reclamant împotriva mandatului de depunere.
Printr-o hotărâre din 18 noiembrie 2024, camera consiliului Curții din cauza recursului declarat inadmisibil. Reprezentantul acestuia din urmă pledase în mod pe deplin în momentul notificării ordonanței atacate a recurentului mai târziu, în izolare, a informat pe unul dintre membrii personalului administrației cu privire la dorința sa de a sesiza apelul. Reclamantul prezintă o scrisoare adresată la data de 3 octombrie 2024 asistentului social în care a indicat că este izolat, I am not even allowed to call a lawyer (...). I would need your help to call me an attorney (...). I have a deadline to a complaint in 4 of days from now, I am not even allowed to responce to it.
Please help (...) Invocând art. 5 alineatul (2), art. 3 și art. 4 și art. 13 din convenție, reclamantul se plânge că autoritățile luxemburgheze nu au furnizat elemente relevante și suficiente în sprijinul deciziilor lor privind arestarea și deținerea acesteia și că a fost privat de o cale de atac eficientă pentru a face apel la Ordonanța din 30 septembrie 2024. Reclamantul a fost informat fără întârziere cu privire la motivele arestării sale și cu privire la orice acuzație adusă acestuia, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (2) din convenție?
Aceste motive au fost furnizate într-un limbaj simplu și netehnic pe care reclamantul l-a putut înțelege (a se vedea, printre altele, Nowak c. Ucraina, nr. 60846/10, § 63, 31 martie 2011 Gasi Kortesis c. Grecia , nr. 60593/10, §§ 58 și 61, 12 iunie 2012) Magistrata care a dispus reținerea provizorie a reclamantului a respectat obligația care îi revine în temeiul articolului 5 alineatul (3) din convenție de a furniza motive relevante și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză (a se vedea în special Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, §§ 84-102, 5 iulie 2016) Reclamantul a dispus de o cale de atac eficientă care să îi permită să obțină în cel mai scurt timp stabilirea legalității detenției sale și, dacă este cazul, ordinea eliberării sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din Convenție (A. și alții c. Regatul Unit [GC], n 3455/05, § 202 204, CEDH 2009) . În acest context, guvernul este invitat în special să se pronunțe cu privire la luarea în considerare sau nu cu privire la consecințele acesteia în ceea ce privește respectarea termenului limită de depunere a cererii de către reclamant în scrisul său din 3 octombrie 2024 în timp ce acesta era izolat.
Publié le 12 mai 2025
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 7904/25 Stefan Henrik BÄCKSTRÖM contre le Luxembourg introduite le 10 mars 2025 communiquée le 22 avril 2025
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la détention provisoire, au Luxembourg, d’un requérant finlandais. Le 3 mai 2024, un mandat d’amener fut décerné à son encontre « du chef d’outrage envers magistrats et contre corps constitué (articles 275 et 276 du Code pénal), calomnie et/ou diffamation (articles 443 et 444 du Code pénal) et injure-délit (article 448 du Code pénal) ». Le requérant indique avoir été arrêté le 18 septembre 2024 puis incarcéré.
Les seules informations qu’il aurait reçues quant aux raisons de son incarcération auraient figuré dans un mandat de dépôt décerné à son encontre le 19 septembre 2024. Ce dernier mentionna un procès-verbal de première comparution et des indices graves de culpabilité existant à charge de l’inculpé, et indiqua notamment ceci : « this evidence comes from the file and in particular - du procès-verbal n o 82/2024 du 16 janvier 2024 de la Police Grand-Ducale, Commissariat Ville-haute (C2R) ; - du rapport n o SPJ21/2024/155531-001/SOAL du 3 mai 2024 de la Police Grand ‑ Ducale, Service de Police Judiciaire, Section Homicide ; - des dénonciations du Ministère d’État du 26 mars 2024 ; - du procès-verbal n o 163831-1/2024 du 18 septembre 2024 de la Police Grand ‑ Ducale, Commissariat Gare/Hollerich (C2R).
» Par une ordonnance du 30 septembre 2024, notifiée au centre pénitentiaire le 2 octobre 2024, la chambre du conseil du tribunal d’arrondissement déclara recevable mais non fondée une demande en nullité déposée par le requérant contre le mandat de dépôt. Par un arrêt du 18 novembre 2024, la chambre du conseil de la Cour d’appel déclara l’appel du requérant irrecevable. Le représentant de ce dernier avait plaidé en vain qu’au moment de la notification de l’ordonnance attaquée le requérant – alors en isolation – avait informé un des membres du personnel de l’administration pénitentiaire de sa volonté de relever appel. Le requérant fournit un écrit adressé le 3 octobre 2024 à l’assistante sociale dans lequel il indiqua « (...) in isolation, I am not even allowed to call a lawyer (...).
I would need your help to call me an attorney (...). I have a deadline to a complaint in 4 bureau days from now, I am not even allowed to respond to it. Please help (...) ». Invoquant l’article 5 §§ 2, 3 et 4 et l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint que les autorités luxembourgeoises n’ont pas fourni d’éléments pertinents et suffisants à l’appui de leurs décisions concernant son arrestation et sa détention et qu’il a été privé d’un recours effectif pour faire appel de l’ordonnance du 30 septembre 2024.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Le requérant a-t-il été informé sans délai des raisons de son arrestation et de toute accusation portée contre lui, comme l’exige l’article 5 § 2 de la Convention ? Ces raisons ont-elles été données dans un langage simple et non technique que le requérant pût comprendre (voir, parmi d’autres, Nowak c. Ukraine , n o 60846/10, § 63, 31 mars 2011 ; Gasiņš c. Lettonie , n o 69458/01, §§ 52-54, 19 avril 2011 ; Kortesis c. Grèce , n o 60593/10, §§ 58 et 61, 12 juin 2012) ? 2. La magistrate qui a ordonné la détention provisoire du requérant a-t ‑ elle respecté l’obligation qui lui incombe en vertu de l’article 5 § 3 de la Convention de fournir des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question (voir, en particulier, Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 84-102, 5 juillet 2016) ? 3. Le requérant a-t-il disposé d’un recours effectif lui permettant d’obtenir dans les plus brefs délais la détermination de la légalité de sa détention et, le cas échéant, l’ordre de sa libération, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention ( A. et autres c. Royaume-Uni [GC], n o 3455/05, §§ 202 ‑ 204, CEDH 2009) ? Dans ce contexte,
le Gouvernement est en particulier invité à se prononcer sur la prise en compte ou non – avec les répercussions de celle-ci quant au respect du délai d’appel – des demandes formulées par le requérant dans son écrit du 3 octobre 2024 pendant qu’il était en isolation.