Kaya împotriva Belgiei

Comunicat la 29 ianuarie 2019 a doua secțiune Cerere nr. 59856/18 Cennet KAYA împotriva Belgiei, introdusă la 12 decembrie 2018 FOARTE DE LIFFARE Cererea se referă la decesul soțului recurentei care, suferind de tulburări psihice și amenință să se sinucidă cu un cuțit, a fost împușcat de unul dintre polițiștii care au încercat să-l dezarmeze. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanta susține că statul nu și-a îndeplinit obligația de a proteja viața soțului său din cauza modului dezordonat și necugetat în care a fost efectuată intervenția poliției, în special din cauza lipsei de a ține seama de tulburările mentale pe care agenții de poliție au fost informați. De asemenea, aceasta susține că recurgerea la forța trăsnetului nu a fost nici necesară, nici proporțională în circumstanțele din speță.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Dreptul la viață al soțului reclamantei, astfel cum este consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță Decesul său a fost o utilizare a forței absolut necesară și strict proporționată în sensul alin. (2) din această dispoziție (a se vedea, pentru principiile generale, Natchova și altele c. Bulgaria [GC], nr. 43577/98 și 43579/96, § 93-97, CEDH 2005 VII, și Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], n 23458/02, § 174-182, CEDH 2011 (extracturi) ]?

Communiquée le 29 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 59856/18 Cennet KAYA contre la Belgique introduite le 12 décembre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès du mari de la requérante qui, atteint de troubles mentaux et menaçant de se suicider avec un couteau, fut abattu par un coup de feu tiré par un des agents de police qui tentaient de le désarmer. Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante soutient que l’État a manqué à son devoir de protéger la vie de son mari du fait de la manière désordonnée et irréfléchie avec laquelle l’intervention policière fut menée, en particulier de l’absence de prise en compte des troubles mentaux dont les agents de police avaient été informés. Elle allègue également que le recours à la force meurtrière n’était ni nécessaire ni proportionné dans les circonstances de l’espèce.

QUESTION AUX PARTIES

Le droit à la vie du mari de la requérante, tel que consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? Son décès a-t-il résulté d’un usage de la force rendu absolument nécessaire et strictement proportionné au sens du paragraphe 2 de cette disposition (voir, pour les principes généraux, Natchova et autres c. Bulgarie [GC], n os 43577/98 et 43579/98, §§ 93-97, CEDH 2005 ‑ VII, et Giuliani et Gaggio c. Italie [GC], n o 23458/02, §§ 174-182, CEDH 2011 (extraits)) ?