S.M. c. ITALIE

Publicat pe 12 mai 2025 Prima cerere n 29653/24 S.M. împotriva Italiei introdusă la 3 octombrie 2024, comunicată la 25 aprilie 2025 Instanța se referă la ancheta efectuată de autoritățile interne cu privire la plângerea depusă de reclamantă, care a afirmat că a fost abuzată sexual în timp ce aceasta era sub controlul unor substanțe uluitoare. Ea descoperise fotografii ale părților sale genitale, precum și un act sexual pe telefonul aparținând lui N., angajatorul său. Recurenta a fost audiata de judecatorul investigatiilor preliminare (iaudice per l'indagini preliminari, denumit în continuare La 25 octombrie 2023, Parchetul a solicitat să se clasifice cauza fără urmări, susținând că, din lipsă de dovezi care puteau exclude consimțământul, afirmațiile recurentei nu erau fiabile și că agresiunile sexuale nu au avut loc într-adevăr.

În pofida opoziției recurentei, prin ordonanța din 4 iunie 2024, GIP a clasat cazul din cauza incertitudinilor și inconsecvențelor relatării sale. Fotografiile găsite pe telefonul lui N. nu puteau fi considerate dovezi ale agresiunii sexuale. Invocând articolele 3, 8, 13 și 14 din convenție, recurenta se plânge de lipsa unei anchete efective, în special pentru că instanțele interne nu ar fi examinat suficient chestiunea consimțământului său și pentru că a făcut obiectul unei noi victimizări în cursul investigațiilor. A respectat statul pârât, în circumstanțele din speță, obligațiile sale pozitive care decurg din articolele 3 și 8 din convenție, de a adopta dispoziții în materie penală și de a le aplica în practică prin intermediul unei anchete și urmăriri penale efective, astfel încât să fie incriminate și reprimate toate actele sexuale neconseniale, cum ar fi violul și agresiunea sexuală (M) .C.

c. Bulgaria , n 39272/98, § 153 și 166, CEDO 2003-XII, I.C. c. România , n 36934/08 , §§ 51-52, 24 mai 2016, J.L. c. Italia , n 5671/16 , § 117-120, 27 mai 2021 și Y c. Republica Cehă , n 1015/22, 12 decembrie 2024) L autoritățile au căutat și au apreciat suficient în funcție de circumstanțe, în cazul în care recurenta și-ar fi dat consimțământul pentru relațiile sexuale cu N. în mod voluntar și în exercitarea liberului arbitru? (ii) autoritățile au apreciat în mod corespunzător factorii care ar putea afecta recurenta în descrierea faptelor, în special natura relației sale cu N. și vulnerabilitatea sa ca urmare a dependenței sale de droguri? (iiii) autoritățile au luat în considerare în deciziile lor mărturiile C. and F.? (iv) În decizia lor de clasificare, autoritățile au evaluat în mod corespunzător faptul că fotografiile au fost luate fără consimțământul recurentei, în timp ce ea dormea și se afla sub droguri?

Autoritățile naționale au motivat în mod corespunzător clasificarea fără urmare a cauzei? A avut recurenta la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții din necunoașterea convenției?

Publié le 12 mai 2025

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 29653/24 S.M. contre l’Italie introduite le 3 octobre 2024 communiquée le 25 avril 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’enquête menée par les autorités internes sur la plainte déposée par la requérante, qui dénonçait avoir été abusée sexuellement alors qu’elle était sous l’emprise de substances stupéfiantes. Elle avait découvert des photos de ses parties génitales ainsi que d’un acte sexuel sur le téléphone appartenant à N., son employeur. La requérante fut entendue par le juge des investigations préliminaires ( giudice per le indagini preliminari , ci-après le « GIP ») dans le cadre d’un incident probatoire ( « incidente probatorio ») Le 25 octobre 2023, le parquet demanda de classer l’affaire sans suite, soutenant que, faute de preuves pouvant exclure le consentement, les allégations de la requérante n’étaient pas fiables et que les agressions sexuelles n’avaient vraisemblablement pas eu lieu.

Malgré l’opposition de la requérante, par ordonnance du 4 juin 2024, le GIP classa l’affaire en raison des incertitudes et des incohérences de son récit. Les photos retrouvées sur le téléphone de N. ne pouvaient pas être considérées comme une preuve d’une agression sexuelle. Invoquant les articles 3, 8, 13 et 14 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence d’une enquête effective, notamment car les juridictions internes n’auraient pas suffisamment examiné la question de son consentement, et d’avoir fait l’objet d’une « nouvelle victimisation » au cours des investigations.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’État défendeur a-t-il respecté, dans les circonstances de l’espèce, ses obligations positives, découlant des articles 3 et 8 de la Convention, d’adopter des dispositions en matière pénale et de les appliquer en pratique au travers d’une enquête et de poursuites effectives, afin que soient incriminés et réprimés tous actes sexuels non consensuels tels que le viol et les agressions sexuelles (M .C. c. Bulgarie , n o 39272/98, §§ 153 et 166, CEDH 2003-XII, I.C. c. Roumanie , n o 36934/08, §§ 51-52, 24 mai 2016, J.L. c. Italie , n o 5671/16, §§ 117-120, 27 mai 2021 et Y c. République tchèque , n o 10145/22, 12 décembre 2024) ? 2. L’enquête a-t-elle été suffisamment effective et approfondie et les autorités se sont-elles livrées à une appréciation de l’ensemble des circonstances?

En particulier : (i) les autorités ont-elles suffisamment recherché et apprécié au vu des circonstances, si la requérante avait donné son consentement aux rapports sexuels avec N. volontairement et dans l’exercice de son libre arbitre ? (ii) les autorités ont-elles dûment apprécié les facteurs susceptibles d’influencer la requérante dans sa description des faits, en particulier la nature de sa relation avec N. et sa vulnérabilité due à son addiction à la drogue ? (iii) les autorités ont-elles pris en considération dans leurs décisions les témoignages de C. and F. ? (iv) Dans leur décision de classement, les autorités ont elles dument évalué que les photos avaient été prises sans le consentement de la requérante alors qu’elle dormait et était sous l’emprise de drogue ? 3. Les autorités nationales ont-elles dûment motivé le classement sans suite de l’affaire ? 4. La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler ses griefs tirés de la méconnaissance de la Convention ?