ABDULLIN c. RUSSIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
ABDULLIN c. RUSSIE (CtEDO, 2018)
Comunicat la 19 decembrie 2018 SECȚIUNEA 3 Cerere nr 37677/16 Ildar Shaukatovich ABDULLIN împotriva Rusiei, introdusă la 28 iunie 2016 Instanța se referă la echitatea procedurii penale împotriva reclamantului care este soluionată de o hotărâre a tribunalului din provincia Moskovski din orașul Kazan din 14 decembrie 2015, menținută în apel la 6 aprilie 2016 de Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, prin care a fost găsit vinovat de înșelătorie (art. 159 din Codul penal rusesc) în atribuirea de contracte de achiziții publice pentru două licitații emise de către Universitatea Tehnică din orașul Kazan. Aceasta se referă, de asemenea, la confiscarea (налоение ареста) a bunurilor reclamantului și menținerea acestei măsuri după condamnarea sa. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE DREPTUL Acuzației în materie penală îndreptate împotriva reclamantului a fost examinat în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 1 din Convenție? În special 1.1. Instanțele interne și-au motivat în mod corespunzător deciziile în ceea ce privește respingerea mijloacelor reclamantului obținute din elementele de probă cu descărcare de gestiune prezentate de acesta, în special în ceea ce privește raportul specialistului S. privind valoarea materialului furnizat la mai întâi Universității în cadrul primei cereri de ofertă (a se vedea mutatis mutandis, Huseyn și alții c. Azerbaidjan, 35485/05 și 3 altele, § 196 213, 26 iulie 2011) 1.2. Respingerea de către instanțele interne a cererii reclamantului de a stabili o expertiză contabilă pentru a stabili valoarea prejudiciului rezultat din încălcarea dreptului comunitar a fost compatibilă cu principiul egalității armelor 1.3. În special, la 21 februarie 2013 și la 23 ianuarie 2014, a fost stabilit de instanțele interne în conformitate cu principiul "bio pro reo" (Ajdar a c. Croația, nr 20883/09, §§ 53, 13 decembrie 2011) În special, instanțele naționale au examinat în mod corespunzător afirmațiile reclamantului cu privire la lipsa de credibilitate a martorilor K. și D., ale căror declarații au servit drept bază pentru a demonstra elementul material în cauză, și anume K. și D. au fost acuzati pentru aceleasi fapte in etapa anchetei penale si au incriminat-o pe ea in schimbul unei renuntari la acuzatii penale in legatura cu ei? In acest context, concluzia organismului de apel care a considerat ca martorii K. si D. au negat initial orice implicare a reclamantului in fapte pentru ca au vrut sa o faca. să evite răspunderea [penală] și să nu fie de competența instanței [în primă instanță]; sau să fie suficientă pentru a elimina îndoielile cu privire la credibilitatea martorilor (comparat, mutatis mutandis, cu Habran și Dalem c. Belgia; 43000/11 și 49380/11, § 113 in fine, 17 ianuarie 2017, Shiman c. România (dec.), n 12512/07, § in fine, 2 iunie 2015 și Verhoek c. Țările de Jos (dec.), n 54445/00, 27 ianuarie 2004) Menținerea confiscării (сонранение ареста) ) de bunuri de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 din Codul de procedură penală, conform căruia acțiunea în despăgubire a prejudiciului trebuie introdusă de către partea civilă înainte de încheierea dezbaterilor în fața instanței de primă instanță și având în vedere lipsa unei astfel de acțiuni în cadrul procesului penal îndreptat împotriva reclamantului, menținerea sesizării în cauză a fost în conformitate cu condițiile prevăzute de lege În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În acest caz, a avut el un scop legitim și a fost proporțional cu scopul urmărit?