Comunicat la 9 ianuarie 2019 THIRD SECTION Cerere nr. 46080/18 Kurbonali Radzhabaliyevich SATTOROV împotriva Rusiei depusă la 11 septembrie 2018 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Kurbonali Radzhabaliyevich Sattorov, este un național al Tajikistanului, care s-a născut în 1981 și este în prezent în închisoare în regiunea Kirov. La 29 iulie 2011, Tribunalul Naro-Fominsk din regiunea Moscova a condamnat reclamantul pentru încercarea de vânzare la scară largă de droguri și l-a condamnat la zece ani de închisoare. La 11 noiembrie 2011, reclamantul a fost transferat în colonia correctională IK-29 din satul Sovda din regiunea Kirov ( În martie 2013, reclamantul a fost angajat la producția de lucrări din lemn IK-29, în cazul în care susține că a dezvoltat hemorroid. În august 2013, din cauza aglomerării simptomelor hemorroidiene acute, reclamantul a refuzat să lucreze. El a solicitat asistență medicală, cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă în ceea ce privește refuzul său de a lucra și nu deține naționalitatea rusă. Suferind de dureri severe, la 20 decembrie 2014, reclamantul a solicitat administrarea IK-29 pentru ocuparea forței de muncă, sperând să fie acordat acces la asistență medicală. După ce a fost angajat la atelierul de cusut IK-29, reclamantul a cerut din nou asistență medicală, plângând de dureri acute, apetit slab și somn, în zadar. La 14 septembrie 2015, reclamantul a primit medicamente hemorroide de la rudele sale. La 6 octombrie 2015, reclamantul a fost examinat de către un chirurg al unei comisii medicale de vizită și diagnosticat cu un hemorroid cronic. La 24 decembrie 2015, reclamantul a primit din nou medicamente hemorroide de la rudele sale. În ianuarie-februarie 2018 reclamantul a solicitat o operație la spitalul de închisoare. La 7 martie 2018 reclamantul a primit alte medicamente de la rudele sale, care i-au fost predate pe 14 martie 2018. La 6 iulie 2018, nu mai se ocupă de locul său de muncă la atelierul de cusut, reclamantul a refuzat să lucreze. În aceeași dată administrația IK-29 a trimis o cerere de chirurgie la spitalul de închisoare. La 24 iulie 2018 reclamantul s-a plâns de lipsa asistenței medicale procurorului de supraveghere. Pleaca sa a fost depusă la Serviciul Federal pentru Execuția Condamnărilor. La 1 august 2018, reclamantul a fost informat că va fi trimis la operație cel târziu la 22 august 2018. Cu toate acestea, la 24 august 2018, Departamentul de Medicină-43 al Serviciului Federal pentru Execuția Condamnărilor a informat reclamantul că starea sa de sănătate a fost cunoscută și evaluată ca satisfăcătoare. A informat în continuare reclamantul, cu referire la articolele 4 și 84 (3) din Legea Federală nr. 323-FZ din 21 Noiembrie 2011 privind elementele de bază ale protecției sănătății cetățenilor din Federația Rusă și decretul guvernamental nr. 186 din 6 martie 2013 de aprobare a normelor de asistență medicală pentru străini, că, având în vedere că reclamantul nu era un național rus, asistența medicală ar putea fi furnizată numai la propriile cheltuieli. Dreptul intern și internațional relevant Dispozițiile relevante ale dreptului intern și internațional privind asistența medicală generală a deținuților sunt stabilite în Ivko c. Rusia (nr. 30575/08, §§ 62, 15 decembrie 2015). Legea federală nr. 323-FZ din 21 Noiembrie 2011 privind elementele de bază ale protecției sănătății cetățenilor din Federația Rusă prevede că procedura de asigurare a asistenței medicale către străini este stabilită de Guvernul Federației Ruse (art. 19 § 4). Acesta prevede, de asemenea, că structurile medicale care participă la punerea în aplicare a programului de stat privind acordarea de asistență medicală gratuită cetățenilor au dreptul să ofere servicii medicale remunerate resortisanților străini (art. 84 alineatul (3)). Decretul guvernamental nr. 186 din 6 martie 2013 a aprobat reglementări medicale pentru străini care prevăd ca asistența medicală pentru străini să fie acordată în mod remunerat, cu excepția situațiilor de urgență medicală în cazul în care asistența medicală este oferită gratuit. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție cu privire la eșecul autorităților naționale de a-i oferi asistență medicală pentru starea sană, care l-a supus la suferințe fizice și mentale severe. În plus, el se plânge că nu dispune de un remediu eficace pentru încălcarea garanției împotriva maltraturilor, care este necesară în temeiul articolului 13 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție, luat coroborat cu art. 3 din Convenție, că a fost refuzat asistența medicală pe baza naționalității sale. Întrebări către părți Având în vedere istoricul medical al reclamantului, guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că sănătatea și bunăstarea sale sunt asigurate în mod corespunzător, oferind-i asistența medicală necesară, în conformitate cu art. 3 din Convenție? În special, părțile sunt invitate să răspundă la următoarele întrebări: Când autoritățile au devenit conștienți de starea de sănătate a reclamantului? Când a fost făcut diagnosticul? A fost prescris reclamantul cu orice tratament? A fost reclamantul furnizat cu medicamentul prescris? Dacă nu, de cât timp nu a fost în măsură să-l primească? A fost prescrisă o intervenție chirurgicală reclamantului? Dacă da, a fost efectuată? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarului medical al reclamantului pentru întreaga perioadă a detenției sale. Are reclamantul la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerea sa cu privire la lipsa asistenței medicale adecvate, conform articolului 13 din Convenție? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale pe baza naționalității sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 3 din Convenție?
Communicated on 9 January 2019
Application no. 46080/18
Kurbonali Radzhabaliyevich SATTOROV
against Russia
lodged on 11 September 2018
The applicant, Mr Kurbonali Radzhabaliyevich Sattorov, is a national of Tajikistan, who was born in 1981 and is currently serving a prison sentence in the Kirov Region.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 29 July 2011 the Naro-Fominsk Town Court of the Moscow Region convicted the applicant of attempted large-scale sale of drugs and sentenced him to ten years six months’ imprisonment.
On 11 November 2011 the applicant was transferred to correctional colony IK-29 in the village of Sovda in the Kirov Region (
ИК-29 ФКУ ОИК-5 УФСИН России по Кировской области
) for serving his sentence. The applicant had no medical conditions, aside from 2001 surgery for stomach ulcer.
In March 2013 the applicant was employed at IK-29 woodworking production, where he alleges to have developed hemorrhoid.
In August 2013, due to aggravation of acute hemorrhoid symptoms, the applicant refused to work. He applied for medical assistance, however his request was rejected with reference to his refusal to work and his not holding the Russian nationality.
Suffering from severe pains, on 20 December 2014 the applicant applied to the administration of IK-29 for employment, hoping to be granted access to medical assistance.
After he was employed at the IK-29 sewing workshop, the applicant again applied for medical assistance, complaining of acute pains, poor appetite and sleep, in vain.
On 14 September 2015 the applicant received hemorrhoid medicines from his relatives.
On 6 October 2015 the applicant was examined by a surgeon of a visiting medical commission and diagnosed with a chronic hemorrhoid.
On 24 December 2015 the applicant again received hemorrhoid medicines from his relatives.
In January-February 2018 the applicant requested to be sent for a surgery at the prison hospital.
On 7 March 2018 the applicant received further medicines from his relatives, which were handed to him on 14 March 2018.
On 6 July 2018, no longer coping with his seated job at the sewing workshop, the applicant refused to work.
On the same date the IK-29 administration sent a request for surgery at the prison hospital.
On 24 July 2018 the applicant complained about the lack of medical assistance to the supervising prosecutor. His complaint was referred to the Federal Service for the Execution of Sentences.
On 1 August 2018 the applicant was informed that he will be sent for surgery not later than 22 August 2018.
However, on 24 August 2018 Medical Department-43 of the Federal Service for the Execution of Sentences informed the applicant that his health condition was known and assessed as satisfactory. It further informed the applicant, with reference to Articles
19
§
4 and 84
§
5
(3) of the Federal Law no. 323-FZ of 21
November 2011 on Basics of Health Protection of the Citizens in the Russian Federation and Government Decree no.
186 of 6
March 2013 approving healthcare rules for foreigners, that since the applicant was not a Russian national, medical assistance could only be provided to him at his own expense.
To the present moment the applicant has not been able to undergo the surgery.
B.
Relevant domestic and international law
The relevant provisions of domestic and international law on the general health care of detainees are set out in
Ivko v. Russia
(no.
30575/08, §§
55
‑
62, 15
December 2015).
Federal Law no. 323-FZ of 21
November 2011 on Basics of Health Protection of the Citizens in the Russian Federation provides that the procedure for securing medical assistance to foreigners is determined by the Government of the Russian Federation (Article 19 § 4).
It further provides that medical structures participating in the implementation of the State program on provision of free medical assistance to citizens are entitled to provide remunerated medical services to foreign nationals (Article 84 § 5 (3)).
Government Decree no. 186 of 6 March 2013 approved healthcare regulations for foreigners which provide that medical assistance to foreigners is delivered on remunerated basis, except for medical emergency situations in which case the medical assistance is provided free of charge.
The applicant complains under Articles 3 and 8 of the Convention about the failure of the domestic authorities to provide him with medical assistance for his health condition, which subjected him to severe physical and mental suffering.
He further complains that he did not have at his disposal an effective remedy for the violation of the guarantee against ill-treatment, which is required under Article 13 of the Convention.
Lastly, the applicant complains under Article 14 of the Convention, taken in conjunction with Article 3 of the Convention, that he was refused medical assistance on the ground of his nationality.
1.
Taking into account the applicant’s medical history, have the Government met their obligation to ensure that his health and well-being are being adequately assured by providing him with the requisite medical assistance, as required by Article 3 of the Convention? In particular, the parties are invited to answer the following questions:
a)
When did the authorities become aware of the applicant’s health condition?
b)
When was the diagnosis made?
c)
Was the applicant prescribed with any treatment?
d)
Was the applicant provided with the prescribed medication? If not, for how long has he been unable to receive it?
e)
Has a surgery been prescribed to the applicant? If yes, has it been performed?
The Government are requested to produce a copy of the applicant’s medical record for the entire period of his detention.
2.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint about lack of adequate medical assistance, as required by Article 13 of the Convention?
3.
Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the ground of his nationality, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 3 of the Convention?