CASE OF LOZOVYYE v. RUSSIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF LOZOVYYE v. RUSSIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2018)

Tradus și revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

CAUZA LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

(Cererea nr. 4587/09)

HOTĂRÂRE

Strasbourg

24 aprilie 2018

DEFINITIVĂ

2

4.07.2018

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la

art. 44 §

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

În cauza Lozovyye împotriva Rusiei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-

o came

ră

compusă din:

Helena Jäderblom,

președinte,

Branko Lubard

a,

Helen Keller,

Dmitry Dedov

,

Pere Pastor Vilanova,

Georgios A. Serghides,

Jolien Schukking,

ju

decători,

ș

i Stephen Phillips,

grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 noiembrie 2017 și la 3 aprilie

2

018,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDUR

A

lă cererea

nr.

4587/09 îndreptată împotriva

Federației Ruse, prin care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Andrey

Mikhaylovich Lozovoy și doamna Tamara Vasilyevna Lozovaya

(„reclamanții”), au sesizat Curtea la 10 noiembrie 2008 în temeiul

art. 34 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”).

2.

Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de către domnul

G. Matyushkin

,

Reprezentant al

Federației Ruse la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, și ulterior de succesorul său în această funcție, domnul M.

Galperin

.

3.

Reclamanții s

-

au plâns că autoritățile nu și

-

au îndeplinit obligația de a

-i

informa cu privire la moartea fiului lor

.

4.

La 8 iunie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului. Părțile au prezentat

observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZE

I

5.

Reclamanții sunt resortisanți ruși născuți în, respectiv, 1952 și 1954 și

locuiesc în Belomorsk, Republica Carelia.

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

2

A. Decesul fiului reclamanților și procesul penal pentru săvârșirea

infracțiunii de omor

ul reclamanților, domnul M. Lozovoy, a fost ucis

la Sankt Petersburg.

A fost începută urmărirea penală împotriva domnului O.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Primorskiy din Sankt Petersburg, a solicitat șefului poliției din Primorskiy să

identifice rudele decedatului, să stabilească locul lor de rezidență și să le citeze

în fața procurorului pentru acordarea statutului de victimă în procesul penal.

8.

O săptămână mai târziu, fiul reclamanților a fost înhumat, sub numele său

complet, la Sankt Petersburg. În registratura cimitirului s-

a notat că nimeni nu a

revendicat trupul său.

urorul, considerând că este imposibil să identifice

rudele persoanei decedate, a acordat statutul de victimă în procesul penal

reprezentantului autorităților municipale. Acestuia i s

-a comunicat, în

următoarea zi, că măsurile operative luate de ofițerii de poliție pentru

identificarea rudelor domnului M. Lozovoy nu au avut niciun rezultat.

10.

La 2 februarie 2006, reclamanții au contactat

-

o pe doamna L. și au

informat-

o de intențiile lor de a veni la Sankt Petersburg și de a fi parte

în

procesul penal.

11.

În ciuda acestei notificări, 5 zile mai târziu, procurorul a trimis dosarul

penal la Judecătoria Primorskiy pentru judecarea cauz

ei.

12.

După câteva zile, reclamanții au fost chemați să ia parte la procesul penal

în calitate de victime.

13.

La 14 februarie 2006, reclamanților li s

-

a permis exhumarea rămășițelor

fiului lor. 2 zile mai târziu, aceștia l

-au înhumat la Belomorsk.

14.

La 6 iunie 2006, Judecătoria Primorskiy l

-a condamnat pe domnul O. la 6

ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra fiului

reclamanților

.

15.

În aceeași zi, în urma plângerii reclamanților cu privire la neinform

area

de către autorități cu privire la moartea fiului lor, judecătoria a pronunțat o

ordonanță președințială (

частное постановление

) adresată Parchetului

regional Primorskiy cu citarea procurorului, doamna L. Ordonanța, în măsura în

care este relevant, pre

vedea următoarele:

„Mai mult, [concluzia că] procurorul, doamna L., nu a desfășurat suficiente acțiuni pentru

a identifica rudele persoanei decedate, iar măsurile luate au avut caracter formal este

confirmată nu numai de faptul că decizia de acordare a statutului de victimă

[reprezentantului autorităților municipale] a fost luată înainte de primirea informațiilor de

la ofițerii de poliție, dar și de faptul că materialul aflat la dosarul cauzei penale conținea

suficiente informații [cu privire la fiul reclamanților] pe baza cărora era posibil să fie stabilit

locul de domiciliu al rudelor acestuia (explicația din partea domnului O. din 1 decembrie

2005, în care oferea informații cu privire la locul de domiciliu al fiului reclamanților;

declarația dată de domnul O. la 8 decembrie 2005, în care a afirmat că un dosar penal

împotriva fiului reclamanților era pe rolul instanței; declarația unui martor, doamna A., care

a afirmat că mama persoanei decedate efectua în mod ocazional apeluri telefonice la

locuința acesteia din urmă; certificatul de cazier judiciar din care reieșea că Parchetul

regional Primorskiy din Sankt Petersburg îi aplicase fiului reclamanților o măsură privativă

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

3

sub forma unui angajament scris, în dosarul penal nr. 137755; materialul din dosaru

l penal

sus-

menționat conținea o copie a pașaportului fiului reclamanților; și așa mai departe).

A reieșit că drepturile victimei prevăzute de legea în vigoare au fost încălcate sub aspect

material pe durata anchetei preliminar

e.

În conformitate cu art. 29 alin.

(4) din Codul de procedură penală rus, (instanța) hotărăște:

-

-

Încălcările dispozițiilor de procedură penală comise pe durata anchetei penale în

dosarul penal vor fi aduse la cunoștința Parchetul regional Primorskiy din Sankt

Petersburg;

Parchetul region

a

l Primorskiy din Sankt Petersburg trebuie să fie informat cu p

rivire

la măsurile luate nu mai târziu de o lună de la primirea prezentei ordonanțe.”

B. Acțiunea în despăgubiri

16.

În 2007, reclamanții au inițiat o acțiune împotriva Parchetului General și

a Ministerului de Finanțe, solicitând despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral și

material. Întemeind

u-

și acțiunea pe ordonanța Judecătoriei Primorskiy din 6

iunie 2006, reclamanții au afirmat că, în urma neinformării de către procuro

r cu

privire la moartea fiului lor, au suferit un prejudiciu material, fiind forțați să

plătească pentru exhumarea și transportul rămășițelor fiului lor de la Sankt

Petersburg la Belomorsk. În plus, au suferit un prejudiciu moral, mult timp

neavând cunoștință de locul unde se află fiul lor și fiind forțați să îl caute; nu au

putut să

-

i spună așa cum trebuie „adio” și să

-

i organizeze o înhumare decentă;

au trecut printr-

o procedură birocratică de 2 săptămâni pentru a obține

permisiunea de a exhuma rămășițele fiului lor; după exhumare, în consecință, au

fost nevoiți să

-

i identifice rămășițele desfigurate.

17.

La 5 februarie 2008, Judecătoria Tverskoy din Moscova a respins

plângerea, constatând că acțiunile procurorului au fost legale și

nu exista nicio

decizie a instanțelor interne care să stabilească faptele în mod diferit.

18.

La 20 mai 2008, Tribunalul Moscova a menținut hotărârea, însușindu

-

și

raționamentul primei instanțe.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

A. Codul

de procedură penală rus

19.

Codul de procedură penală, astfel cum era în vigoare la momentul

respectiv, nu impune o obligație explicită autorităților interne de a informa

rudele cu privire la decesul unei persoane care a murit ca

urmare a săvârșirii unei

fapte penale. Cu toate acestea, astfel cum reiese din alte dispoziții ale Codului

de procedură penală, identificarea rudelor este necesară în cele mai multe cazuri

de moarte violentă, iar rudele îndeplinesc rolul procedural de victimă în locul

persoanei decedate.

5 din cod definește „rudele apropiate” ca fiind soția, părinții, copiii,

părinții adoptivi, copiii adoptivi, frații și surorile, bunicii și nepoții.

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

4

(1), victima este o persoană fizică care a suferit o

vătămare fizică, morală sau materială ca urmare a comiterii unei fapte penale.

Decizia de a recunoaște o persoană fizică ca victimă poate fi a examinatorului,

anchetatorului, procurorului ori a

instanței.

42 alin.

(8), în cazul în care fapta penală are ca rezultat

moartea unei persoane, drepturile acesteia vor fi transferate către una din rude

le

sale apropiate.

23.

În ceea ce privește atribuțiile procedurale ale unei instanțe de judecată

într-

o cauză penală,

art. 29 alin.

(4) din Codul de procedură penală prevede că,

în cazul în care în decursul judecății reies circumstanțe care înlesnesc comiterea

unei infracțiuni ori încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, instanța poate

pronunța o ordonanță președințială atrăgând atenția organizațiilor sau

autorităților competente asupra circumstanțelor respective ori asupra încălcări

i

dispozițiilor legale care solicită luarea de măsuri adecvate.

B. Legea privind serviciile funerare și de înhumare

24.

Legea privind serviciile funerare și de înhumare (legea federală

nr. 8-FZ

din 12 ianuarie 1996

– Федеральный закон от 12.01.1996 № 8

-

ФЗ „О

погребении и похоронном деле”) reglementează organizarea de servicii

funerare în Rusia la momentul respectiv.

12 alin.

(1) din lege, în cazul în care pentru persoana

decedată nu se prezintă nici soția, nici rudele și nici re

prezentantul legal sau în

cazul în care aceștia se prezintă și sunt în imposibilitate de a organiza

aranjamentele funerare necesare, înhumarea persoanei decedate va fi făcută de o

agenție specială funerară în termen de 3 zile de la stabilirea cauzei morț

ii

.

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 8 DIN CONVENȚIE

26.

Reclamanții s

-au plâns, în temeiul art.

6 și

art.

13 din Convenție, că

autoritățile nu și

-

au îndeplinit obligația de a

-i informa cu privire la moartea fiului

lor; prin urmare, mult timp nu au avut cunoștință de locul unde se află fiul lor și

au fost lipsiți de posibilitatea de a

-

i oferi o înhumare corespunzătoare.

27.

Fiind competentă de a realiza o încadrare în drept a faptelor cauzei [a se

vedea

Bouyid împotriva Belgiei

(MC), nr.

23380/09, pct.

55, CEDO 2015],

Curtea decide să examineze susținerile reclamanților în raport cu

art. 8

din

Convenție, care prevede următoar

ele:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului

său și a corespondentei sal

e.

2.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în

măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într

-o

societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică,

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

5

bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea

sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

A. Argumentele părților

28.

Guvernul susține că autoritățile au dat dovadă de diligență și au desfășurat

eforturi rezonabile pentru a găsi rudele domnului M. Lozovoy. Odată ce s

-a

dovedit că cercetările nu au avut succes, acestea au organizat înhumarea sa.

Reclamanții nu au reușit să păstreze un contact regulat cu fiul lor și au început

să

-

l caute abia după 2 luni de la moartea sa.

29.

Reclamanții și

-

au menținut afirmațiile inițiale. În ceea ce privește

ordonanța președințială pronunțată de Judecătoria Primorskiy (

pct. 15 supra), au

susținut că autoritățile au avut suficiente informații pentru a stabili că domnul

M. Lozovoy era fiul lor și, astfel, ar fi putut fi informați despre moartea sa.

B. Motivarea Curții

30.

Curtea constată că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul

art. 35

a) din Convenție și nu prezintă niciun al

t motiv de inadmisibilitate. Prin

urmare, este necesar să fie declarat admisibilă.

a) Cu privire la aplicabilitatea art.

8 din Convenți

e

31.

Guvernul nu contestă aplicabilitatea

art.

8 din Convenție.

32.

Curtea reiterează că dreptul de acces la informațiile privind viața privată

și/sau de familie a unei persoane ridică o problemă în cadrul

art.

8 din Convenție

[a se vedea, printre altele,

Roche împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 32555/96,

pct. 155-56, CEDO 2005-X;

Guerra și alții împotriva Italiei

, 19 februarie 1998,

pct. 57-

60, Culegere de hotărâri și decizii

1998-I;

Gaskin împotriva Regatului

Unit

, 7 iulie 1989, pct. 37, seria A nr. 160].

33.

Curtea reține, în continuare, că diverse aspecte ale serviciilor funerare

aparțin atât „vieții private”, cât și „vieții de familie” în înțelesul

art. 8

din

Convenție [a se vedea, de exemplu,

Maskhadova și alții împotriva Rusiei

,

nr. 18071/05,

pct. 212,

6 iunie 2013;

S

abanchiyeva și alții împotriva Rusiei

,

nr. 38450/05, pct. 123, CEDO 2013 (extrase);

Hadri-

Vionnet împotriva Elveției

,

nr. 55525/00, pct. 52, 14 februarie 2008].

34.

Reclamanții în cauza de față au susținut că nu au fost informați

co

respunzător cu privire la moartea fiului lor și astfel au fost privați de

posibilitatea de a lua parte la înmormântarea sa. În lumina jurisprudenței proprii

privind dreptul unui reclamant la informație despre viața sa privată și de familie,

în coroborare c

u jurisprudența privind aplicabilitatea

art. 8

la posibilitatea

persoanelor de a participa la înmormântarea unui membru de familie decedat,

Curtea consideră că dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și de

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

6

familie a fost afectat de faptul c

ă statul nu i

-

a informat, sau măcar să fi luat

măsuri pentru a

-

i informa, cu privire la deces înainte ca fiul lor să fie înhu

mat.

Curtea concluzionează că

art.

8 din Convenție se aplică

cauzei de față.

b) Respectarea art.

8 din Convenți

e

iterează că, deși obiectul art. 8 este, în principal, acela de a apăra

persoanele particulare împotriva actelor arbitrare ale autorităților publice, acest

a

nu se limitează la a obliga statul să se abțină de la asemenea ingerințe. Pe lâng

ă

acest angajament negativ fundamental, pot exista

obligații pozitive inerente

respectării efective a vieții private și de familie [a se vedea

Bédat împotriva

Elveției

(MC), nr. 56925/08, pct. 73, CEDO 2016]. În alegerea modului în care

își îndeplinesc obligațiile pozitive, statele beneficiază de o amplă marjă de

apreciere [a se vedea

A, B și C împotriva Irlandei

(MC), nr. 25579/05, pct. 249,

CEDO 2010).

37.

Fondul plângerii reclamanților nu îl reprezintă faptul că statul a acționat

într-

un anumit mod, ci dimpotrivă, că nu a acționat

(a se vedea

(

Airey împotri

va

Irlandei

, 9 octombrie 1979, pct. 32, seria A nr.

32). Reclamanții au susținut, în

special, că faptul că autoritățile nu i

-au informat de moartea fiului lor le-a

încălcat drepturile garantate de

art.

8 din Convenție, inclusiv d

reptul lor de a-i

oferi o înmormântare corespunzătoare. Curtea consideră oportun să abordeze

cauza de față din perspectiva obligației pozitive a statului pârât în temeiul

art. 8

din Convenție.

38.

Prin urmare, Curtea consideră că, în situații astfel cum este cea din speța

de față, în care autoritățile, dar nu și alți membri ai familiei, sunt la curent cu

decesul, există obligația ca autoritățile competente să întreprindă cel puțin

măsuri rezonabile pentru a asigura informarea memb

ri

lor de familie.

39.

Pentru a stabili dacă au fost întrunite cerințele

art.

8 din Convenție în

cauza de față, Curtea va examina, în primul rând, dacă exista în Rusia un cadru

legal adecvat capabil să abordeze în mod adecvat situații similare celei de față

și, în al doilea rând, dacă autoritățile au luat măsuri rezonabile să

-i localizeze pe

reclamanți și să

-i informeze cu privire la moartea fiului lor.

40.

În ceea ce privește cadrul legal și practica judecătorească, Curtea reține

că, în conformitate cu dispozițiile legale, autoritățile interne nu aveau nicio

obligație legală de a informa rudele unei persoane particulare care a murit ca

urmare a unei fapte penale. Este adevărat că

art. 42

alin. (8)

din Codul de

pr

ocedură penală (

pct.

22, supra) impune autorităților o anumită obligație de a

căuta rudele unei persoane decedate dintr

-un dosar penal acestea având statutul

de victimă. În continuare,

art. 12 alin. (1) din Legea privind serviciile funerare

ș

i de înhumare

prevede că, în cazul în care pentru persoana decedată nu se

prezintă nici soția, nici rudele și nici reprezentantul legal sau în cazul în care

aceștia se prezintă și sunt în imposibilitate de a organiza aranjamentele funerare

necesare, înhumarea persoanei

decedate va fi făcută în termen de 3 zile de la

stabilirea cauzei morții (supra,

pct. 25).

41.

Pe de altă parte, constatând în ordonanța președințială din 6 iunie 2006 că

procurorul L. a încălcat dispoziții de procedură, Judecători

a Primorskiy nu s-a

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

7

referit la nicio prevedere din Codul de procedură penală sau din alt act normativ

(pct. 15,

supra). Nici Guvernul nu s-

a referit în observațiile prezentate la o

anumită prevedere din legislația internă sau la jurisprudență.

42.

Cu toate acestea, în opinia Curții, această lipsă de claritate cu privire la

cadrul legal intern sau jurisprudență nu este în sine suficient pentru a constata

încălcarea de către statul pârât a obligațiilor pozitive care decurg din

art. 8 din

Convenție în cauza de față.

43.

Prin urmare, Curtea va examina în continuare dacă autoritățile rusești au

luat măsuri rezonabile în aceste circumstanțe.

44.

Din ordonanța președințială din 6 iunie 2006 (a

se vedea pct. 15 supra)

reiese că autoritățile aveau la îndemână câteva piste pentru a stabili dacă

reclamanții erau părinții domnului M. Lozovoy. Judecătoria a listat un număr de

documente și probe care puteau ușor înzestra autoritățile cu informațiile necesare

pentru găsirea reclamanților (apeluri telefonice, cunoștințele domnulu

i

M.

Lozovoy, actele sale de identitate atașate la dosarul penal etc.).

Guvernul nu

a prezentat explicații de ce pistele respective nu au fost folosite de către procuror

sau de către poliție.

45.

Curtea reține că decizia de a

-

l înhuma pe fiul reclamanților și de a acor

da

statutul de victimă în dosarul penal reprezentantului autorităților municipale a

fost luată înainte de a se încheia în mod oficial căutarea rudelor sale (

pct.

8

și

9

,

supra).

46.

În aceste circumstanțe și având în vedere informațiile personale

referitoare la domnul M. Lozovoy

pe care autoritățile interne le

-

au deținut după

moartea sa, Curt

ea constată că autoritățile nu au acționat cu diligență rezonabilă

și, prin urmare, nu și

-

au îndeplinit obligațiile pozitive în cauza de față.

47.

În consecință, a fost încălcat

art.

8 din Convenție

.

II.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂL

CARE A ART.

6 § 1

DIN

CONVENȚI

E

48.

Reclamanții s

-au plâns, în temeiul art. 6 §

1 și

art.

13 din Convenție, de

dificultatea accesului la acțiunea civilă în despăgubiri pentru prejudiciul suferit,

precum și a soluționării procedurii respective. Curtea consideră că este adecvat

să examineze aceste capete de cerere exclusiv prin perspectiva

art. 6 § 1 din

Convenție.

49.

După examinarea capetelor de cerere, Curtea consideră că, în lumina

tuturor elementelor de care dispune și în măsura în care este competentă să se

pronunțe cu privire la aspectele invocate, acestea fie nu întrunesc criteriile de

admisibilitate prevăzute la

art.

34 și

art.

35, fie nu indică nicio aparentă încălcare

a drepturilor și a libertăților stabilite în Convenție sau în protocoalele la aceasta.

50.

Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul

art. 35 § 4 din

Co

nvenție.

III.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

8

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoal

elor

sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

52.

. Reclamanții au pretins fiecare 10

000 euro (EUR) cu

titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral. De asemenea, au pretins 37

049 ruble rusești (RUB) cu

titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, reprezentând cheltuieli legate de

exhumarea și reîngroparea corpului fiului lor.

53.

Guvernul contestă pretențiile reclamanților cu titlu de prejudiciu moral,

considerându

-

le excesive și nefondate. În ceea ce privește pretențiile cu titlu de

prejudiciu material, consideră că suma respectivă poate fi acordată din

„considerente umanitare”.

54.

Curtea, pronunțându

-

se în echitate, consideră că reclamanții au suferit un

prejudiciu moral ca urmare a încălcării constatate și le acordă, împreună, suma

de 10

000 EUR cu acest titlu. În ceea ce privește pretențiile cu titlu

de prejudiciu

material, Curtea acceptă aceste pretenții în totalitate și le acordă reclamanților

suma de 539 EUR.

B. Cheltuieli de judecată

55.

Reclamanții au solicitat totodată 25

687 RUB pentru cheltuielile de

judecată efectuate în fața instanțelor naționale în acțiunea în răspundere civilă

delictuală.

56.

Guvernul a contestat pretențiile reclamanțilo

r.

57.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea

cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește caracterul real,

necesar și rezonabil al acestora, iar cuantumul lor este unul rezonabil. În cauza

de față, ținând seama de elementele pe care le deține și de criteriile menționate

mai sus, Cu

rtea consideră rezonabil să admită integral pretențiile reclamanților

și să le acorde suma de 374 EUR pentru toate cheltuielile de judecată din

procedurile interne.

C. Dobânzi moratorii

58.

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe

rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

LOZOVYYE ÎMPOTRIVA RUSIEI

– HOTĂRÂRE

9

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

admisibil capătul de cerere referitor la faptul că autoritățile nu i

-au

informat în mod corespunzător pe reclamanți cu privire la moartea fiului lo

r

ș

i inadmisibile celelalte capete de cerere;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat

art.

8 din Convenție

;

3.

Hotărăște

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în solidar, în termen de 3

luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu

art. 44 §

2

din Convenție, următoarele sume care trebuie convertite în ruble rusești la

rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i) 539 EUR

(cinci sute treizeci și nouă de euro), plus orice sumă ce

poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

(ii) 10 000

EUR (zece mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(iii) 374

EUR (trei sute șaptezeci și patru de euro), plus orice sumă ce

poate fi datorată de reclamanți cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de

judecată;

b) că, de la expirarea termenului de trei luni menționat și până la efectuarea

plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte

procentuale

.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 24 aprilie 2018, în

temeiul art. 77 §

2 și

art. 77 §

3 din Regulamentul Curții.

Stephen Phillips

Grefier

Helena Jäderblom

Președinte