MÜLLER v. GERMANY

Comunicat la 18 ianuarie 2019 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 24173/18 Klaus MÜLLER împotriva Germaniei depusă la 18 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la compatibilitatea unei amenzi administrative cu privilegiul profesional juridic, în special confidențialitatea relațiilor avocat-client. Reclamantul, un avocat, a fost mandatat de cinci companii diferite și le-a dat consiliere. În procedura penală ulterioră împotriva directorilor din patru dintre aceste companii, reclamantul, care nu a reprezentat directorii în procedura penală, a fost convocat să depună mărturie. Pe baza relației sale anterioare avocat-client cu companiile el a refuzat să depună mărturie, invocand privilegiul juridic profesional. Curtea penală a amendat reclamantul în valoare de 600 de euro pentru refuzul de a depune mărturie fără justificare, deoarece reclamantul a fost eliberat din confidențialitate de către lichidatorul de patru dintre societăți și actualul director al societății a cincea. Întrebări TOT ARTICLE A existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sau corespondența sa privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost această interferență în conformitate cu legea în sensul articolului 8 §§ În special, având în vedere jurisprudența divergentă a diferitelor Curții de Apel în ceea ce privește derogările de confidențialitate necesare, legea a fost suficient de precisă și previzibilă? În cazul în care a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 8 §

Communicated on 18 January 2019

FIFTH SECTION

Application no. 24173/18

Klaus MÜLLER

against Germany

lodged on 18 May 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the compatibility of an administrative fine with the legal professional privilege, in particular the confidentiality of lawyer-client relations.

The applicant, a lawyer, was mandated by five different companies and provided advice to them. In later criminal proceedings against the directors of four of these companies the applicant, who did not represent the directors in the criminal proceedings, was summoned to testify. Based on his previous lawyer-client relationship with the companies he refused to testify, invoking legal professional privilege. The criminal court fined the applicant in the amount of 600 euro for refusing to testify without justification, because the applicant had been released from confidentiality by the liquidator of four of the companies and the current director of the fifth company.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life or correspondence, within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention?

2.

If so, was that interference in accordance with the law in terms of Article

8 §

2?

In particular, in light of the diverging case-law of different Court of Appeals concerning the required confidentiality waivers, was the law sufficiently precise and foreseeable?

3.

If so, was the interference necessary in terms of Article

8 §

2?