CtEDO 19.12.2018 Auto

MOLDOVAN c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
19.12.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOLDOVAN c. FRANCE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 19 decembrie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 12623/17 Codrot MOLDOVAN împotriva Franței introdusă la 9 februarie 2017 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Codrut Moldovan, este un resortisant român, născut în 1971 și aflat în prezent în închisoarea Gherla (România). Este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Marcelot, avocat la Clermont-Ferrand. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 26 iunie 2015, Tribunalul din Mures (România) l-a condamnat pe reclamant la șapte ani și șase luni de închisoare, pentru fapte de trafic de persoane comise în cursul anului 2010 în România și Franța, și anume pentru că a forțat șase români, inclusiv un minor, să cerșească în numele său. Reclamantul a asistat la proces și s-a întors ulterior în Franța. La 29 aprilie 2016, autoritățile judiciare române au emis un mandat european de arestare (denumit în continuare MAE) împotriva reclamantului în vederea executării pedepsei cu închisoarea. La 7 iunie 2016, reclamantul a fost reținut la secția de poliție din Clermont-Ferrand, în timp ce acesta a îndeplinit formalitățile impuse de un control judiciar (în cadrul unei informații ținute de un judecător francez). În aceeași zi, procurorul general aproape de curtea de apel a lui Riom i-a notifia MAE. Recurentul a indicat că nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare române. La 10 iunie 2016, acesta a fost adus în fața camerei de judecată a tribunalului de apel Riom pentru a se pronunța cu privire la predarea sa către autoritățile române. El a recunoscut că mandatul de arestare a acestuia, dar își va reitera opoziția față de predarea sa. (punctul 18 de mai jos), el a susținut că camera de laminare nu putea dispune predarea sa fără să fi solicitat în prealabil informații suplimentare privind condițiile de detenție în România. Prin hotărârea din 16 iunie 2016, camera de l'inginerie consideră că este necesar să se interogheze, în lumina hotărârii CJUE menționate anterior, cu privire la trimiterea la predarea reclamantului pentru a se asigura că condițiile de detenție în România sunt conforme cu standardele europene. Pe baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pronunțate împotriva României și pe baza unui raport al Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Comisia a considerat că există o astfel de situație. elemente obiective, fiabile, precise și actualizate, care demonstrează existența unor deficiențe în ceea ce privește condițiile de detenție în România Comisia a invitat autoritățile române să îi comunice elementele de informare care permiteau să cunoască condițiile efective de detenție la care ar fi supus reclamantul și care permiteau să se desprindă de existența unui risc de tratament inuman și degradant. La 28 iunie 2016, conducerea dreptului internațional și a dreptului la justiție al Ministerului de Justiție din România a indicat autorităților franceze următoarele. Pentru executarea unei perioade de carantină de douăzeci și una de zile, reclamantul ar fi mai întâi reținut în cadrul instituției penitenciare București Rahova, care dispune de douăzeci și patru de camere cu spațiu individual Celulele închisorii au o fereastră de 200 x 145 cm și un spațiu sanitar cu două chiuvete și două cabine de toaletă la care deținuții au acces permanent. ; sunt mobilate cu cel puțin o masă și două scaune, un suport TV, spații pentru depunerea obiectelor personale, o saltea și lenjerie de pat. De asemenea, direcția a precizat că apa rece este furnizată în permanență și apa caldă de două ori pe săptămână acțiunile de dezinfecție a celulelor sunt efectuate periodic și atunci când acest lucru este necesar mai multe activități, activități de educație și formare profesională, plimbări, asistență psihologică și socială, sport, timp de cel puțin patru ore pe zi Deținuții au acces la asistență medicală și la tratamente, prin intermediul cabinetului medical. Autoritățile române au ajuns la concluzia că Ca spațiu personal, inclusiv patul și mobila necesară, reclamantul a depus o memorie în fața camerei de l'inginerie în care a susținut că garanțiile autorităților române sunt în contradicție cu hotărârile CEDO privind condițiile de detenție în România și că a fost expus unui risc de încălcare a articolului 3 din convenție. De asemenea, pe baza articolului 696-39 din CPP (punctul 21 de mai jos) a solicitat să își amâne predarea, deoarece în Franța a fost urmărită pentru aceleași fapte. 10. Prin hotărârea din 5 iulie 2016, camera de l'inginerie consideră că nu are loc nicio predare a reclamantului: (...) Condițiile de detenție descrise (...) garantează că [reclamantul] nu va fi reținut în condiții care prezintă un risc real de tratament inuman sau degradant, în sensul art. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu condiția ca, în cazul în care nu ar fi reținut în închisoarea Gherla, acesta să fie reținut într-o închisoare care să ofere condiții individuale de detenție cel puțin identice, dacă nu mai bune. În ceea ce privește necesitatea de a amâna această punere în aplicare a art. 695-39, este vorba despre o simplă posibilitate deschisă camerei (...) Având în vedere natura faptelor pentru care [reclamantul] este urmărit în Franța, natura faptelor pentru care a fost condamnat în România, importanța pedepsei pronunțate și constatarea faptului că în procedura franceză [reclamantul] este pur și simplu plasat sub control judiciar, nu este oportun să se facă uz de dispozițiile articolului menționat anterior. 11. La 6 iulie 2016, reclamantul a formulat un recurs în casation. El a invocat două mijloace de casare, pe baza unei declarații de maltratare în caz de predare către autoritățile judiciare, cu o trimitere la Hotărârea Axinte c. România 24044/12, 22 aprilie 2014), în al doilea rând, în ceea ce privește lipsa motivării din cauza hotărârii din 10 august 2016, Curtea de Casație a respins recursul. Prevăzut că, pentru a dispune predarea [reclamantului] autorităților judiciare române, hotărârea se va încheia în închisoarea Gherla a unui spațiu individual între 2 și 3 m într-o celulă care cuprinde o fereastră, un acces sanitar la două chiuvete, două toalete, un acces permanent la apă rece, posibilitatea de a se spăla cu apă fierbinte de două ori pe săptămână, de asistență medicală și condițiile de detenție descrise de acest document garantează că [reclamantul] nu va fi deținut în condiții care prezintă un risc de tratament inuman sau degradant sub rezerva că, în cazul în care nu a fost deținut în închisoarea Gherla, acesta este deținut într-o închisoare cu condiții individuale de detenție cel puțin identice dacă nu mai bune. După ce camera de l'inginerie și - a justificat decizia fără a ignora dispozițiile convenționale invocate.... Întrucât, pentru a ordona predarea [reclamantului] autorităților judiciare române, hotărârea rețin că, având în vedere gravitatea faptelor pentru care [reclamantul] a fost condamnat în România în raport cu faptele distincte pentru care este urmărit și plasat sub control judiciar în Franța, nu pare oportun să se amâne predarea; Prevăzut că, hotărând astfel, și, în cazul în care judecătorii nu sunt obligați să dea socoteală pentru capacitatea pe care o au de a amâna predarea unei persoane în executarea unui mandat european de arestare, în conformitate cu art. 695-39 din Codul de procedură penală, camera de judecată și-a justificat decizia 13. Data de predare a reclamantului către autoritățile române nu este cunoscută. Dreptul Uniunii Europene și dreptul intern relevant Dreptul Uniunii Decizia-cadru 2002/584/JAI de instituire a unui mandat de arestare 14. Dispozițiile relevante ale Deciziei-cadru 2002/584/JAI au fost rezumate în zz/ll/aaaa Pirozzi c. Belgia 21055/11, § 24-29, 17 aprilie 2018). 15. Dispoziția relevantă din preambulul deciziei-cadru este astfel formulată. (13) Nimeni nu ar trebui să fie îndepărtat, expulzat sau extrădat într-un stat în care există un risc serios ca acesta să fie supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante. 16. (...) (1) Mandatul european de arestare este o hotărâre judecătorească emisă de un stat membru în vederea arestării și predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de securitate privative de libertate. (2) Statele membre execută orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoașterii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii-cadru. (3) Prezenta decizie-cadru nu poate avea ca efect modificarea obligației de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate prin art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Jurisprudența CJUE 17. În cauza Melloni c. Ministerio Fiscal (cauza C. 399/11, Hotărârea din 26 februarie 2013), Curtea a Uniunii Europene, CJUE, a hotărât că statele membre sunt obligate, în numele autorității de drept a Uniunii, să dea curs unui MAE a cărui executare nu poate fi subordonată decât condițiilor prevăzute în decizia-cadru în temeiul articolului 1 , alineatul (2) din decizia-cadru 2002/584, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare. Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile acestei decizii-cadru, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecuție obligatorie prevăzute la art. 3 din decizia-cadru, precum și în cazurile de neexecuție facultativă enumerate la art. 4 și 4a din aceasta. În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate lua în considerare executarea unui mandat european de arestare numai în condițiile prevăzute la art. 5 din decizia-cadru respectivă. 18. În cauza Aranyosi și Caldaaru (a se vedea cauzele conexate C 404/15 și 659/15, Hotărârea din 5 aprilie 2016), CJUE a recunoscut posibilitatea unei excepții de la principiul automaticității de predare către autoritățile judiciare ale statului membru emitent al MAE, în cazul în care statul membru de executare dispune de elemente care prezintă un risc de tratament inuman sau degradant al persoanelor deținute. CJUE a reglementat cu strictețe această excepție și a detaliat metoda care urmează să fie adoptată de statul membru de executare prin aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară drept: Articolele 3, 5 și 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 În februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care demonstrează existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie în ceea ce privește anumite grupuri de persoane, fie în ceea ce privește în continuare anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și dovedite de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate ar trebui să verifice, având în vedere condițiile deținerii sale în statul membru respectiv, un risc real de tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în caz de predare a statului membru respectiv. În acest scop, aceasta trebuie să solicite furnizarea de informații suplimentare autorității judiciare demise, care, după ce a solicitat, dacă este necesar, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru menționată trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Dacă existența acestui risc nu poate fi înlăturată într-un termen rezonabil, această autoritate trebuie să decidă dacă procedura de predare trebuie să înceteze. 19. În cauza Minister for Justice and Equality (C-216/18 PPU, Hotărârea din 25 iulie 2018), CJUE a considerat, de asemenea, că statul membru de executare poate fi considerat un stat membru de executare în ceea ce privește executarea unui MAE, în cazul în care acesta dispune de un risc real de încălcare a dreptului fundamental la un proces echitabil garantat prin art. 47 din Carta drepturilor fundamentale din cauza unor deficiențe sistemice sau generalizate în ceea ce privește independența sistemului judiciar al statului membru de emisiune. Dispozițiile Codului de procedură penală francez privind mandatul european de arestare 20. Decizia-cadru a fost transpusă în dreptul francez prin Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 de adaptare a justiției la evoluțiile criminalității. 21. Dispozițiile Codului de procedură penală sunt astfel formulate art. 695-11 Mandatul de arestare este o hotărâre judecătorească emisă de un stat membru al Uniunii Europene, denumit stat membru demis, în vederea arestării și predării de către un alt stat membru, denumit stat membru de executare, a unei persoane căutate pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de securitate privative de libertate. art. 695-12 Faptele care pot duce la emiterea unui mandat european de arestare sunt, în conformitate cu legea statului membru emitent: Faptele pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de un an sau, atunci când o condamnare la o pedeapsă este efectuată, atunci când pedeapsa pronunțată este egală sau mai mare de patru luni de închisoare; Faptele pedepsite cu o măsură de securitate privată de libertate cu o durată egală sau mai mare de un an sau, în cazul în care a fost comisă o măsură de securitate, atunci când durata care trebuie suportată este egală sau mai mare de patru luni de privare de libertate. art. 695-13 Orice mandat european de arestare conține următoarele informații: identitatea și cetățenia persoanei căutate; denumirea exactă și datele complete de contact ale autorității judiciare din care face parte; indicarea existenței unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte hotărâri judecătorești cu aceeași forță în conformitate cu legislația statului membru emitent și care intră în domeniul de aplicare al articolelor 695-12 și 695 23; natura și calificarea juridică a mijlocului de transport, în special în temeiul articolului 695-23; data, locul și circumstanțele în care a fost săvârșită, precum și gradul de participare a persoanei căutate; pedeapsa pronunțată, dacă este cazul, este o sentință definitivă, sau pedepsele prevăzute pentru încălcarea legii statului membru emitent, precum și, în măsura posibilului, celelalte consecințe ale încălcării dreptului comunitar. art. 695 În cazul în care faptele pentru care a fost emis ar putea fi urmărite și judecat de instanțele franceze și dacă acțiunea publică este stinsă de la l În cazul în care persoana căutată a făcut obiectul, de către autoritățile judiciare franceze sau de către cele ale unui alt stat membru decât statul membru emitent sau de către cele ale unui stat terț, unei hotărâri definitive pentru aceleași fapte ca cele care fac obiectul mandatului european de arestare, cu condiția ca, în caz de condamnare, pedeapsa să fi fost executată sau să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi adusă la îndeplinire în conformitate cu legile statului de condamnare; În cazul în care persoana căutată avea mai puțin de 13 ani în momentul faptelor care fac obiectul mandatului european de arestare; în cazul în care faptele pentru care a fost emis ar putea fi urmărite și judecate de instanțele franceze și se dobândește prescrierea acțiunii publice sau a pedepsei; se stabilește că mandatul de arestare menționat a fost emis în scopul de a urmări sau de a condamna o persoană din cauza sexului, rasei, religiei, originii etnice, cetățeniei, limbii, opiniilor politice sau orientării sau identității sexuale a acesteia sau că: se poate aduce atingere situației persoanei respective din unul dintre aceste motive. art. 695-23 (referitor la momentul faptei): executarea unui mandat european de arestare este, de asemenea, refuzată în cazul în care fapta care face obiectul acestui mandat de arestare nu constituie o încălcare a legii franceze. Prin derogare de la primul paragraf, un mandat european de arestare se execută fără controlul dublei incriminări a faptelor reprobabile atunci când, în temeiul legii statului membru emitent, sunt pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de trei ani de închisoare sau cu o măsură de securitate privată de libertate cu o durată similară și intră în una dintre următoarele categorii: Traficul de persoane ; Când dispozițiile de la al doilea până la al treizeci și treilea paragraf se aplică, calificarea juridică a faptelor și stabilirea pedepsei se încadrează în dreptul exclusiv al autorității judiciare a statului membru emitent (...) Art. 695 În cazul în care, pentru faptele care fac obiectul mandatului de arestare, persoana căutată face obiectul unei urmăriri în fața instanțelor franceze sau în cazul în care acestea au decis să nu inițieze procedurile sau să pună capăt acestora; În cazul în care persoana căutată pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de securitate privative de libertate este de naționalitate franceză sau își are reședința permanentă timp de cel puțin cinci ani pe teritoriul național și hotărârea de condamnare este executorie pe teritoriul francez în temeiul articolului 728 În cazul în care faptele pentru care a fost emis au fost comise, în totalitate sau în parte, pe teritoriul francez ; în cazul în care a fost comisă în afara teritoriului statului membru demis și în cazul în care legea franceză nu permite urmărirea în justiție a ui ui atunci când este comisă în afara teritoriului național. art. 695-33 În cazul în care camera de presă consideră că informațiile comunicate de statul membru de executare în mandatul european de arestare sunt insuficiente pentru a-i permite să se pronunțe cu privire la predare, aceasta solicită autorității judiciare din statul respectiv să furnizeze, în termen de cel mult 10 zile pentru primirea informațiilor suplimentare necesare. În cazul în care persoana căutată este acuzată în Franța sau a fost deja condamnată în Franța și trebuie să execute o sentință în Franța din cauza unui fapt diferit de cel vizat de mandatul european de arestare, camera de la lit. (n) poate, după ce a luat în considerare executarea mandatului de arestare, să amâne predarea acestuia. Procurorul general anunță imediat autoritatea judiciară demisă. (...) Într-o hotărâre din 28 februarie 2012 (n 12-80.744, Bull. crime 2012, n 56), camera penală a Curții de Casație a admis că executarea unui MAE poate fi amânată, în afara motivelor facultative și obligatorii de refuz de executare, în cazul în care protecția drepturilor fundamentale impune: Întrucât, sub rezerva respectării, garantate prin art. 1 alineatul (3) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002, drepturile fundamentale ale persoanei căutate și principiile juridice fundamentale consacrate prin art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi refuzată din alte motive decât cele prevăzute de decizia-cadru și textele adoptate pentru aplicarea acesteia. (...) 23. Recent, Curtea de Casație a hotărât că, în cazul în care executarea unui MAE poate fi refuzată în caz de nerespectare a drepturilor fundamentale garantate prin art. 1 alineatul (3) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002, principiul încrederii reciproce între statele membre interzice ca refuzul remiterii să se bazeze pe contestarea principiului sistemului judiciar al statului membru emitent (Cass. Crim, 18-82167, 2 mai 2018). GRIEF 24. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că executarea MAE de către autoritățile franceze contravine articolului 3 din Convenție. ) se aplică în cazul de față În acest sens, se solicită în special guvernului dacă faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare au făcut obiectul unei urmăriri în fața instanțelor franceze și/sau au fost săvârșite pe teritoriul francez (motivul facultativ de refuz de executare a unui mandat de arestare, art. 695-24 din Codul de procedură penală) și, în lacu, care este consecința acestei împrejurări asupra În cazul în care prezumția Bosphorus nu se aplică, punerea în aplicare a MAE a încălcat art. 3 din convenție art. 3 din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-12-03
0,93
AFFAIRE ROMAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROMAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 13274/07) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Roman c. République de Moldova, La Cour européenne d
CtEDO 2018-09-18
0,93
BONDARENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 58144/09 Igor BONDARENCO contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Val
CtEDO 2017-01-10
0,93
CALDARAȘAN ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22894/13 Maria CALDARAȘAN contre la République de Moldova et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2017 en un comit
CtEDO 2011-10-11
0,93
AFFAIRE COZMA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 12080/06 présentée par Miron COZMA contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 11 octobre 2011 en un comité composé de : Ján Šikuta, président, Ineta Zi
CtEDO 2015-10-13
0,93
ROȘCA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 50860/12 Mihai ROŞCA contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 octobre 2015 en une chambre composée de : Luis López Guerra, président, Kristina Par
Sursă