Société Anonyme Akpaz împotriva Turciei

Comunicat la 16 ianuarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 58693/18 SOCIETATEA ANONIOYME AKPAZ împotriva Turciei introdusă la 12 octombrie 2012 CU PRIVIRE LA LIMBARE Cererea se referă la confiscarea bunurilor societății reclamante și la restituirea cu întârziere a acestora. În 1995, Hotărârea Vamală sesizează anumite aparate electronice ale societății reclamante pe motiv că acestea fuseseră importate cu încălcarea Legii nr. 1918 privind prevenirea și urmărirea în continuare a actelor de contrabandă; printre altele, s-a inițiat o acțiune penală împotriva conducerii societății reclamante pentru încălcarea legii menționate anterior. În 1997, societatea reclamantă a prezentat o garanție bancară, instanța de judecată a dispus restituirea bunurilor confiscate.

Cu toate acestea, bunurile nu i-au fost restituite decât în 2003 în 2004, procedura penală în cauză a fost închisă pentru prescripție. Acțiunea în despăgubire inițiată de societatea reclamantă a fost ulterior respinsă de instanțele interne. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge de confiscarea bunurilor sale și de restituirea lor tardivă, în special că valoarea bunurilor sale a scăzut considerabil în cursul perioadei de timp dintre confiscare și restituire.

Având în vedere confiscarea bunurilor societății reclamante, restituirea lor tardivă, precum și presupusa depreciere a valorii lor, a fost respectat dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Lachikhina c. Rusia, nr. 388783/07, § 55-64, 10 octombrie 2017, Borjonov c. Rusia, 18274/04, § 57-63, 22 ianuarie 2009 și Jucys c. Lituania , n 5457/03, §§ 36-39, 8 ianuarie 2008) În special, lingușenia în cauză era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim și a condus la un echilibru corect Părțile sunt invitate să furnizeze o estimare documentată a pierderii valorii bunurilor în cauză.

Communiquée le 16 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 58693/18

SOCIÉTÉ ANONYME AKPAZ

contre la Turquie introduite le 12 October 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie des biens de la société requérante et leur restitution tardive. En 1995, la direction des douanes saisit certains appareils électroniques de la société requérante au motif que ceux-ci avaient été importés en infraction à la loi n o 1918 sur la prévention et la poursuite des actes de contrebande. Une action pénale fut ensuite engagée, entre autres, contre le dirigeant de la société requérante pour infraction à ladite loi. En 1997, la société requérante ayant présenté une garantie bancaire, la cour d’assises d’İzmir ordonna la restitution des biens saisis. Toutefois, les biens ne lui furent restitués qu’en 2003. En 2004, la procédure pénale en cause fut clôturée pour prescription.

L’action en indemnisation engagée par la société requérante fut ensuite rejetée par les juridictions internes. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se plaint de la saisie de ses biens et de leur restitution tardive. Elle affirme notamment que la valeur de ses biens a considérablement diminué pendant le laps de temps qui s’est écoulé entre la saisie et la restitution.

QUESTIONs AUX PARTIES 1. Compte tenu de la saisie des biens de la société requérante, de leur restitution tardive, ainsi que de la dépréciation alléguée de leur valeur, le droit de la société requérante au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 a-t-il été respecté (voir, mutatis mutandis , Lachikhina c. Russie , n o 38783/07, §§ 55-64, 10 octobre 2017, Borjonov c. Russie , n o 18274/04, §§ 57-63, 22 janvier 2009, et Jucys c. Lituanie , n o 5457/03, §§ 36-39, 8 janvier 2008) ? 2. En particulier, l’ingérence en cause était-elle prévue par la loi, poursuivait ‑ elle un but légitime et a-t-elle ménagé un juste équilibre ? Les parties sont invitées à fournir une estimation documentée de la perte de valeur des biens en cause.