CASE OF GEORGIA v. RUSSIA (I) - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF GEORGIA v. RUSSIA (I) - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2019)

Tradus și revizuit de IER (ier.gov

.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

MAREA CAMERĂ

CAUZA GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI (I)

(Cererea nr. 13255/07)

HOTĂRÂR

E

(reparație echitabilă)

STRASBOURG

31 ianuarie 2019

Hotărârea este definitivă. Poate suferi modificări de formă.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

1

În cauza Georgia împotriva Rusiei (I),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră

compusă din

Guido Raimondi,

președinte

,

Angelika Nußberger,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ganna Yudkivska

,

Robert Spano,

Vincent A. De Gaetano,

André Potocki,

Dmitry Dedov

,

Jon Fridrik Kjølbro,

Branko Lubard

a,

Mārtiņš Mits,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

,

Pauliine Koskelo,

Georgios A. Serghides,

Marko Bošnjak

,

Lәtif Hüseyno

v,

Lado Chanturia,

judecători

,

ș

i Lawrence Early,

jurisconsul

t

,

după ce a deliberat în camer

a de consiliu, la 15

februarie ș

i 7 noiembrie

2

018,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

PROCEDUR

A

1.

La originea cauzei se află cererea nr.

13255/07 îndreptată împotriva

Federației Ruse, prin care Georgia a sesizat Curtea la 26 martie 2007, în

temeiul art.

33 din Convenția pentru apă

rarea drepturilor omului

ș

i a

libertăților fundamentale („Convenția“). Guvernul Georgiei („Guvernul

reclamant”) este reprezentat pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

de agentul guvernamental, domnul Beka Dzamashvili. A fost anterior

reprezentat s

uccesiv de foștii săi agenți: domnul Besarion Bokhashvili,

domnul David Tomadze și domnul Levan Meskhoradze.

Guvernul rus

(„Guvernul pârât”) a fost reprezentat de către reprezentantul său,

domnul Mikhail Galperin. A fost anterior reprezentat succesiv de fo

știi săi

reprezentanți: doamna Veronika Milinchuk și domnul Georgy Matyushkin.

2.

Prin hotărârea din 3 iulie 2014 („hotărârea principală”), Curtea a

declarat că, în toamna anului 2006, în Federația Rusă a fost pusă în aplicare

o po

litică coordonată de arestare, reținere și expulzare a resortisanților

georgieni, politică care a constituit o practică administrativă în sensul

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

2

jurisprudenței Convenției. De asemenea, Curtea a hotărât că au fost încălcate,

inter alia

, art. 4 din Protocolul nr.

4, art. 5 § 1 și 4 și art. 3 din Convenție,

precum și art. 13 din Convenție coroborat cu art. 5 § 1 și cu art. 3 din

Convenție [a se vedea

Georgia împotriva Rusiei (I)

(MC), nr. 13255/07,

CEDO 2014 (extrase)].

nu

putea lua o decizie cu privire la problema aplicării art.

41 din

Convenție, Curtea a rezervat

-

o și a solicitat Guvernului reclamant și

Guvernului pârât să prezinte în scris, în termen de 12 luni, observațiile pe

această temă ș

i

, în special, să informeze Cu

rtea despre orice acord la care ar

putea ajunge (a se vedea pct.

240

ș

i pct.

17 din dispozitivul hotărârii

principale).

4.

Întrucât părțile nu au ajuns la un acord, Guvernul reclamant și

-a

prezentat cererea de acordare a unei

reparații echitabile în temeiul art. 41 la 1

iulie 2015, iar Guvernul pârât a prezentat observațiile sale inițiale cu privire

la aceasta la 2 iulie 2015.

5.

La 8 iulie 2015 părțile au fost invitate să

-

și depună observațiile în

răsp

uns, lucru ce l-

au făcut la 9 octombrie 2015.

6.

La 6 noiembrie 2015 președintele Marii Camere, în conformitate cu

art. 60 §

2 din Regulamentul Curții, a invitat Guvernul reclamant să prezinte

o listă cu resortisanții georgieni care fuseseră victime ale unei „politici

coordonate de arestare, reținere și expulzare a resortisanților georgieni“ pusă

în aplicare în Federația Rusă în toamna anului 2006 [a se vedea

Georgia

împotriva Rusiei (I)

, citată anterior, pct. 159]. După o prelungir

e a termenului

stabilit în acest scop, Guvernul reclamant a depus, la 1 aprilie 2016, o listă

inițială de 345 de presupuse victime, însoțită de anexe

.

7.

La 25 aprilie 2016 președintele Marii Camere, în conformitate cu art. 60

din Regulament, a invitat Guvernul reclamant să prezinte lista finală cu

resortisanții georgieni care fuseseră victimele acestei politici. La 31 august și

1 septembrie 2016, Guvernul reclamant a depus a doua listă cu 1795 de

presupuse victime (inclusiv cel

e 345 de presupuse victime care apăreau în

prima listă), însoțită de anexe.

8.

La 25 aprilie 2016 președintele Marii Camere, în conformitate cu art. 38

din Convenție și cu art. 58 § 1 din Regulament, a invitat, de asemenea,

Guvernu

l pârât să prezinte toate informațiile și documentele relevante (în

special ordinele de expulzare și deciziile instanțelor) referitoare la

resortisanții georgieni care fuseseră victimele politicii respective. S

-a referit,

în special, la obligația statelor

contractante de a coopera astfel cum este

prevăzut la art. 44A din Regulament și la consecințele neîndeplinirii cooperări

conform prevederilor art. 44C din Regulament. La 1 septembrie 2016,

Guvernul pârât și

-a prezentat comentariile cu privire la prima l

is

tă depusă de

Guvernul reclamant, însoțită de anexe.

9.

La 13 septembrie 2016, președintele Marii Camere a invitat Guvernul

pârât să

-

și prezinte comentariile cu privire la lista finală (a doua listă) de

presupuse victime depusă de G

uvernul reclamant.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

3

10.

la 14 noiembrie 2016 Guvernul reclamant a depus o a treia listă cu 21

de presupuse victime, însoțită de anexe. La 1 decembrie 2016 președintele

Marii Camere, în conformitate cu art. 38 § 1 din Regulament, a informat

părțile că lista suplimentară nu va fi inclusă în dosar, pe motiv că fusese

depusă tardiv

.

11.

După o prelungire a termenului stabilit în acest scop, la 1

3

aprilie 2017,

Guvernul pârât și

-a prezentat comentariile privind li

sta finală a Guvernului

reclamant (a doua listă), însoțită de anexe. După încă o prelungire a

termenului stabilit în acest scop, la 30

iunie, 12 iulie și 15 august 2017, a

prezentat o traducere făcută în limba engleză a documentelor relevante.

12.

Compunerea Marii Camere a fost stabilită în conformitate cu art.

26 §

4

ș

i

5 din Convenție ș

i art. 24 din Regulament.

ÎN DREPT

13.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

46 din Convenție sunt:

„1. Înaltele părți contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale

Curții, pronunțate în cauzele în care sunt

părți.

2.

Hotărârea definitivă a Curții se transmite Comitetului de Miniștri care

supraveghează executarea acesteia.”

15.

Art. 60 din Regulamentul Curții prevede:

„1. Orice reclamant care dorește să obțină acordarea unei reparații echitabile în

temeiul art. 41 din Convenție în cazul constatării de către Curte a unei încălcări a

drepturilor sale care decurg din Convenție, trebuie să formuleze o cerere specifică în

acest sens.

2.

Cu excepția unei decizii contrare a președintelui Camerei, reclamantul trebuie să

prezinte pretențiile sale, evaluate, defalcate pe rubrici și însoțite de documentele

justificative pertinente, în termenul care i-

a fost acordat pentru depunerea observațiilor

cu privire la fond

.

3.

Dacă reclamantul nu respectă cerințele prevăzute la alineatele precedente, Camera

poate resp

inge, în tot sau în parte, pretențiile sa

le.

4.

Pretențiile reclamantului se comunică părții contractante pârâte pentru observații.”

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

4

I. APLICABILITATEA ART.

41 DIN CONVENȚIE ÎN PREZENTA

CAUZ

Ă

A. Argumentele părților

16.

După ce a reiterat încălcările constatate de Curte în hotărârea

principală, Guvernul reclamant a prezentat cu titlu introductiv că este

incontestabil faptul că art. 41 din Convenție se aplică în cauzele dintre state

ș

i în special

în acest caz. A făcut trimitere,

inter alia

, la hotărârea

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă) [(MC), nr. 25781/94

, CEDO 2014].

17.

Guvernul pârât a prezentat ca principal argument faptul că, în absenț

a

unor norme juridice adecvate și a unei practici stabilite a Curții și având în

vedere circumstanțele speciale ale cauzei

Georgia împotriva Rusiei (I)

, citată

anterior, nu există temei pentru aplicarea art. 41 din Convenție în prezenta

cauză dintre state.

18.

Guvernul pârât a afirmat, în special, că în speță victimele erau

resortisanți georgieni și nu Guvernul reclamant, parte în procedură. În temeiul

art.

41 din Convenție, reparația echitabilă în ceea ce privește încălcările

const

atate de Curte trebuia acordată, prin urmare, nu Guvernului reclamant,

ci persoanelor vizate, marea majoritate a lor nefiind identificate individual (a

se vedea infra, pc

t. 43

).

În plus, nici art. 33 din Convenție și nici art. 60 din

Regulamentul Curții nu prevedeau acordarea unei reparații echitabile în

cererile dintre state. În sfârșit, normele relevante de drept internațional privind

protecția diplomatică –

în special art. 19 din Proiectul de articole al Comisiei

de Drept Internațional a Organizației Națiunilor Unite –

erau incompatibile

cu art. 41 din Convenție, obiectivele și principiile generale din Convenție și

poziția Curții conform căreia „reparația echitabilă nu se cere în vederea

compensării statului pentru o încălcare a drepturilor sale, ci în beneficiul

victimelor individuale“ [trimitere la

Cipru împotriva Turciei

(reparație

echitabilă), citată anterior, pct. 46 și 47].

B. Motivarea Curții

19.

Curtea observă că este prima dată de la hotărârea citată supra

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă) când i se solicită să examineze

aspectul reparației echitabile într

-

o cauză dintre state

.

20.

În hotărârea respectivă, Curtea făcea trimitere,

inter alia

, la principiul

dreptului public internațional referitor la obligația statului de a repara

încălcarea unei obligații din tratat și la jurisprudența Curții Internaționale de

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

5

Justiție pe această temă înainte de a concluziona că art. 41 din Convenție s

-a

aplicat, ca atare, cauzelor dintre state.

„40. Curtea reiterează, în continuare, că logica generală a normei reparației

echitab

ile

(art. 41 sau fostul art. 50 din Convenție), astfel cum a fost prevăzută de cei care au

elaborat

-

o, rezultă direct din principiile dreptului public internațional referitoare la

răspunderea statului și trebuie interpretată în acest context. Acest lucru e

ste confirmat

de

travaux préparatoires

la Convenție, conform cărora,

«[...] [a]ceastă prevedere este conformă cu dreptul internațional în vigoare privind

încălcarea unei obligații de către stat. În acest sens, prin urmare, jurisprudența Curții

Europene nu

va introduce niciodată un element nou sau contrar dreptului internațional

existent [...].» (Raportul prezentat de comitetul de experți al Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei la 16 martie 1950 [Doc. CM/WP 1(50)15)].

piu al dreptului internațional referitor la încălcarea, de

către stat, a unei obligații din tratat prevede „că nerespectarea unui angajament

implică

obligația de a o repara într

-

o formă adecvată“ (a se vedea hotărârea Curții

Permanent

e

de

Justiție Internațională

în cauza

Factory at Chorzów

(jurisdicție), hotărârea nr. 8,

1927, PCIJ, Series A, nr. 9, p. 21). În pofida caracterului specific al Convenției, logica

generală a art. 41 nu este în mod substanțial diferită de logica reparațiilor din dreptul

internațional public, conform căruia „este o normă bine stabilită de drept internațional

că statul vătămat este îndreptățit să obțină despăgubiri din partea statului care a comis

o faptă internațională ilicită pentru prejudiciul cauzat de aceasta“ [a se vedea hotă

rârea

Curții Internaționale de Justiție în

Gabčíko

vo

-Nagymaros Project

(

Ungaria împotriva

Slovacie

i

),

Rapoartele CIJ

1997, p.

81, pct. 152]. Este la fel de bine stabilit faptul că o

instanță de drept internațional cu jurisdicție în ceea ce privește cereri

referitoare la

răspunderea statului are, ca aspect al acestei jurisdicții, puterea de a aco

rda despăgubiri

pentru prejudiciul suferit [a se vedea hotărârea Curții Internaționale de Justiț

ie în cauza

Fisheries Jurisdiction

[

Republica Federală Germania împot

riva Islandei)

(fond),

Rapoartele CIJ

1974, p. 203-205, pct. 71-76].

42.

În aceste condiții, ținând cont de natura specifică a art. 41 ca

lex specialis

în raport

cu normele și principiile generale ale dreptului internațional, Curtea nu poate interpr

eta

ac

eastă dispoziție într

-

un mod atât de îngust și restrictiv încât să excludă cererile dintre

state din domeniul său de aplicare. Dimpotrivă, o atare interpretare este confirmată de

formularea art. 41, care prevede că „acordă părții lezate [...] o reparație echitabilă“ (în

limba franceză – „à la partie lésée“); prin „parte“ (cu literă mică) trebuie înțeleasă una

dintre părțile efective din procedura în fața Curții. Referirea Guvernului pârât la

formularea actuală a art. 60 § 1 din Regulamentul Curții (supra, pct. 12 și 38) nu poate

fi considerată convingătoare în această privință. Într

-

adevăr, această normă, cu o valoare

ierarhică mai scăzută comparativ cu Convenția în sine, reflectă numai realitatea

evidentă că în practică toate despăgubirile acordate de Curte în temeiul acestei dispoziții

până în prezent au fost acordate direct reclamanților indiv

iduali.

43.

Prin urmare Curtea consideră că art. 41 din Convenție se aplică, ca ata

re,

cauzelor

dintre state. Totuși, problema dacă se justifică acordarea reparație

i echitabile unui stat

reclamant trebuie evaluată și rezolvată de către Curte de la caz la caz, ținând seama,

inter ali

a

, de tipul plângerii formulate de Guvernul reclamant, dacă victimele înc

ălcării

pot fi identificate, precum

ș

i de scopul principal al de

clanșării procedurilor în măsura

în care reiese din cererea inițială introdusă în fața Curții. Curtea recunoaște că o cerere

înaintată în temeiul art. 33 din Convenție poate conține diferite tipuri de plângeri care

urmăresc scopuri diferite. În astfel de cazuri, fiecare plângere trebuie soluționată separat

pentru a stabili dacă acordarea unei reparații echitabile ar fi justi

ficată.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

6

44.

Astfel, de exemplu, o parte contractantă reclamantă se poate plânge de probleme

generale (probleme sistemice și deficiențe, practici administrative etc.) din altă parte

contractantă. În astfel de cazuri, obiectivul principal al Guvernului reclamant este de a

restabili ordinea publică a Europei în cadrul răspunderii colective în conformitate cu

Convenția. În aceste circumstanțe, poate să nu fie indicat să acorde o sumă drept

reparație echitabilă în temeiul art. 41 chiar și în cazul în care Guvernul reclamant face

o astfel de cerere

.

45.

Există, de asemenea, o altă categorie de plângeri între state în care statul reclamant

denu

nță încălcarea de către altă parte contractantă a drepturilor omului fundamentale

ale resortisanților săi (sau ale altor victime). De fapt, astfel de afirmații sunt substanțial

similare nu numai cu cele formulate într-

o cerere individuală în temeiul art. 3

4 din

Convenție, ci și cu cererile depuse în contextul protecției diplomatice, și anume

„invocarea de către un stat, prin acțiune diplomatică sau prin alte mijloace de

soluționare pașnică, a răspunderii unui alt stat pentru o vătămare cauzată de o faptă

in

ternațională ilicită a acestui stat față de o persoană fizică sau juridică care este

resortisant al primului stat, în vederea punerii în aplicare a acestei responsabilități” (art.

1 din Proiectul de articole privind protecția diplomatică al Comisiei de Dre

pt

Internațional, 2006, a se vedea

Official Records of the General Assembly

, a 61-a sesiune,

suplimentul nr. 10 (A / 61/10), precum și hotărârea Curții Internaționale de Justiție în

cauza

Diallo (Guineea împotriva Republicii Democratice Congo)

(obiecți

i

preliminare),

Rapoartele CIJ

2007, p. 599, pct. 39). Dacă Curtea confirmă acest tip de

plângere și constată o încălcare a Convenției, acordarea unei reparații echitabile poate

fi adecvată, având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei și criteriile menț

ionat

e

la pct. 43, supr

a.

46.

Cu toate acestea, trebuie întotdeauna avut în vedere că, în conformitate cu însăși

Convenția, individul, și nu statul, este cel în mod direct sau indirect afectat și „vătămat“

în primul rând de încălcarea unuia sau a mai multor drepturi din Convenție. Prin urmare,

dacă se acordă reparație echitabilă

într

-

o cauză între state, aceasta ar trebui întotdeauna

făcută în beneficiul victimelor individuale. În acest sens, Curtea constată că art. 19 din

sus-

menționatele articole

despre

protecția diplomatică recomandă «transferarea către

persoana vătămată a oricărei despăgubiri obținute pentru prejudiciu din partea statului

răspunzător sub rezerva oricăror deduceri rezonabile». În plus, în cauza

Diallo

menționată mai sus, Curtea Internațională de Justiție a indicat în mod expres că «suma

acordată [statului reclamant] în exercitarea protecției diplomatice a dlui Diallo este

destinată să ofere reparații pentru vătămarea suferită» [a se vedea

Diallo (Guineea

împotriva Republicii Democratice Congo)

(compensație),

Rapoartele CIJ

2012, p. 34

4,

pct. 57].”

22.

În această hotărâre (pct. 43

-45, supra, pc

t. 21),

Curtea a prezentat, de

asemenea, trei criterii pentru a stabili dacă acordarea unei reparații echitabile

a fost justificată într

-

o cauză între stat

e:

(i) tipul plângerii

formulate de Guvernul reclamant, care trebuie să

privească încălcarea drepturilor omului fundamentale ale resortisanților s

ăi

(sau ale altor victime);

(ii)

dacă victimele pot fi identificate; și

(iii)

scopul principal al declanșării procedurilor.

23.

În prezenta cauză Curtea constată că Guvernul reclamant a susținut în

cererea sa, formulată în temeiul art. 33 din Convenție, că Guvernul pârât a

permis sau a determinat existența unei practici administrative de arestare,

reținere și expulzare colectivă a resortisanților georgieni din Federația Rusă

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

7

în toamna anului 2006, ceea ce a dus la încălcarea art. 3, art. 5, art. 8, art. 13,

art. 14 și art. 18 din Convenție și art. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 1, art. 4 din

Protocolul nr. 4 și art. 1 din Protocolul nr. 7. De asemenea, a solicitat Curții

să constate că avea dreptul „la o reparație echitabilă pentru aceste încălcări

care necesită măsuri de remediere și despăgubirea părții vătămate” și i

-au

cerut „să acorde o reparație echitabilă în temeiul art. 41, și anume

despăgubire, reparație,

restitutio in integrum

, costuri, cheltuieli, cheltuieli și

alte ajutoare care trebuie specificate pentru toate daunele materiale și morale

suferite sau suportate de părțile vătămate ca urmare a încălcărilor și a derulării

acestor proceduri” [a se vedea

Georgia împotriva Rusiei

(I), citată anterior,

pct. 78

in fine

și pct. 79 și 239]

.

24.

În urma adoptării hotărârii principale, Guvernul reclamant a formulat

pretenții pentru reparații echitabile în despăgubire pentru încălcările

Convenției comise cu privire la resortisanții georgieni care fuseseră victime

ale unei „politici coordonate de arestare, reținere și expulzare a resortisanților

georgieni“ pusă în aplicare în Federația Rusă î

n toamna anului 2006 [a se

vedea

Georgia împotriva Rusiei (I)

, citată anterior, pct. 159].

25.

La solicitarea Curții, Guvernul reclamant a prezentat, de asemenea, o

listă detaliată cu 1795 de victime presupuse și identificabile ale încălcărilor

constatate în hotărârea principală (supra, pc

t.

7).

26.

Prin urmare, reparația echitabilă nu este cerută în vederea despăgubirii

st

atului pentru încălcarea drepturilor sale, ci în beneficiul victimelor

individuale [a se vedea

Cipru împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată

anterior, pct. 45, supra, pct.

21].

27.

Întrucât cele trei criterii menționate anterior sunt îndeplinite în speță,

Curtea apreciază că Guvernul reclamant are dreptul să depună o cerere

conform art. 41 din Convenție și că acordarea unei reparații echitabile se

justifică în prezenta cauză [a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Cipru împotriva

Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior, pct. 47].

28.

Este necesar acum să se stabilească grupul de oameni „suficient de

precis și identificabil în mod obiectiv“ [a se vedea

Cipru împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior, pct. 47], pe care Curtea însăși se va

întemeia de fapt în scopul de a acorda reparații echitabile în ceea ce privește

încălcările constatate, și criteriile de aplicat pentru acordarea de reparații

echitabile pentru prejudiciu moral.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

8

II.

PRETENȚIILE GUVERNULUI RECLAMANT PRIVIND REPARAȚIA

ECHITABILĂ

A. Argumentele părților

se la pct. 135 din hotărârea principală, Guvernul reclamant

a formu

lat pretenții pentru reparație echitabilă pentru 4634 de resortisanți

georgieni, despre 2380 dintre aceștia presupunându

-

se că au fost reținuți și

expulzați cu forța.

30.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei și în conformita

te cu

principiul echității, a solicitat o sumă forfetară de 70.320.000 EUR (șaptezeci

de milioane trei sute douăzeci de mii de euro) pentru prejudiciul moral suferit

de resortisanții georgieni, plus orice taxă care poate fi percepută pentru

această sumă. Făcând trimitere la jurisprudența Curții, a susținut că această

sumă includea despăgubiri de 20.000 EUR pentru fiecare persoană reținută și

expulzată cu forța și 10.000 EUR pentru fiecare persoană care părăsise

Federația Rusă prin mijloace proprii.

mii de euro) pentru decesul fiecăreia dintre următoarele persoane –

dna

Manana Jabelia, dl Tengiz Togonidze și dl Muzashvili – și 30.000 EUR

(treizeci de mii de euro) pentru dna Nato Shavshishvili,

1

care a susținut că nu

-

și mai poate folosi mâna stângă din cauză că nu i

-

a fost acordată asistență

medicală corespunzătoare.

32.

A adăugat că reparația echitabilă ar trebui acordată de către Curte

Guv

ernului reclamant, care ar trebui apoi să distribuie sumele acordate

victimelor individuale ale încălcărilor constatate în hotărârea principală.

Ulterior, va fi pus în aplicare un mecanism efectiv pentru distribuirea sumelor

sus-

menționate victimelor indiv

iduale sub supravegherea Comitetului de

Miniștri.

33.

Guvernul reclamant a subliniat, de asemenea, că în hotărârea

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior, Curtea a acordat sume

substanțiale Guvernului reclamant fără ca numărul precis de beneficiari să fie

stabilit și în ciuda obiecțiilor ridicate de guvernul turc în acest sens.

34.

Ca răspuns la solicitarea Curții, Guvernul reclamant a prezentat o listă

inițială de 345 de presupuse

victime.

În vederea protejării drepturilo

r

victimelor, a considerat esențial ca Guvernul pârât să prezinte, de asemenea,

toate informațiile și documentele relevante de care dispunea (în special ordine

de expulzare, decizii ale instanțelor și lista persoanelor reținute).

35.

Ulterior, din nou ca răspuns la solicitarea Curții, Guvernul reclamant a

prezentat o a doua listă cu 1795 de presupuse victime (inclusiv cele 345 de

1.

Curtea a pronunțat decizii individuale pentru dna Manana Jabelia, dl Tengiz Togonidze și

dna Nato Shavshishvili (infra, nota de subsol nr. 3).

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

9

presupuse victime care apăreau în prima listă), precizând că în

realitate

numărul victimelor era mult mai mare și că multe contactau încă Guvernul

reclamant zilnic. La această listă au fost anexate hotărâri judecătorești cu

privire la expulzările administrative și scrisori de la diferite ministere și

autorități ale Federației Ruse.

36.

Guvernul reclamant a concluzionat făcând din nou trimitere la pct. 135

din hotărârea principală și subliniind nevoia de a obține toate informațiile

necesare de la Guvernul pârât, din care să identifice lista completă a

victimelor.

37.

Cu titlu subsidiar și în cazul în care Curtea ar declara art. 41 aplicabil

prezentei cauze, Guvernul pârât a susținut că, contrar afirmațiilor Guvernului

reclamant, formularea pct. 135 din

hotărârea principală arăta că nu fusese încă

stabilit de către Curte numărul exact de victime, care era esențial, cu toate

acestea, pentru a determina suma despăgubirii care trebuie acordată.

38.

Guvernul pârât a făcut trimitere la hotărârea

Cipru împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior, în care Curtea însăși s

-a întemeiat pe o

listă detaliată a victimelor, și anume „două grupuri de oameni suficient de

precise și identificabile în mod obiectiv“ și a susținut că trebuie ca aceeași

abordare în speță să fie urmată de Curte.

39.

În conformitate cu dispozițiile privind probele, îi revine Guvernului

reclamant, în calitate de parte reclamantă, să depună o listă a persoanelor în

cauză (indicând numele lor complet, locul nașterii și regiunea în care

încălcarea a avut loc și tipul de încălcare). Aceasta este cu atât mai necesară

din cauză că în Federația Rusă – ca și în alte state contractante – nu există o

evidență a persoanelor arestate împotriva că

rora s-

a emis un ordin de către o

instanță administrativă și care au fost plasate în centre de detenție în baza

etniei lor. Drept urmare, Guvernul pârât ar fi dispus să verifice toate

informațiile prezentate și să trimită Curții toate documentele solicitat

e,

precum hotărâri ale instanțelor și așa mai departe.

40.

Guvernul pârât a susținut, de asemenea, că despăgubirile puteau fi

plătite numai victimelor individuale ale încălcărilor constatate de Curte ș

i care

au fost identificate de

aceasta în hotărârea privind reparația echitabilă.

41.

În lipsa acestora, despăgubirile ar putea teoretic să nu fie acordate

deloc, iar Guvernul pârât să nu aibă astfel obligația de a plăti suma către

Guvernul reclamant până la identificarea ulterioară a victimelor și la

distribuirea către acestea a sumei în chestiune, chiar sub supravegherea

Comitetului de Miniștri.

42.

În susținerea Guvernului pârât, identificarea victimelor încălc

ărilor

Convenției era un exercițiu de constatare a faptelor (

fact-finding

) și intra în

atribuțiile exclusive ale Curții. Atribuirea acestei funcții Guvernului

reclamant (chiar sub supravegherea Comitetului de Miniștri) sau direct

Comitetului de Miniștri, în absența unor proceduri contradictorii în fața

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

10

Curții, ar echivala cu o flagrantă încălcare a principiului unui proces echitabil

și al egalității armelor.

43.

Cerința de a identifica victimele în speță reprezenta, de asemenea, o

îngrijorare reală și rezonabilă pentru Guvernul pârât, care se temea că fără

identificare despăgubirile vor fi plătite unor persoane care nu fuseseră victime

ale încălcărilor Convenției în Federația Rusă la momentul faptelor, ceea ce

era cu totul inacceptabil și contrar scopului și spiritului Convenției

.

44.

Guvernul pârât a susținut, în continuare, că prelungirile succesive ale

termenului acordat Guvernului reclamant pentru a prezenta informațiile

privind pretinsele victime constituia o încălcare gravă a d

repturilor

Guvernului pârât ca parte în procedură. Acest lucru era valabil, în special,

pentru perioada limitată de păstrare a documentelor referitoare la arestarea ș

i

plasarea în centre de detenție temporară a resortisanților străini, proceduri

judiciare etc

.

45.

În plus, la peste 10 ani de la evenimentele în litigiu, căutările de

documente au fost extrem de dificile și a trebuit să fie făcute manual, dat fiind

că, în mare parte, instanțele naționale nu fuseseră echipate cu un

siste

m

electronic la momentul faptelor.

46.

Guvernul pârât a susținut, de asemenea, făcând referire la un anumit

număr de hotărâri pronunțate de Curte împotriva Federației Ruse, că era

excesiv calculul Guvernului reclamant privind

acordarea de despăgubiri și era

nejustificat în baza încălcărilor constatate

.

47.

În sfârșit, a contestat sumele solicitate cu privire la persoanele indicate

de Guvernul reclamant (supra, pct.

31),

dintre care unele au depus cereri

individuale la Curte.

B. Motivarea Curții

1.

Stabilirea unui grup de oameni „suficient de precis și identificabil în

mod obiecti

v“

a)

Considerații preliminare

48.

Pct. 135 din hotărârea principală are următorul conținut:

„Prin urmare, Curtea consideră că niciun element nu permite stabilirea faptului că

afirmațiile Guvernului reclamant cu privire la numărul resortisanților expulzați în

perioada în cauză și la creșterea accelerată a acestuia comparativ cu perioada anterioară

lunii octombrie 2006 nu sunt credibile. Prin urmare, în examinarea prezentei cauze,

presupune că în perioada respectivă au fost emise pe

ste 4600 de ordine de expulzare

împotriva resortisanților georgieni, dintre care aproximativ 2380 au fost reținuți și

expulzați forțat.“

se la acest punct, Guvernul reclamant a susținut că 4634 de

resortisanți georgieni, dintre care 2380 fuseseră reținuți și expulzați forțat,

reprezentau grupuri de oameni „suficient de precise și identificabile în mod

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

11

obiectiv“ pe care Curtea trebuie să le utilizeze drept temei pentru acordarea

reparației echitabile

.

50.

Guvernul pârât, la rândul său, a susținut că formularea pct. 135

din

hotărârea principală arăta că nu fusese încă stabilit de către Curte numărul

exact de victime, care era esențial, cu toate acestea, pentru a determina suma

despăgubirii care trebuie acordată.

51.

Curtea reiterează că în hotărârea principală a declarat că, în toamna

anului 2006, în Federația Rusă a fost pusă în aplicare o „politică coordonată

de arestare, reținere și expulzare a resortisanților georgieni“, „care a constituit

o practică administrativă în sensul jurisprudenței aferente Convenției“ [a se

vedea

Georgia împotriva Rusiei (I)

, citată anterior, pct. 159].

52.

Ulterior, în lipsa comunicării de către Guvernul pârât a statis

ticii lunare

privind numărul resortisanților georgieni expulzați din Federația Rusă în 2006

și în 2007, Curtea însăși s

-a întemeiat pe cifrele prezentate de Guvernul

reclamant ca unul dintre elementele de probă a existenței acestei practici

administrative [a se vedea

Georgia împotriva Rusiei (I)

, citată anterior, pct.

129]. Formularea utilizată de Curte în motivarea sa la pct. 135 din hotărârea

principală, și care apare în partea „În drept“, este precaută: în timp ce, în pri

ma

propoziție, consideră că „niciun element nu permite stabilirea“ faptului că

afirmațiile Guvernului reclamant nu sunt credibile, totuși, nu afirmă că

acestea sunt probate „dincolo de îndoiala rezonabilă“, care este criteriul

probei stabilit de Curte în jurisprudența sa [a se vedea

Georgia împotriva

Rusiei (I)

, citată anterior, pct. 93]. În a doua propoziție a acestui punct, Curtea

se mărginește să indice că „prin urmare, presupune“ (în limba franceză: „

part

donc du principe

“) că au fost emise peste 4600 de ordine de expulzare

împotriva

resortisanților georgieni, dintre care aproximativ 2380 au fost

reținuți și expulzați forțat. Astfel, aceasta înseamnă că se întemeiază pe un

număr aproximativ de ordine de expulzare și de reținere atunci când

examinează aspectul dacă exista o practică administrativă, ceea ce este foarte

diferit de stabilirea identității victimelor individuale.

53.

În plus, trebuie făcută distincția dintre aceste indicații, care definesc un

cadru numeric general în contextul examinării pe fond a cauzei, și problema

aplicării art. 41 din Convenție pe care Curtea a rezervat

-

o în hotărârea

principală, considerând că nu era pregătită pentru pronunțare (supra, pc

t.

3).

54.

De asemenea, logica generală a normei reparației echitabile rezultă

direct din principiile dreptului public internațional referitoare la răspunderea

statului [a se vedea

Cipru împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată

anterior, pct. 40 și 41, supra pct.

2

1

).

Aceste principii includ atât obligația ca

statul răspunzător de o faptă internațională ilicită „să înceteze fapta, dacă

aceasta continuă“, cât și obligația de „a face reparații complete pentru

vătămarea cauzată de fapta internațională ilicită“, astfel cum prevăd art. 30 și,

respectiv, art.

31 din articolele privind răspunderea sta

telor pentru faptele

internaționale ilicite [Anuarul Comisiei de Drept Internațional, vol. II,

partea

a II-a,

p. 94 și 97, A/CN.4/SER.A/2001/Add.1 (partea a doua)

].

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

12

55.

În sfârșit, și acesta este un factor esențial, aplicarea art.

41 din

Convenție cere identificarea victimelor individuale vizate [a se vedea

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior, pct. 46, supra, pc

t.

21]

.

56.

În acest sens se poate observa că speța

Cipru împotriva Turciei

ș

i

prezenta cauză privesc contexte factuale diferite. În timp ce prima privea

încălcări multiple ale Convenției în urma operațiunilor militare desfășurate de

Turcia în nordul Ciprului în vara anului 1974 și care nu s

-au bazat pe decizii

individuale, în cauza de față constatarea existenței unei practici administrative

contrare Conven

ț

iei s-a bazat pe decizii administrative individuale de

expulzare a resortisanților georgieni din Federația Rusă în toamna anului

2

006.

57.

Prin urmare, Curtea consideră că părțile trebuie să fie în poziția de a

identifica resortis

anții georgieni vizați și de a furniza informațiile relevante.

Curții, a invitat Guvernul reclamant să prezinte o listă cu resortisanții

georgieni care au fost

victimele „politicii coordonate de arestare, reținere și

expulzare a resortisanților georgieni“ pusă în aplicare în Federația Rusă în

toamna anului 2006 (supra, pc

t. 6

și

7).

De asemenea, a cerut Guvernului pârât

să prezinte toate informațiile și documentele relevante (în special ordinel

e de

expulzare și deciziile instanțelor) referitoare la resortisanții georgieni care au

fost victimele acestei politici pe durata în litigiu.

59.

Curtea reiterează, în această privință, obligația de a coopera a înaltelor

părți contractante prevăzută la art. 38 din Convenție și l

a art. 44A din

Regulamentul Curții. Înt

r

-

adevăr, „este de extremă importanță pentru buna

funcționare a sistemului cererii individuale instituit prin art. 34 din Convenție

ca statele să pună la dispoziție toate facilitățile necesare pentru a face posibilă

e

xaminarea corespunzătoare ș

i

efectivă a cererilor. Această obligație impune

statelor contractante să asigura toate facilitățile necesare Curții, indiferent

dacă aceasta desfășoară o anchetă pentru stabilirea faptelor sau dacă își

exercită îndatoririle generale în materie de examinare a cererilor“

[a se vedea,

mutatis mutandis

,

Janowiec

ș

i

alții împotriva Rusiei

(MC), nr. 55508/07 și

29520/09, pct. 202, CEDO 2013].

60.

Obligația de a coopera, care se aplică și în cauzele dintre state [a se

vedea

Georgia împotriva Rusiei (I),

citată anterior, pct. 99

-110], este deosebit

de importantă pentru administrarea corespunzătoarea a justiției atunci când

Curtea acordă reparații echitabile în temeiul art. 41 din Convenție, în acest tip

de cazuri. Aceasta se aplică ambelor părți contractante: Guvernul reclamant,

care, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, trebuie să

-

și susțină

pretențiile, și, de asemenea, Guvernul pârât, față de care s

-a constat în

hotărârea principală existența unei practici administrative care încalcă

Convenția.

61.

În speță, așadar, Guvernul pârât a avut la rândul său obligația de a

furniza toate informațiile și documentele re

levante de care dispunea în ciuda

dificultăților legate de trecerea timpului și de strângerea unei cantități

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

13

importante de date. În plus, în mod similar Guvernului reclamant, Guvernul

pârât a beneficiat de un număr de prelungiri ale termenului pentru a p

re

zenta

aceste documente, traduse într-

una din cele două limbi oficiale ale Curții

.

62.

În baza cererilor repetate ale Curții, Guvernul reclamant a prezentat o

listă cu 1795 de victime individuale, însoțită de anexe, iar Guvernul pâr

ât a

trimis, în această privință, comentariile sale Curții, de asemenea însoțite de

anexe.

În speță, Curtea a efectuat o examinare preliminară a acestei liste

(infra, pct.

68-

72

),

deși Guvernul pârât nu a prezentat toate informațiile și

documentele relevante (în special ordinele de expulzare și deciziile

instanțelor) referitoare la resortisanții georgieni care era

u victime ale politicii

coordonate de arestare, reținere și expulzare a resortisanților georgieni pusă

în aplicare în Federația Rusă în toamna anului 2006.

63.

Guvernul pârât a cerut, de asemenea, Curții să identifice fiecare dintr

e

victimele individuale ale încălcărilor constatate de Curte în procedură

contradictorie, pe motiv că sarcina de stabilire a faptelor intra în atribuțiile

exclusive ale Curții.

64.

În acest sens, Curtea constată, mai întâi de toate, că în speță părțile au

făcut un schimb de observații cu privire la problema reparației echitabile

respectând principiul contradictorialității, așa cum a fost cazul în

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă), citată anterior

.

65.

Curtea observă, în continuare, că a subliniat cu mai multe ocazii, și în

special în cauze privind încălcări sistematice ale Convenției, că nu este o

instanță de prim grad de jurisdicție; nu este competentă, după cum nu este

nici măcar indicat pentru funcționarea ei ca instanță internațională, să

soluționeze un mare număr de cauze care necesită constatarea unor fapte

specifice sau calcularea unei despăgubiri pecuniare –

ambele ar trebui, din

punct de vedere al principiului

ș

i

practicii efective, să fie de competența

instanțelor naționale [a se vedea,

printre altele

,

mutatis mutandis

,

Demopoulos și alții împotriva Turciei

(dec.) (MC), nr.

46113/99 și 7 altele

,

pct. 69, CEDO 2010;

Burmych și alții împotriva Ucrainei

(radiere de pe rol)

(MC), nr. 46852/13 et al., pct.

159

in fine

, 12 octombrie 2017;

Sargsyan

împotriva Azerbaidjanului

(reparație echitabilă) (MC), nr. 40167/06, pct. 32,

12 decembrie 2017 și

Chiragov și alții împotriva

Armeniei

(reparație

echitabilă) (MC), nr. 13216/05, pct. 50, 12 decembrie 2017].

66.

Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul cererilor de reparații

echitabile depuse în cauze dintre state, care se disting inerent de cauzele car

e

conțin un grup de mai multe cereri individuale în care circumstanțele

specifice fiecărei cereri sunt prezentate în hotărâre [a se vedea, între multe

alte hotărâri,

Berdzenishvili și alții împotriva Rusiei

2

,

nr. 14594/07 și 6 altele,

20 decembrie 2

016, privind 7 cereri, introduse de 19 reclamanți și în legătură

cu cauza

Georgia împotriva Rusiei (I)

].

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

14

67.

În sfârșit, statele părți au o obligație în temeiul art. 46 § 1 din Con

venție

să „se conformeze hotărârilor definitive ale Curții“, rolul de supraveghere și

responsabilitatea în această privință fiind încredințate Comitetului de Miniștri

în baza art. 46 § 2 (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Burmych și alții,

citat

ă

anterior, pct. 185).

b)

Metodologia aplicată de Curte

68.

În speță, Curtea a efectuat o examinare preliminară a listei cu 1795 de

presupuse victime prezentată de Guvernul reclamant și a observațiilor ca

răspuns prezentate de Guvernul pârât, pentru a stabili lista cu resortisanții

georgieni c

are pot fi considerați victime ale încălcării Convenției

.

n

hotărârea principală pentru a concluziona că a fost încălcată Convenția (supra,

pc

t. 48

),

pornește de la presupunerea că persoanele numite în lista Guvernului

reclamant pot fi considerate victime ale încălcărilor Convenției pentru care s

-

a constatat că Guvernul pârât este răspunzător. Având în vedere faptul că

concluziile privind încălcarea art. 3 și art. 5 § 1 din Convenție și a art.

4 din

Protocolul nr.

4 privesc victime individuale și se bazează pe evenimente

care

au avut loc pe teritoriul Guvernului pârât, Cu

rtea consideră că în

circumstanțele speciale din prezenta cauză sarcina probei revine Guvernului

pârât pentru a arăta în mod convingător că persoanele care apar în lista

Guvernului reclamant nu au statutul de victimă. Prin urmare, în cazul în ca

re

examinar

ea preliminară a permis Curții să constate în mod satisfăcător că o

persoană a fost victima uneia sau a mai multor încălcări ale Convenției, iar

Guvernul pârât nu a arătat că persoana respectivă nu avea statutul de victimă,

acea persoană va fi inclusă în lista internă definitivă în scopul determinării

sumei totale de acordat ca reparație echitabilă (infra, pct.

71).

70.

În contextul examinării preliminare, Curtea s

-a întemeiat pe

documentele depuse în fața sa de către părți și pe faptul că însuși Guvernul

pârât a recunoscut că un anumit număr de resortisanți georgieni care apar în

lista preze

ntată de Guvernul reclamant puteau fi considerați victime. Cu toate

acestea, 290 de persoane numite în lista

respectivă

nu pot fi considerate ca

atare pentru următoarele motive,

inter alia

, invocate justificat de către

Guvernul pârât: apar de mai multe ori

pe acea listă; au depus cereri

individuale

3

în fața Curții; fie au dobândit naționalitatea rusă, fie de la început

3.

23 de reclamanți au sesizat Curtea cu 10 cereri individuale în legătură cu cauza

Georgi

a

împotriva Rusiei

(I), iar aceasta a hotărât astfel:

-

Prin hotărârea din 3 mai 2016, Curtea a radiat de pe rol cererea formulată de domnul

Shakh

i

Kvaratskhelia și de domnul Shakhi Kvaratskhelia (nr. 14985/07), respectiv tatăl și fiul

doamnei Manana Jabelia, în urma unei soluționări pe cale amiabilă la care s

-a ajuns între

reclamanți și Guvernul pârât;

-

Prin hotărârea din 20 decembrie 2016, Curtea a hotărât că au fost încălcate art. 2 și art. 3

din Convenție și art. 13 coroborat cu art. 3 și a acordat 40.000 de euro ca repara

ție echitabilă

privind cererea doamnei Nino

Dzidzava (nr. 16363/07), soția domnului Tengiz Togonidze.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

15

au avut altă naționalitate decât naționalitatea georgiană; ordinele de expulzare

împotriva lor au fost emise fie înainte, fie după perioada

în litigiu; au folosit

cu succes căile de atac disponibile; nu a fost posibilă identificarea lor sau

plângerile lor nu au fost suficient susținute din cauza informațiilor

insuficiente prezentate de Guvernul reclamant (a se vedea,

mutatis mutandi

s

,

Lisnyy î

mpotriva Ucrainei și a Rusiei

, nr. 5355/15, 44913/15 și 50852/15, 5

iulie 2016, cu privire la obligația reclamanților de a

-

și dovedi acuzațiile în

fața Curții).

71.

Prin urmare, în scopul acordării reparației echitabile, Curtea consider

ă

că se poate baza pe un grup „suficient de precis și identificabil în mod

obiectiv“ de cel puțin 1500 de resortisanți georgieni victime ale încălcării art.

4 din Protocolul nr. 4 (expulzarea colectivă) în contextul „politicii coordonate

de arestare,

reținere și expulzare a resortisanților georgieni“ pusă în aplicare

în Federația Rusă în toamna anului 2006.

72.

Un anumit număr dintre aceștia au fost, de asemenea, victime ale

încălcării art. 5 § 1 (lipsirea ilegală de libertate) și art. 3 (condiții inumane și

degradante de detenție) din Convenție.

2.

Criteriile de aplicat pentru acordarea de reparații echitabile pentru

prejudiciu moral

73.

Curtea reiterează că nu există o prevedere expresă pentru acorda

rea de

reparații echitabile pentru prejudiciu moral în Convenție. În

Varnava

ș

i

alții

împotriva Turciei

(MC),

nr. 16064/90 și 8 altele, pct. 224, CEDO 2009

,

Cipru

împotriva Turciei

(reparație echitabilă), pct. 56 și

Sargsyan și Chiragov

(pct.

39 și 57, respectiv), citată anterior, Curtea a confirmat următoarele principii

care au fost dezvoltate gradual în jurisprudența sa. Situațiile în care

reclamantul a suferit traume evidente, fie fizice sau psihice, durere și

suferință, stres, anxietate, frustrare, sen

timente de nedreptate sau umilire,

incertitudine prelungită, perturbare a vieții sau pierderi reale de oportunități

pot fi diferențiate de acele situații în care reabilitarea publică a răului suferit

de reclamant, printr-

o hotărâre obligatorie pentru statu

l contractant, este o

formă adecvată de reparație în sine. În anumite situații în care s

-

a constatat că

o lege, o procedură sau o practică nu îndeplinește standardele din Convenție,

este suficient acest lucru pentru ca să fie îndreptate. Cu toate acestea,

în alte

situații, impactul încălcării poate fi considerat ca fiind de o asemenea natură

și grad încât să fi afectat în mod semnificativ bunăstarea morală a

reclamantului, încât să necesite ceva suplimentar. Astfel de elemente nu

determină în sine un proces de calcul sau de cuantificare precisă. Nici nu este

-

În ceea ce privește celelalte cer

eri, Cur

tea le-

a grupat împreună și a pronunțat o hotărâre

pe

fond (

Berdzenishvili și alții

, nr. 14594/07) din 20 decembrie 2016. S-

a constatat în hotărâre

că nu au fost încălcate articolele din Convenție invocate de doamna Nato Shavshishvili, pe

motiv că plângerile sale nu au fost suficient susținute. În ceea ce privește cererile cu privire

la care Curtea a constatat încălcarea Convenției, a rezervat pronunțarea cu privire la aplicarea

art. 41 până la adoptarea prezentei hotărâri în reparații

echitabile.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

16

rolul Curții acela de a funcționa ca o instanță internă destinată, în materie

civilă, să determine răspunderea și să acorde despăgubiri. Principiul său de

orientare este echitatea, care implică, mai presus de toate, flexibilitate și o

examinare obiectivă a ceea ce este just, corect și rezonabil în toate

circumstanțele cauzei, incluzând nu numai poziția reclamantului, ci și

contextul general în care s-

a produs încălcarea. Acordarea de despăgubiri cu

titlu

de prejudiciu moral au ca scop recunoașterea faptului că prejudiciul

moral s-

a produs ca urmare a încălcării unui drept fundamental al omului și

reflectă în sensul cel mai larg gravitatea prejudiciului respectiv.

74.

În speță, fără îndoială, grupul de cel puțin 1500 de resortisanți

georgieni victime ale încălcării art. 4 din Protocolul nr. 4 și cei dintre aceștia

care erau de asemenea victime ale încălcării art. 5 § 1 și art. 3 din Convenție,

în contextul „politicii coordonate de arestare, reținere și expulzare a

resortisanților georgieni“ pusă în aplicare în Federația Rusă în toamna anului

2006, au suferit traume și au cunoscut sentimente de stres, anxietate și umilire

în perioada respectivă

.

ță, în ciuda numărului mare de factori imponderabili –

din

cauza, printre altele, a trecerii timpului

–

care sunt aici în joc, pot fi acordate

despăgubiri pentru prejudiciul moral. Cu privire la calcularea nivelului

reparației echitabile ce va fi acordată, Curtea păstrează discreția având în

vedere ceea ce consideră echitabil (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Sargsyan

ș

i

Chiragov,

citată anterior, pct. 56 și 79). Curtea reiterează în această privință

că în trecut nu a dorit niciodată să acorde despăgubiri p

uni

tive sau cu titlu de

exemplu, chiar și în cazul în care asemenea cereri sunt făcute de către victime

individuale ale unei practici administrative [a se vedea, cel mai recent,

Greens

ș

i M.T. împotriva Regatului Unit

, nr. 60041/08 și

60054/08, pct. 97, CEDO

2010 (extrase), care prezintă în rezumat jurisprudența Curții în acest sens].

76.

Ținând seama de toate circumstanțele relevante ale speței, Curtea,

pronun

ț

ându-

se în echitate, consideră că este rezonabil să acorde Guvernului

reclamant

o sumă forfetară de 10.000.000 EUR (zece milioane de euro)

pentru prejudiciul moral suferit de acest grup de cel puțin 1500 de resortisanți

georgieni.

77.

În conformitate cu jurisprudența sa, Curtea consideră că această sumă

t

rebuie distribuită de Guvernul reclamant victimelor individuale ale

încălcărilor constatate în hotărârea principală, și anume 2000 EUR

resortisanților georgieni care au fost victime numai ale încălcării art. 4 din

Protocolul nr. 4 și o sumă cuprinsă între 10.000 EUR și 15.000 EUR celor

dintre aceștia care au fost, de asemenea, victime ale încălcării art.

5 §

1 și art.

3 din Convenție. Cu privire la grupul din urmă, trebuie ținut seama de

lungimea perioadei respective de detenție, în conformitate cu jurisprudența

Curții [a se vedea,

inter alia

,

Ananyev și alții împotriva Rusiei,

nr. 42525/07

și 60800/08, pct. 142, 10 ianuarie 2012 și

Idalov împotriva Rusiei

(MC), nr.

5826/03, pct. 94, 22 mai 2012]

.

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

17

ște că revine Guvernului pârât

îndeplinirea obligațiilor sale legale, în temeiul art. 46 din Convenție,

interpretat în lumina art. 1, în conformitate cu hotărârea Curții și a măsurilor

specifice luate de Comitetul de Miniștri în executarea prezentei hotă

râ

ri [a

se

vedea,

inter alia

,

mutatis mutandis

,

Varnava

și alții,

citată anterior, pct. 222;

Ališić și alții împotriva Bosniei și Herzegovinei, Croaț

iei, Serbiei, Slovenie

i

ș

i Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei

(MC), nr. 60642/08, pct. 142,

CEDO 2014 și

Burmych și alții,

citată anterior, pct. 185

-92].

79.

În circumstanțele speciale din prezenta cauză consideră, de asemenea,

că trebuie ca Guvernul reclamant să fie lăsat să instituie un mecanism efi

cient

pentru distribuirea sumelor sus-

menționate victimelor individuale ale

încălcărilor constatate în hotărârea principală, având în vedere totodată

indicațiile Curții menționate anterior (a se vedea pct.

7

7

)

și excluzând

persoanele care nu pot fi încadrate ca victime potrivit criteriilor sus-

menționate (a se vedea pc

t.

70).

Ace

st mecanism trebuie pus în practică sub

supravegherea Comitetului de Miniștri și în conformitate cu modalitățile

practice stabilite de acesta pentru a facilita executarea hotărârii. Această

distribuire trebuie efectuată în termen de 18 luni de la data plății de către

Guvernul pârât sau în orice alt termen considerat potrivit de către Comitetul

de Miniștri [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Cipru împotriva Turciei

(reparație

echitabilă), citată anterior, pct. 59].

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii

să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată

de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA

1.

H

otărăște

, cu 16 voturi

la unu, că art. 41 din Convenție se aplică cauzei de

față.

2.

H

otărăște

, cu 16 voturi la unu

,

a)

că statul pârât trebuie să plătească Guvernului reclamant, în termen de

trei luni, suma de 10.000 EUR (zece mii de euro) pentru prejudiciul moral

suferit de

un grup de cel puțin 1500 de resortisanți georgieni

;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata

dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei

puncte procentuale

;

GEORGIA ÎMPOTRIVA RUSIEI

(I) (REPARAȚIE ECHITAB

ILĂ)

18

c)

că această sumă trebuie distribuită de Guvernul reclamant victimelor

individuale, plătind 2000 EUR resortisanților georgieni care au fost

victime numai ale încălcării art. 4 din Protocolul nr. 4 și între 10.000 EUR

și 15.000 EUR celor dintre aceștia care au fost, de asemenea, victime

ale

încălcării art. 5 § 1 și art. 3 din Convenție, având în vedere și lungimea

perioadei respective de deten

ț

ie;

d)

că această distribuire trebuie efectuată sub supravegherea Comitetului

de Miniștri, în termen de18 luni de la data plății sau în orice alt termen

considerat adecvat de Comitetul de Miniștri și în conformitate cu orice

modalități practice stabilite

de acesta în pentru a facilita executarea

hotărârii.

Redactată în limbile engleză ș

i

franceză ș

i

pronunțată în ședință publică în

clădirea Curții Europene a Drepturilor Omului, la Strasbourg, la 31 ianuarie

2

019.

Lawrence Earl

y

Jurisconsul

t

Guido Raimondi

Președinte

În conformitate cu art.

45

i cu art.

74 §

2 din

Regulamentul Curții, următoarele opinii separate sunt anexate la prezenta

hotărâre:

a)

opinia parțial concurentă a judecătorilor Yudkivska, Mits, Hüseynov și

Chanturia;

b) o

pinia separată a judecătorului Dedov.

G.R.

T.L.E

.

GEORGIA ÎMPOTRIVA

RUSIEI (I) (REPARAȚIE ECHITABILĂ)

19

OPINII SEPARATE

OPINIA PARȚIAL CONCURENTĂ A

JUDECĂTORILOR

YUDKIVSKA, MITS, HÜSEYNOV

Ș

I CHANTURIA

1.

Suntem de acord în principiu cu toate constatările majore ale Marii

Camere. În special, suntem deplin de acord cu majoritatea referitor la

aplicabilitatea art. 41 la procedura în chestiune (pct. 1 di

n dispozitiv) și avem

același punct de vedere față de stabilirea numărului de victime individuale

care constituie grupul respectiv și de calcularea în consecință a reparației

acordate (pct. 2 din dispozitiv)

.

2.

În special, Marea Cameră a subliniat pe bună dreptate la pct. 71 și 76 și

la pct. 2 din dispozitivul hotărârii în speță că „

cel puțin

1500 de resortisanți

georgieni“ au fost victime ale diferitelor încălcări în temeiul Convenției

(sublinierea noastră). Cu toate acestea, am fi preferat ca Marea Cameră să se

fi exprimat în termeni mai clari în această privință și să fi urmărit îndeaproape

ceea ce ea însăși consacrase anterior la pct. 135 din hotărârea principală

(hotărârea din 3 iulie 2014 pe fond).

3.

Să reluăm partea relevantă de la pct. 135 din hotărârea principală a Curții

în speță, care se citește după cum urmează:

„135. [...] Prin urmare, în examinarea prezentei cauze, [Marea Cameră] presupune că

în perioada respectivă au fost emise peste 4600 de ordine de expulzare împotriva

resortisanților georgieni, dintre care aproximativ 2380 au fost reținuți și expulzați

forțat.“

4.

În viziunea noastră, în calcularea sumei acordate în temeiul art. 41 din

Convenție, Curtea trebuie să ia în considerare cadrul numeric care apare la

pct. 135 din hotărârea principală. Acest cadru numeric ne

-a dat deja, în

conformitate cu criteriile dezvoltate de Curte în cauza

Cipru împotriva

Turciei

(hotărâre privind reparația echitabilă, nr. 25781/94, pct. 47, 12 mai

2014), două grupuri separate de oameni „

suficient de precise

“ și

„

identificabile în mod obiectiv

“ (sublinierea noastră).

5.

Cele două grupuri erau „

suficient de precise

“, potrivit criteriilor folosite

în cauza

Cipru împotriva Turciei

, datorită faptului că în hotărârea principală

Curtea a oferit cifre foarte preci

se pentru grupurile care apar în două situații

de fapt care se suprapun, dar rămân în continuare distincte. De relevanță

semnificativă pentru a considera aceste două grupuri ca fiind „

suficient de

precise

“ este faptul că Guvernul pârât însuși a admis în fața Curții, în cursul

examinării pe fond, că mai mult de 4000 de ordine de expulzare

administrative fuseseră emise împotriva resortisanților georgien

i

în 2006 (a

se vedea pct.

132 din hotărârea principală).

6.

Cele două grupuri erau, de asemenea, „

identificabile în mod obiectiv

“,

potrivit criteriilor folosite în cauza

Cipru împotriva Turcie

i

, deoarece faptele

de expulzare și de detenție erau, după cum Marea Cameră a constatat în

hotărârea principală, confirmate de existența fizică a ordinelor de expulzare

și deținere emise de agenția administrativă relevantă și/sau de instanțele

GEORGIA ÎMPOTRIVA

RUSIEI (I) (REPARAȚIE ECHITABILĂ)

20

OPINII SEPARATE

interne. Din moment ce Curtea a confirmat existența acestor ordine

judecătorești, nu considerăm că ar fi rezonabil să presupunem că autoritățile

ruse au emis aceste ordine din nimic,

cu privire la oameni „fantomă” care n

u

există, anonimi. Dimpotrivă, ordinele cuprindeau evident numele, datele de

naștere și alte date de identificare ale tuturor persoanelor în cauză.

7.

Este adevărat că, atunci când a examinat chestiunea privind

aplicarea

art. 41 din Convenție, Curtea nu a dispus de copia tuturor ordinelor de

expulzare și de detenție menționate la pct. 135 din hotărârea principală.

Totuși, și este important de subliniat acest lucru, lipsa de informații în dosarul

cauzei a fost cau

zată de Guvernul pârât care nu a cooperat în mod adecvat cu

Curtea și nu i

-

a pus la dispoziție documentele relevante (a se vedea

concluziile făcute la pct. 100

-

110 din hotărârea principală). Într

-

adevăr,

întrucât expulzarea și reținerea a 4600 și, respecti

v, 2380 de persoane au avut

loc în Rusia, pe baza ordinelor administrative și judecătorești emise în țara

respectivă, era rezonabil de presupus că toate urmele legale ale acestor

expulzări și rețineri nu puteau fi găsite decât în arhivele Federației Ruse (ș

i

nu, de exemplu, în Georgia). Deoarece Guvernul pârât a continuat să ascundă

Curții documentele solicitate chiar în etapa reparației echitabile a procedurii

(a se vedea pct. 62 din hotărârea în speță), lista victimelor prezentată de

Guvernul reclamant în timpul etapei curente a procedurii (a se vedea pct. 68

din hotărârea în speță) ar fi trebuit considerată doar o listă deschisă,

exemplificativă.

8.

Din aceste motive considerăm că respectivul cadru numeric suficient de

precis stabilit de Curte la pct. 13

5 din hotărârea principală trebuia să fie l

uată

ca bază de calcul pentru reparații în temeiul art. 41 din Convenție.

GEORGIA ÎMPOTRIVA

RUSIEI (I) (REPARAȚIE ECHITABILĂ)

21

OPINII SEPARATE

OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTORULUI DEDOV

Sunt în minoritate în speță deoarece am votat împotriva constatării privind

încălcările în hotărârea principală. În ceea ce privește problema reparației

echitabile, prezenta hotărâre reprezintă, într

-

o oarecare măsură, o dezvoltare

progresivă a jurisprudenței care furnizează orientări pentru a pune în aplicare

hotărârea principală. Totuși, problema principală rămâne nerezolvată. Regre

t

că Curtea nu admite ca suma acordată cu titlu de despăgubire să fie distribuită

direct de Guvernul pârât în cooperare cu Guvernul reclamant, așa cum trebuie

să se întâmple în contextul relațiilor internaționale din

tre state suverane.

Dimpotrivă, Curtea a lăsat exclusiv în sarcina Guvernului reclamant crearea

unui mecanism eficient pentru a distribui despăgubirile ulterior, și nu anterior,

plății sumei de către Guvernul pârât. Acest algoritm exclude Guvernul pârât

de

la orice participare la distribuire și aduce atingere statutului Federației

Ruse de stat membru al Consiliului Europei, făcându

-l comparabil cu statutul

unui infractor care plătește o sancțiune care va fi în continuare distribuită la

aprecierea statului.

Procedurile de executare națională și internațională ar

trebui, într-

adevăr, să fie diferite.