SOCIÉTÉ ANONYME İPEK c. TURQUIE

Comunicat la 16 ianuarie 2019 A DOUA RĂSPUNSURARE nr. 29214/09 SOCIETATEA ANONYME PEK împotriva Turciei, introdusă la 10 aprilie 2009 CU PRIVIRE LA LEFFAR Cererea se referă la confiscarea bunurilor societății reclamante și la prejudiciul suferit din cauza timpului scurs până la restituirea acestora. În 1995, Hotărârea Vamală sesizează anumite aparate electronice ale societății reclamante pentru motivul că acestea au fost importate cu încălcarea Legii nr. 1918 privind prevenirea și continuarea actelor de contrabandă. Ulterior, s-a inițiat o acțiune penală, printre altele, împotriva conducerii societății reclamante pentru încălcarea legii menționate anterior. După executarea definitivă a legii în 2001, bunurile reclamantei au fost restituite în 2004. 1, societatea reclamantă se plânge de confiscarea bunurilor sale și de restituirea lor întârziată, în special că valoarea bunurilor sale a scăzut considerabil în cursul perioadei de timp dintre confiscare și restituire. Având în vedere durata confiscării bunurilor societății reclamante, precum și presupusa depreciere a valorii bunurilor în cauză, a fost respectat dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea mutatis mutandis Lachikhina c. Rusia, nr. 388783/07, § 55-64, 10 octombrie 2017, Borjonov c. Rusia, nr. 18274/04, § 57-63, 22 ianuarie 2009 și Jucys c. Lituania , n 5457/03, §§ 36-39, 8 ianuarie 2008) În special, lingușenia în cauză era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim și a condus la un echilibru corect Părțile sunt invitate să furnizeze o estimare documentată a pierderii valorii bunurilor în cauză.

Communiquée le 16 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

29214/09

SOCIÉTÉ ANONYME İPEK

contre la Turquie

introduite le 10 avril 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la saisie des biens de la société requérante et le préjudice subi en raison du temps écoulé jusqu’à leur restitution.

En 1995, la direction des douanes saisit certains appareils électroniques de la société requérante au motif que ceux-ci avaient été importés en infraction à la loi n

o

1918 sur la prévention et la poursuite des actes de contrebande.

Une action pénale fut ensuite engagée, entre autres, contre le dirigeant de la société requérante pour infraction à ladite loi. Après l’acquittement définitif de l’intéressé en 2001, les biens de la requérante lui furent restitués en 2004.

L’action en indemnisation engagée par la société requérante fut ensuite rejetée par les juridictions internes.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, la société requérante se plaint de la saisie de ses biens et de leur restitution tardive. Elle affirme notamment que la valeur de ses biens a considérablement diminué pendant le laps de temps qui s’est écoulé entre la saisie et la restitution.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Compte tenu de la durée de la saisie des biens de la société requérante, ainsi que de la dépréciation alléguée de la valeur des biens en cause, le droit de la société requérante au respect de ses biens au sens de l’article

1 du Protocole n

o

1 a-t-il été respecté (voir,

mutatis mutandis

,

Lachikhina c. Russie

, n

o

38783/07, §§ 55-64, 10 octobre 2017,

Borjonov c.

Russie

, n

o

18274/04, §§ 57-63, 22 janvier 2009, et

Jucys c.

Lituanie

, n

o

5457/03, §§

36-39, 8 janvier 2008)

?

2.

En particulier, l’ingérence en cause était-elle prévue par la loi, poursuivait

‑

elle un but légitime et a-t-elle ménagé un juste équilibre

?

Les parties sont invitées à fournir une estimation documentée de la perte de valeur des biens en cause.