CASE OF BAYEV AND OTHERS v. RUSSIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF BAYEV AND OTHERS v. RUSSIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Tradus și revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

CAUZA BAYEV ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA RUSIEI

(Cererile nr.

67667/09 și alte 2 –

a se

vedea lista anexată)

HOTĂRÂ

RE

STRASBOURG

20 iunie 2017

DEFINITIVĂ

1

3.11.2017

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 §

2 din Convenție. Aceasta

poate suferi modificări de formă.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

1

În cauza

Bayev și alții împotriva Rusiei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-

o cameră

compusă din:

Helena Jäderblom,

președinte,

Luis López Guerra,

Helen Keller,

Dmitry Dedov

,

Alena Poláčková

,

Georgios A. Serghides,

Jolien Schukking,

judecători,

ș

i Stephen Phillips,

grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 23 mai 2017,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDUR

A

1

. La originea cauzei se află cererile nr.

67667/09, 44092/12 și 56717/12

îndreptate împotriva Federației Ruse, prin care trei resortisanți ai acestui stat,

domnul Nikolay Viktorovich Bayev („primul reclamant”), domnul Aleksey

Aleksandrovich Kiselev („al doilea reclamant”) și domnul

Nikolay Aleksandrovich

Alekseyev („al treilea reclamant”), au sesizat Curtea la 9 noiembrie 2009 (prima

cerere) și 2 iulie 2012 (a doua și a treia cerere) în temeiul art. 34 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

2

. Reclamanții au fost reprezentați de domnul D.

G. Bartenev, avocat în Sankt

Petersburg. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de către domnul

G. Matyushkin, Reprezentantul

Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, și ulterior de succesorul său în această funcție, domnul M.

Galperin.

3

. Reclamanții au susținut că interzicerea, prin lege, a „propagandei pentru relații

sexuale netradiționale care vizează minorii” a constituit o încălcare a dreptului lor

la libertatea de exprimare, dar și o discriminare.

5

. Pe lângă observațiile scrise ale Guvernului și ale reclamanților, s

-au primit

observații din partea următorilor terți: Fundația pentru Familie și Demografie; în

solidar, Articolul 19: Campania Mondială pentru Libertate de Exprimare

(„Articolul 19”) și Interights; în solidar Regiunea Europeană a International

Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association (ILGA-

Europe), „Coming

Out” și Rețeaua persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (LGBT)

din Rusia, pe care președintele i

-

a autorizat să intervină în procedura scrisă [art.

3

6

§

2 din Convenție și art.

44 §

3 din Regulamentul de procedură al Curții].

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

2

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZE

I

6

. Reclamanții s

-

au născut în 1974, 1984 și, respectiv, 1977. Primul și al treilea

reclamant locuiesc

în Moscova, iar al doilea reclamant locuiește în Gryazy,

regiunea Lipetsk

.

7

. Reclamanții sunt activiști pentru drepturile homosexualilor. Fiecare a fost

declarat vinovat pentru infracțiunea administrativă de „activități publice de

stinate

promovării homosexualității în rândul minorilor” (

публичные действия,

направленные на пропаганду гомосексуализма среди несовершеннолетни

х

).

A. Contravențiile săvârșite de reclamanți

8

. La 3 aprilie 2006, Duma Regională Ryaza

n a adoptat Legea privind protejarea

moralității copiilor în oblastul (regiunea) Ryazan, care a interzis activitățile publice

destinate promovării homosexualității în rândul minorilor.

9

. La 4 decembrie 2008, Duma Regională Ryazan a

adoptat Legea privind

contravențiile, care a introdus răspunderea administrativă pentru activitățile public

e

destinate promovării homosexualității în rândul minorilor.

1

0

. La 30 martie 2009, primul reclamant a desfășurat o demonstrație statică

(„pichet”,

пикетирование

) în fața unei școli gimnaziale din Ryazan, ținând două

steaguri pe care scria „Homosexualitatea este normală” și „Mă mândresc cu

homosexualitatea mea”. În consecință, a fost acuzat de săvârșirea unei contravenții.

1

1

. La 6 aprilie 2009, judecătorul de pace de la Circuitul nr.

18 al districtului

Oktyabrskiy din Ryazan l-

a condamnat pe primul reclamant pentru încălcarea

art. 3.10 din Lege

a privind contravențiile în vigoare în Ryazan. De asemenea, l

-a

obligat la plata unei amenzi de 1

500 de ruble rusești (RUB, echivalentul a

aproximativ 34

EUR). La 14 mai 2009, Judecătoria Oktyabrski a respins apelul

primului reclamant

.

1

2

. La 30 septembrie 2011, Adunarea Regională a Deputaților din Arkhangelsk

a adoptat modificări ale Legii privind măsurile specifice pentru protejarea

moralității și sănătății copiilor în oblastul Arkhangelsk. Legea modificată a interzis

activitățile publice destinate promovării homosexualității în rândul minorilo

r.

1

3

. La 21 noiembrie 2011, Adunarea regională a deputaților din Arkhangelsk a

adoptat modificări ale Legii regionale privind contravențiile. Modificările au

introdus

răspunderea administrativă pentru activitățile publice destinate promovări

i

homosexualității în rândul minorilor.

1

4

. La 11 ianuarie 2012, al doilea și al treilea reclamant au desfășurat o

demonstrație statică în fața bibliotecii p

entru copii din Arkhangelsk. Al doilea

reclamant ținea un steag cu mesajul „Rusia are cea mai ridicată rată de sinucideri în

rândul adolescenților. O mare parte din acest număr o constituie homosexualii. Fac

acest pas din cauza lipsei de informații despre firea lor. Deputații sunt ucigași de

copii. Homosexualitatea este bună!” Al treilea reclamant ținea un steag cu mesajul

„Copiii au dreptul să știe. Oamenii formidabili sunt uneori și homosexuali; și

homosexualii devin formidabili. Homosexualitatea este nat

urală și normală”; în

continuare, erau enumerați oameni celebri care au contribuit la patrimoniul cultural

al Rusiei și care erau considerați homosexuali. Ambii reclamanți au fost arestați și

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

3

escortați la secția de poliție, unde li s

-au întocmit procese-verbale de constatare a

contravenției

.

1

5

. La 3 februarie 2012, judecătorul de pace de la Circuitul nr.

6 al districtului

Oktyabrskiy din Arkhangelsk i-

a condamnat pe al doilea și al treilea reclamant

pentru încălcarea art.

2.13 §

1 d

in Legea privind contravențiile în vigoare în

Arkhangelsk. Al doilea reclamant a fost amendat cu 1

800 RUB

(aproximativ

45 EUR),

iar al treilea reclamant a fost amendat cu 2

000 RUB (aproximativ

50

EUR). La 22 martie 2012, Judecătoria Oktyabrskiy din Arkha

ngelsk a respins

apelurile ambilor reclamanți.

1

6

. La 7 martie 2012, Adunarea Legislativă din Sankt Petersburg a adoptat

modificări ale Legii privind contravențiile în vigoare în Sankt Petersburg.

Modificările au introdus răspunderea administrativă pentru activitățile public

e

destinate promovării homosexualității, bisexualității și/sau transgenderismului în

rândul minorilor; aceeași lege a introdus răspunderea administrativă pentru

promovarea pedofiliei.

a 12 aprilie 2012, al treilea reclamant a desfășurat o demonstrație în fața

sediului Administrației Municipiului Sankt Petersburg, ținând un steag cu un citat

popular al unei actrițe celebre în perioada sovietică, Faina Ranevskaya:

„Homosexualitatea nu este o perversiune. Hocheiul pe iarbă și patinajul artistic

sunt.” A fost arestat de poliție și escortat la secția de poliție, unde

i s

-a întocmit un

proces

-

verbal de constatare a contravenției.

1

8

. La 5 mai 2012, judecătorul de pace d

e la Circuitul nr.

208 din Sankt

Petersburg l-

a condamnat pe al treilea reclamant pentru încălcarea art.

7.1 din Legea

privind contravențiile în vigoare în Sankt Petersburg. De asemenea, l

-a obligat la o

amendă de 5

000 RUB

(aproximativ 130

EUR). La 6 iuni

e 2012, Judecătoria

Smolninskiy din Sankt Petersburg a respins apelul reclamantului.

B. Evoluțiile legislative și hotărârile Curții Constituționale

1

9

. La o dată nespecificată, primul și al treilea reclamant au sesizat Curtea

Consti

tuțională a Federației Ruse. Aceștia au invocat neconstituționalitatea art.

4

din Legea privind protejarea moralității și sănătății copiilor în oblastul Ryazan, în

special cu privire la egalitatea de tratament și cu libertatea de exprimare consacrate

la art.

19 și art. 29 din Constituție și, de asemenea, dispozițiile art.

55 alin. (3), care

stabilește condițiile în care se pot aplica restrângeri ale drepturilor și libertăților

garantate în Constituție.

Constituțională a declarat plângerea

inadmisibilă, cu următoarea motivare

:

„Art. 14 alin. (1) din Legea federală prevede clar responsabilitatea organelor de stat ale

Federației Ruse de a lua măsuri pentru protejarea copiilor împotriva informațiilor, a

pro

pagandei și a activismului care dăunează sănătății și dezvoltării lor morale și spiri

tuale.

[...]

Legile în vigoare în oblastul Ryazan „Privind protejarea moralității copiilor în oblastul

Ryazan” și „Privind contravențiile” nu consolidează nicio măsură care să interzică

homosexualitatea sau care să prevadă cenzura ei oficială; acestea nu includ semne de

discriminare și nimic din scopul lor nu denotă demersuri superflue din partea organelor statului.

Prin urmare, dispozițiile contestate de reclamanți nu pot

fi considerate ca o restrângere

disproporționată a libertății de exprimare.”

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

4

2

1

. La o dată nespecificată, al treilea reclamant a sesizat Curtea Constituțională

a Federației Ruse. Acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a

art. 7 din

Legea privind contravențiile în vigoare în Sankt Petersburg.

2

2

. La 24 octombrie 2013, Curtea Constituțională a declarat cererea

inadmisibilă, cu următoarea motivare

:

„[...] Rezultă că această interzicere, determinată de faptul că o astfel de promovare poate

dăuna minorilor din cauza caracteristicilor specifice vârstei dezvoltării lor intelectuale și

psihologice, nu poate fi considerată ca permițând limitarea drepturilor și libertăților cetățenilor

exclusiv pe baza orientă

rii sexuale.

[...]

Totuși, acest lucru nu exclude necesitatea definirii – pe baza unui exercițiu de punere în

balanță în raport cu valorile constituționale concurente – a limitelor exercitării efective a

drepturilor și libertăților persoanelor, pentru a nu încălca drepturile și libertățile altora.

[...]

Având în vedere faptul că este legată de investigarea circumstanțelor cauzei, aprecierea

proporției în care acțiunile contestatorului în ceea ce privește diseminarea selectivă și

necontrolată de informații general accesibile erau de natură să cauzeze prejudicii sănătății și

dezvoltării morale și spirituale a minorilor, inclusiv prin crearea unei impresii distorsionate

privind echivalența socială a relațiilor conjugale tradiționale și netradiționale, nu intră

în

competența Curții Constituționale a Federației Ruse; și nici verificarea legalității și validității

hotărârilor judecătorești pronunțate în cauza apelantului.”

2

3

. La 29 iunie 2013, a fost modificat Codul contravențiilor al Federației Ruse,

prin introducerea, la art.

6.21, a răspunderii administrative pentru promovarea

relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor.

2

4

. La o dată nespecificată, al treilea reclamant și alte două persoane au sesiz

at

Curtea Constituțională a Federației Ruse. Aceștia au contestat compatibilitatea

art.

6.21 din Codul contravențiilor cu dispozițiile Constituției

.

2

5

. La 23 septembrie 2014, Curtea Constituțională a examinat cererea pe fond și

a respins-

o, cu următoarea motivare:

„[...] Exercitarea de către cetățeni a dreptului de a disemina informații despre problema

autodeterminării sexuale a unei persoane nu trebuie să încalce drepturile și libertăți

le altora; la

reglementarea acestui drept prin

intermediul legislației, este necesar să se asigure un echilibru

între valorile protejate prin Constituție. În consecință, având în vedere caracterul sensibil al

acestor chestiuni, deoarece aparțin sferei autonomiei individuale, și fără să aducă atingere

înseși esenței acesteia, statul este îndreptățit să introducă, pe baza cerințelor menționate

anterior din Constituția Federației Ruse, restrângeri specifice privind activitățile legate de

diseminarea unor astfel de informații dacă acestea devin agresive [și] deranjante și pot cauza

prejudicii drepturilor și intereselor legale ale altora, în special ale minorilor, și sunt ofensatoare.

[...] În condițiile în care unul dintre rolurile familiei este [de a asigura] nașterea și creșterea

copiilor, înțelegerea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie stă la baza abordării

legislative pentru soluționarea problemelor demografice și sociale în domeniul relațiilor de

familie din Federația Rusă [.

..]

Reglementarea libertății de exprimare și a libertății de diseminare a informațiilor nu

presupune nici crearea unor condiții care să faciliteze formarea altor interpretări ale familiei ca

instituție, și ale instituțiilor sociale și juridice asociate, care să difere de interpretările general

acceptate, nici aprobar

ea de către societate a acestora ca având valoare echivalentă [

...]

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

5

Aceste obiective determină, de asemenea, necesitatea de a proteja copilul împotriva influenței

informațiilor care pot cauza prejudicii sănătății sau dezvoltării sale, în special a informaț

iilo

r

care sunt combinate cu impunerea agresivă a unor modele specifice de conduită sexuală, d

ând

naștere unor reprezentări distorsionate ale modelelor de relații de familie, acceptate din punct

de vedere social, care corespund valorilor morale accepta

te

în general în societatea rusă,

astfel

cum sunt exprimate în Constituție și în leg

islație.

[...]

Pentru a asigura dezvoltarea sănătoasă a copilului, statele sunt obligate să protejeze copilul,

în special, împotriva tuturor formelor de exploatare sexuală și perversiune sexuală.

[...]

Scopul urmărit de legiuitorul federal la stabilirea normei de referință a fost acela de a prot

eja

copiii împotriva impactului unor informații care i

-

ar putea duce în direcția unor relații sexua

le

netradiționale, o predilecție car

e i-

ar împiedica să dezvolte relații de familie cum sunt acestea

în mod tradițional înțelese în Rusia și exprimate în Constituția Federației Ruse. Curtea

Constituțională a Federației Ruse recunoaște că posibilul impact al informațiilor în cauză

asupra vieții viitoare a copilului, chiar și când acestea sunt prezentate în mod persistent, nu a

fost dovedit dincolo de orice îndoială. Totuși, la evaluarea necesității de a introduce una sau

mai multe restrângeri, legiuitorul federal are dreptul să utilizeze criterii care se bazează pe

prezumția că există o amenințare la adresa intereselor copilului, mai ales că restrângerile

introduse de aceasta se referă numai la tendința informațiilor în cauză de a viza persoane dintr

-

o anumită grupă de vârstă și, prin urmare, n

u pot fi considerate ca excluzând posibilitatea de

exercitare a dreptului constituțional la libertatea de informare în acest domen

iu. [...]

Interzicerea activităților publice în ceea ce privește minorii este menită să împiedice

concentrarea atenției acestora asupra problemelor legate de relațiile sexuale, care pot, în

circumstanțe nefavorabile, să deformeze în mod semnificativ înțelegerea de către copil a unor

valori constituționale precum familia, maternitatea, paternitatea și copilăria, și care afectează

negativ nu doar starea și dezvoltarea sa psihologică, ci și adaptarea sa socială. Faptul că această

interzicere nu se extinde asupra situațiilor privind promovarea unui comportament imoral în

contextul relațiilor sexuale tradiționale, care ar putea necesit

a de asemenea reglementarea de

către stat, inclusiv prin intermediul [existenței] unor contravenții, nu este un motiv pentru a

considera că norma de referință este incompatibilă cu Constituția Federației Ruse din

perspectiva încălcării principiilor de egalitate aplicate la protejarea valorilor constituționale,

care asigură înlocuirea neîntreruptă a generațiilor [...]

A impune minorilor un set de valori sociale care diferă de cele care sunt general

acceptate în

societatea rusă și care nu sunt împărtășite și

sunt chiar frecvent percepute ca inacceptabile de

către părinți – care își asumă în principal responsabilitatea pentru dezvoltarea și educarea

copiilor lor și sunt obligați să le asigure sănătatea și dezvoltarea lor fizică, psihologică,

spirituală și morală – [...] poate avea drept consecință înstrăinarea socială a copilului și

împiedicarea dezvoltării sale în cadrul familiei, mai ales dacă se consideră că egalitatea

drepturilor, astfel cum este prevăzută în Constituție, care presupune totodată egalitatea î

n

drepturi indiferent de orientarea sexuală, nu garantează încă faptul că persoanele cu o orientare

sexuală diferită sunt într

-

adevăr privite în mod egal în opinia publică; această situație poate

genera dificultăți obiective atunci când se încearcă evitarea atitudinilor negative de către

membrii individuali ai societății față de persoanele respective în viața de zi cu zi. Acest lucru

este valabil și pentru cazurile în care tocmai informațiile care fac obiectul interzicerii

diseminării lor în rândul minorilor pot fi concepute, din perspectiva autorului diseminării, să

depășească astfel de atitudini negative față de persoanele cu orientare sexuală diferită

[...]

Interzicerea promovării relațiilor sexuale netradiționale nu exclude în sine prezentarea

informațiilor în discuție într

-un context neutru (educativ, artistic, istoric). O astfel de

transmitere de informații, dacă este lipsită de semne de promovare, cu alte cuvinte, dacă nu are

ca scop să creeze preferințe legate de alegerea formelor netradiționale de identitate sexuală și

asigură o abordare individualizată, luând în considerare caracteristicile specifice ale dezvoltării

psihologice și fiziologice a copiilor dintr

-

o anumită grupă de vârstă, precum și natura

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

6

problemei specifice care se clarifică, se poate efectua cu ajutorul unor experți, ca de exemplu

profesori, medici sau psihologi.

[...] nu echivalează cu o evaluare negativă de către stat a relațiilor sexuale netradiționale ca

atare și nu are scopul de a deprecia onoarea și demnitatea cetățenilor care sunt implicați în

astfel de relații [...

]

[...] nu poate fi considerată ca [...] incluzând o cenzură oficială împotriva relațiilor sexuale

netradiționale, în special a homosexualității, cu atât mai puțin interzicerea

lor [...]

[...] persoana care [disemineaz

ă informații] trebuie să înțeleagă că ceea ce i se pare a fi o

simplă comunicare de informații poate, într

-

o anumită situație, să semene cu activism

(promovare), în cazul în care se dovedește că scopul era de a disemina (sau, în special, de a

impune) infor

mații cu conținutul sus

-

menționat. Totodată, numai comiterea cu intenție de către

o persoană a activităților publice corespunzătoare, care vizează direct promovarea relațiilor

sexuale netradiționale în rândul minorilor, sau comiterea cu intenție a acestor acțiuni de către

o persoană care cunoaște pe deplin faptul că ar putea exista minori în rândul celor care primesc

informațiile, se pedepsește [...]”

II. LEGISLAȚIA ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE

2

6

. Constituția rusă garantează tuturor persoanelor egalitatea drepturilor și

libertăților, indiferent de, în special, sex, statutul social sau locul de muncă (art.

19).

De asemenea, aceasta garantează dreptul la libertatea de gândire și de exprimare,

precum și libertatea de a căuta, a primi, a transfera și a comunica informații prin

orice mijloace legale (art.

29). Aceasta prevede că drepturile și libertățile pot fi

restrânse prin legi federale pentru protejarea principiilor constituționale, a

moralității publice, a sănătății și a drepturilor ș

i intereselor legale ale altora, precum

și pentru a asigura apărarea și securitatea statului (art.

55).

OZ a oblastului Archangelsk din 3 iunie 2003 „Privind

contravențiile” prevede:

Art. 2.13 Activități publice destinate promovării homosexualității în rândul minorilor

„1. Activitățile publice destinate promovării homosexualității în rândul minorilor se

sancționează cu amendă administrativă, pentru persoane fizice –

de la 1 500 la 2 000 ruble;

pentru funcț

ionari

–

de la 2 000 la 5 000 ruble; pentru persoane juridice

–

de la 10 000 la 20 000

ruble.

de un an, se sancționează cu amendă administrativă, de la 2

000 la 5 000 ruble pentru persoane

fizice; de la 5 000 la 10

000 ruble pentru funcționari; și de la 20

000 la 25 000 ruble pentru

persoane juridice.

(articol nou introdus în baza Legii regionale nr

. 386-

26 din 21 noiembrie 2011).”

OZ a oblastului Ryazan din 3 aprilie 2006 „Privind protejarea

moralității copiilor în oblastul Ryazan” prevede:

Art. 4. Interzicerea activităților publice destinate promovării homosexualității în rândul

minorilor

„Activitățile publice destinate promovării homosexualității (sodomie și safism) nu sunt

permise.”

182-

OZ a oblastului Ryazan din 4 decembrie 2008 „Privind

contravențiile” prevede:

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

7

Art. 3.10 Activități publice destinate promovării homosexualității (sodomie și safism) în

rândul minorilor

„Activitățile publice destinate promovării homosexualității (sodomie și safism) în rândul

minorilor se sancționează cu amendă administrativă de la 1

500 la 2 000 ruble pentru persoane

fizice; de la 2 000 la 4 000 ruble

pentru funcționari; și de la 10

000 la 20 000 ruble pentru

persoane juridice.”

113-9-

OZ a oblastului Archangelsk din 15 decembrie 2009 „

Privind măsurile specifice pentru protejarea moralității și sănătății copiilor în

oblastul Archangelsk” prevede

:

Art. 10. Măsuri pentru împiedicarea activităților publice destinate promovării

homosexualității în rândul minorilor (introdus prin Legea nr.

336-24-OZ a oblastului

Archangelsk din 30 septembrie 2011)

„Activitățile publice destinate promovării homosexualității în rândul minorilor sunt

nepermise”.

273-

70 din Sankt Petersburg din 31 mai 2010 „Privind

contravențiile din Sankt Petersburg” prevede:

Art. 7-

transgenderismului în rândul minorilor

(articol introdus de la 30 martie 2012 prin Legea nr. 108-18 din Sankt Petersburg

din 7

martie 2012)

„Activitățile publice destinate promovării sodomiei, safismului, bisexualității și/sau

transgenderismului în rândul minorilor se sancționează cu amendă administrativă de 5

000

ruble pentru persoane fizice; 1

5

000 ruble pentru funcționari; și de la 2

50

000 la 500 000 ruble

pentru persoane juridice.

Notă marginală: În sensul prezentului articol, prin activități publice destinate promovării

sodomiei, safismului, bisexualității și/sau transgenderismului se înțeleg activitățile de

diseminare selectivă și necontrolată, într

-

un mod general accesibil, de informații care pot să

cauz

eze prejudicii sănătății, moralității și dezvoltării spirituale a minorilor, precum și să le

creeze acestora o imagine distorsionată privind echivalența socială a relațiilor conjugale

tradiționale și netradiționale.”

ală nr.

436-F3 din 29 decembrie 2010 privind protejarea copiilor

împotriva informațiilor care dăunează sănătății și dezvoltării lor:

Art. 5. Forme de informare dăunătoare sănătății și (sau) dezvoltării copiilor

„[...]

nformații:

1) care îndeamnă copiii să desfășoare acțiuni ce reprezintă o amenințare pentru viața și (sa

u)

sănătatea lor, inclusiv periclitarea propriei sănătăți, și suicidul;

2) care pot induce copiilor dorința de a utiliza produse stupefiante, substanțe psihotrope și

(sau) substanțe intoxicante, produse din tutun, alcool și produse pe bază de alcool, bere și

băuturi pe bază de bere, de a participa la jocuri de noroc, de a practica prostituția, de

a practica

vagabondaj

u

l sau de a cer

și;

3) care justifică sau apără acceptabilitatea violenței și (sau) cruzimii sau incită la comiterea

de fapte violente contra persoanelor sau animalelor, cu excepția cazurilor prevăzute în prezenta

lege federală;

4) care neagă valorile familiei, promovează relațiile sexuale netradiționale și cauzează lipsă

de respect față de părinți și (sau) alți membri ai familiei

[...]

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

8

(conform textului Legii federale nr. 135-

FZ din 29 iunie 20

13).”

Art. 16. Cerințe suplimentare privind difuzarea produselor informaționale care sunt

interzise copiilor

„3. Produsele informaționale care sunt interzise copiilor nu pot fi distribuite în instituții de

învățământ, unități pentru sănătatea copiilor, stațiuni de sănătate, asociații sportive, asociații

culturale pentru

copii și asociații de divertisment și de sănătate pentru copii, nici la o distanță

mai mică de 100 m față de teritoriul acestor organizaț

ii.”

3

3

. Legea federală nr.

124-

FZ din 24 iulie 1998 „Privind principalele garanții ale

drepturilor copilului în Federația Rusă” prevede:

Art. 14. Protejarea copilului împotriva informațiilor, propagandei și activismului care

dăunează sănătății, moralității și dezvoltării sale spirituale

„1. Autoritățile guvernamentale din Federația Rusă iau măsuri pentru a proteja copilul

împotriva informațiilor, propagandei și activismului care sunt în detrimentul sănătății și al

dezvoltării morale și spirituale a acestuia, inclusiv împotriva intoleranței pe motive de

naționalitate, clasă ori situație socială; împotriva publicității pentru produse pe bază de alcool

și de tutun; împotriva [materialelor de promovare a] inegalității sociale, rasiale, naționale și

religioase; împotriva informațiilor cu caracter pornografic; împotriva informațiilor pentru

promovar

ea relațiilor sexuale netradiționale; precum și împotriva diseminării materialelor

tipărite, audio și video care promovează violența și cruzimea, dependența de stupefiante sau

droguri, [sau] comportamentul antisocial [...]”.

(conform textului Legii federale nr. 252-

FZ din 21 iulie 2013 și Legii federale nr.

135-FZ din

29 iunie 2013).”

3

4

. Codul contravențiilor al Federației Ruse prevede:

Art. 6.21 Promovarea relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor

(introdus prin Legea f

ederală nr.

135-FZ din 29 iunie 2013)

„1. Promovarea relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor, prin diseminarea de

informații care vizează crearea, în rândul minorilor, a unei orientări sexuale netradiționale,

promovarea atractivității relațiilor sexuale netradiționale, crearea unei imagini distorsionate

privind echivalența socială a relațiilor sexuale tradiționale și netradiționale sau impunerea de

informații despre relațiile sexuale netradiționale, stârnirea interesului pentru astfel de relaț

ii,

dacă aceste activități nu includ fapte pasibile de pedeapsă conform legii

penale,

– se sancționează cu amendă administrativă de la 4

000 la 5

000 ruble pentru cetățeni; de la

40 000 la 50

000 ruble pentru funcționari; și, pentru persoane juridice, cu amendă de la 800

000

la 1 000

000 ruble ori cu suspendarea administrativă a activității pentru o perioadă de până la

90 de zile.”

III. DOCUMENTELE RELEVANTE ALE CONSILIULUI EUROPEI

A. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

ezoluția 1948 (2013) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

(„APCE”), adoptată la 27 iunie 2013 și intitulată „Combaterea discriminării pe

criterii de orientare sexuală și identitate de gen”, a declarat, printre altele,

următoarele:

„7. Adunarea regretă, în special, aprobarea în unanimitate de către Duma Rusiei a legii

privind așa

-

numita propagandă pentru relații sexuale netradiționale în rândul minorilor, care,

dacă va fi aprobată și de Consiliul Federației, ar fi prima dispoziție legală privind int

erzicer

ea

propagandei homosexuale care se va introduce la nivel național în

Europa.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

9

Drept (Comisia de la Veneția) privind chestiunea interzicerii așa

-numitei propagande

homosexuale în lumina legislației recente din unele state membre ale Consiliului Europei;

împărtășește analiza acesteia și susține concluziile sale, în special faptul că «măs

urile în cauză

par a fi incompatibile cu valorile de bază ale [Convenției europen

e a drepturilor omului]», pe

lângă faptul că nu respectă cerințele pentru restrângeri prevăzute la art.

10, 11 și 14 din

Convenția europeană a drepturilor omului.

”

B. Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept („Comisia de la

Veneția”)

;

3

6

. În Avizul privind chestiunea interzicerii așa

-

numitei „propagande pentru

homosexualitate” în lumina legislației recente din unele state membre ale

Consiliului Europei, adoptată în cadrul celei de

-a 95-

a sesiuni plenare (Veneția,

1

4-

15 iunie 2013), Comisia de la Veneția a examinat dispozițiile legale care conțin

interziceri ale „propagandei pentru homosexualitate”, care au fost adoptate sau

propuse spre adoptare în Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina. În aviz se

menționau, printre altele, următoarele

:

„28. [...] întinderea unor termeni precum «propagandă» și «promovare» care sunt

fundamentali în aceste legi nu doar că pare să fie foarte largă, ci și destul de ambiguă și vagă,

luând în considerare aplicarea dispozițiilor din jurisprudență [...] Unele dintre ace

ste dispoziții

utilizează, de asemenea, noțiuni neclare precum «în rândul minorilor»/«pentru minori

» [...]

[...]

pentru a da o d

efiniție precisă noțiunii de «propagandă pentru homosexualitate», noțiune

a încă

rămâne vagă, Curtea Constituțională și Curtea Supremă neoferind precizări suplimentare

despre ce anume se consideră a fi «

informații care pot să cauzeze prejudicii moralității ș

i

dezvoltării spirituale sau sănătății minorilor

» sau «

care impun minorilor un stil de viață

homosex

ual

» pentru aplicarea dispozițiilor în c

auză.

[...]

«interzicer

e

a propagandei homosexuale» trebuie interpretați în sens restrâns sau dacă includ

orice informație sau opinie în favoarea homosexualității, orice încercare de a schimba

atitudinea homofobă a unei părți a populației față de homosexuali și lesbiene, orice înc

ercar

e

de a contrabalansa prejudecățile uneori adânc înrădăcinate, prin diseminarea de informații

imparțiale și concrete despre orientarea sexua

lă.

Unite, legea d

in Ryazan este ambiguă în sensul că termenul «homosexualitate (act sexual

între

bărbați sau lesbianism)» se referă la identitatea sau activitatea sexuală a unei persoane, sau

ambele.”

[...]

vire la interzicerea

«propagandei homosexuale» [...] nu sunt formulate cu suficientă precizie pentru a îndeplini

cerința «prevăzută de lege» de la art.

10 §

2 și, respectiv, art. 11 din CEDO, iar instanțele

naționale nu au reușit să remedieze această situație prin interpretări unitare.

[...]

este în mod evident legată de problema

orientării sexuale

. În primul rând, interzicerea în

discuție restrânge exprimarea care răspândește sau promovează orientarea sexuală

homosexuală/lesbiană. În al doilea rând, se pare că interzicerea ar afecta mai des, deși nu în

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

10

mod necesar, persoanele cu orientare sexuală homosexuală/lesbiană, care au un interes

personal de a pleda pentru tole

rarea orientării sexuale homosexuale/lesbiene și acceptarea

acesteia de către majoritate.

[...]

identități sexuale cu excepția celei heterosexuale afectează principiile de bază ale unei societăți

democratice, caracterizate de pluralism, toleranță și vederi largi, precum și de un tratament

echitabil și corespunzător al minorităților. Prin urmare, astfel de măsuri ar trebui să fie

justificate prin motive imperative.

[...]

«protecția moralei» [...]

[...]

de atitudinea pozitivă/negativă a unora dintre membrii majorității heterosexuale. Astfel cum a

susținut Comitetul Drepturilor Omului în comentariul său general cu privire la art.

19 din

PIDCP, «conceptul de morală derivă din numeroase tradiții sociale, filozofice și religioase»,

orice l

imitare impusă în «scopul protecției moralei trebuie să se bazeze pe principii care nu

decurg dintr-

o singură tradiție».

[...]

față de homosexualitate ca ata

re nu poate justifica restrângerea nici a dreptului la respectarea

vieții private al homosexualilor și lesbienelor, nici a libertății lor de a

-

și declara adevărata

orientare sexuală în public, de a pleda în favoarea unor idei pozitive în privința

homosexu

a

lității și de a promova toleranța față de homosexuali. În acest sens, Comisia de la

Veneția reamintește că, în Recomandarea CM/Rec (2010)5, Comitetul de Miniștri al

Consiliului Europei a considerat că nici valorile culturale, tradiționale și religioase, ni

ci regulile

unei «culturi dominante» nu pot fi invocate pentru a justifica discursul de incitare la ură sau

orice altă formă de discriminare, inclusiv cea bazată pe orientarea sexuală sau identitatea de

gen.

[...]

«promovarea homosexuală» ca atare, fără a limita interzicerea la afișarea obscenă sau

pornografică a homosexualității, ori la afișarea nudității sau a unei conduite ori unui material

cu conținut sexual explicit sau provocator, dispozițiile nu pot fi considerate justificate ca

măsuri necesare într

-

o societate democratică pentru protecția moralității [...]

exualitate» o

constituie pro

tecția copiilor. Dispozițiile în curs de examinare susțin că protecția minorilor

împotriva propagandei homosexuale este justificată în raport cu lipsa lor de maturitate, starea

de dependență și, în unele cazuri, handicapul min

tal.

iat, di

n nou, că incriminările existente dispozițiile în curs de

examinare nu

se limitează la obscenități, la îndemnări provocatoare la întreținerea de relații intime între

persoane de același sex sau la ceea ce Curtea Constituțională a Rusiei a denumit «impunere

a

unui stil de viață homosexual», ci par să se aplice totodată diseminării de simple informații sau

idei în favoarea unei atitudini mai pozitive față de homosexualit

ate.

[...]

Rusia și, respectiv, proiectul de lege nr.

8711 din Ucraina (nr.

0945), Comisia de la Veneția

observă că acestea nu prezintă nicio dovadă a prejudiciului care le

-ar putea fi cauzat minorilor.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

11

Omului din cadrul ONU, în cauza

Fedotova

[citată la pct.

40

infra

], a separat în mod corespunzător «

acțiunile destinate implicării

minorilor în orice activitate sexuală specifică

” de „

exprimarea identității [sale] sexuale

» și

«

căutarea înțelegerii acesteia

». În speță, Comitetul a observat că statul parte nu a demonstrat

motivul pentru care era necesar, pentru protecția minorilor, să se restrângă dreptul autoarei la

libertatea de exprimare a identității sale sexuale, chiar și în cazul în care aceasta intenționa să

includă copii în dezbaterea unor chestiuni legate de homosexualitate.

adevăr, nu se poate considera că este în interesul minorilor ca aceștia să fie feriți de

informații relevante și adecvate despre sexualitate, inclusiv

homosexualitate

.

sprijină dreptul de a primi informații despre sexualitate adaptate v

ârstei.

pentru idei pozitive față de homosexualitate și care promovează toleranța față de homosexuali

nu împiedică răspândirea și consolidarea valorilor familiale tradiționale și a importanței

relațiilor conjugale tradiționale.

anumite tipuri specifice de conținut (exemplu: conținut sexual explicit, precum în

Müller

împotriva Elveției

), ci se aplică tuturor categoriilor de exprimare, de la dezbatere politică și

expresie artistică până la limbaj comercial, vor avea cu siguranță un impact grav asupra

dezbaterii publice privind aspecte sociale importante, care este esențială pentru orice socie

tate

democratică. Astfel, interzicerea nu poate fi considerată «necesară într

-o societate

democratică» pentru protecția familiei în sens tradițional.

[...]

homosexualitate», spre deosebire de «propaganda pentru heterosexualitate» sau sexualitate în

general

– în rândul minorilor, constituie discriminare deoarece diferența de tratament se

bazează pe conținutul discursului privind orientarea sexuală, iar autorii dispozițiilor în

curs de

examinare nu au prezentat n

iciun criteriu rezonabil și obiectiv pentru a justifica interzicerea

«propagandei homosexuale», spre deosebire de «propaganda heterosexuală».

[...]

ș

i «prot

ecția minorilor» ca justificări ale interzicerii «propagandei homosexuale» nu reușesc să

treacă criteriile esențiale de necesitate și proporționalitate, așa cum prevede [Convenția]. Din

nou, interzicerile în curs de examinare nu se limitează la conținutul

sexual explicit sau la

obscenități, ci sunt restrângeri generale care vizează forme legitime de exprimare a orientării

sexuale. Comisia de la Veneția reafirmă faptul că homosexualitatea, ca variație a orientării

sexuale, este protejată în temeiul [Convenției] și, ca atare, nu poate fi considerată contrară

moralității de către autoritățile publice, în sensul art.

10 §

2 din [Convenție]. Pe de altă parte,

nu există nicio dovadă că exprimările referitoare la orientarea sexuală ar afecta negativ minorii,

al căror interes este de a primi informații relevante, adecvate și obiective despre sexualitate,

inclusiv orientări sexuale.

deosebire de «propaganda pentru heterosexualitate». Luând în considerare, de asemenea,

cerința democratică privind tratamentul echitabil și corespunzător al minorităților, lipsa

oricăror criterii rezonabile și obiective care să justifice diferența de tratament în aplicarea

dreptului la libertatea de exprima

re și de întrunire constituie o discriminare bazată pe conținutul

discursului despre orientarea sexuală

.

rile

și atitudinile tradiționale față de familie și sexualitate, ci mai degrabă de a reprima formele

netradiționale prin pedepsirea exprimării și promovării lor. Astfel, măsurile în cauză par a fi

incompatibile cu «valorile de bază ale CEDO», pe lângă faptul că nu respectă cerințele pentru

restrângere prevăzute la ar

t.

10, 11 și 14 din Convenție

.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

12

interzic «propaganda pentru homosexualitate» sunt incompatibile cu [Convenția] și normele

internaționale privind drepturile omului. Prin urmare, Comisia de la Veneția recomandă

abrogarea acestor prevederi [...]”

C. Comitetul de Miniștri

3

7

. Recomandarea CM/Rec (2010) 5 a Comitetului de Miniștri către statele

membre privind măsurile de combatere a discriminării pe

motive de orientare

sexuală sau identitate de gen, adoptată la 31 martie 2010, acoperă o gamă largă de

domenii în care persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale sau transgen se pot

confrunta cu discriminări. În capitolul privind „Libertatea de exprimare ș

i de

întrunire pașnică”, se prevăd următoarele:

„13. Statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura, în

conformitate cu art.

10 din Convenție, că dreptul la libertatea de exprimare poate fi exercitat

efectiv, fără discriminare bazată pe orientarea sexuală sau identitatea de gen, inclusiv în ceea

ce privește libertatea de a primi și de a comunica informații pe teme legate de orientarea sexuală

sau identitatea de ge

n.

[...]

pentru a preveni restrângerea

exercitării efective a drepturilor la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică determinată

de aplicarea abuzivă a prevederilor legale sau administrative, de exemplu pe criterii de sănătate

publică, moralitate publică și ordine publică.

în special în mass-

media, orice fel de ingerințe ilegale în dreptul persoanelor și al grupurilor

de persoane de a-

și exercita libertatea de exprimare și de întrunire pașnică, în special atunci

când sunt legate de drepturile omului pentru persoane lesbiene, homosexuale, bisexuale și

transgen.”

3

8

. Aceeași recomandare, în capitolul privind „Educația”, precizează

următoarele:

„31. Ținând seama în mod corespunzător de interesul superior al copilului, statele membre

ar trebui să adopte măsuri legislative și de altă natură adecvate, adresate cadrelor didactice și

elevilor, pentru a se asigura că dreptul la educație poate fi exercitat efectiv fără discriminare

pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen; aceasta include, în special, protejarea

dreptului copiilor și al tinerilor la educație într

-

un mediu sigur, în care nu există violență,

hărțuire, excludere socială sau alte forme de tratament discriminatoriu și degradant legate de

orientarea sexuală sau de identitatea de g

en.

măsuri corespunzătoare în acest sens, la toate nivelurile, pentru a promova toleranța reciprocă

și respectul reciproc în școli, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen. Aceasta ar

trebui să includă furnizarea de informații obiective privind orientarea sexuală și identitatea de

gen, de exemplu în pro

gramele școlare și materialele educative, și furnizarea de informațiilor,

protecției și susținerii necesare, pentru elevi și studenți, pentru a le permite acestor

a să trăiască

în conformitate cu propria orientare sexuală și identitate de gen. În plus, stat

ele membre pot

concepe și aplica politici și planuri de acțiune privind egalitatea și siguranța în școli și pot

asigura accesul la formare sau susținere pedagogică și la materiale didactice adecvate. Aceste

măsuri ar trebui să țină seama de drepturile părinților în ceea ce privește educația propriilor

copii.

”

3

9

. La data adoptării prezentei hotărâri, Comitetul de Miniștri al Consiliului

Europei continuă supravegherea executării hotărârii în cauza

Alekseyev împotriva

Rusiei

(nr. 4916/

07 și alte 2, din 21 octombrie 2010), pe care a decl

arat

-

o adecvată

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

13

pentru procedura de supraveghere sporită. Foarte recent, la cea de

-a 1273-a

reuniune a Comitetului de Miniștri (decembrie 2016, DH) s

-a adoptat o decizie

[CM/Del/Dec (2016) 1273/H46-23

]

, în care miniștrii delegați și

-au exprimat

profunda îngrijorare cu privire la faptul că, în pofida măsurilor prezentate de

autoritățile ruse, situația nu a demonstrat nicio îmbunătățire, numărul de

evenimente publice LGBT permise fiind în continuare foarte limitat. Comitetul a

îndemnat autoritățile să adopte toate măsurile suplimentare necesare pentru a se

asigura că practica autorităților locale și a instanțelor judecătorești se dezvoltă astfel

încât să asigure respectarea dreptului la libertatea de întrunire și la protecție

împotriva discriminării, inclusiv prin asigurarea faptului că legea privind

„propaganda pentru relațiile sexuale netradiționale” în rândul minorilor nu

reprezintă un obstacol nejustificat în calea exercitării efective a acestor drepturi.

Comitetul de Miniștri a invitat autoritățile ruse să continue demersul pentru

abordarea efectivă a problemelor restante în vederea obținerii unor rezultate

concrete, inclusiv luarea de măsuri suplimentare pen

tru a aborda atitudinile

negative față de persoanele LGBT, care sunt răspândite în continuare la scară largă.

IV. DOCUMENTE INTERNAȚIONALE RELEV

ANTE

4

0

. Comitetul Drepturilor Omului din cadrul Organizației Națiunilor Unite a

examina

t o plângere privind amenda administrativă aplicată în temeiul Legii nr.

4

1

din oblastul Ryazan [a se vedea

Fedotova împotriva Federației Ruse

, Fond,

Comunicarea nr

.

1932/2010, UN Doc CCPR/C/106/D/1932/2010, IHRL 2053

(UNHRC 2012), 31 octombrie 2012, Comitetul Drepturilor Omului din cadrul

Organizației Națiunilor Unite (UNHRC)] și a constatat următoarele:

„2.2 La 30 martie 2009, autoarea a expus afișe cu mesajele «Homosexualitatea este normală»

și «Mă mândresc cu homosexualitatea mea» în apropierea unei unități de în

vățământ secundar

din Ryazan. Potrivit petentei, scopul acestei acțiuni a fost de a promova toleranța față de

persoanele homosexuale și lesbiene din Federația Rusă.

2.3 Demersul autoarei a fost întrerupt de poliție, iar la 6 aprilie 2009 aceasta

a fost

condamnată de judecătorul de pace pentru o infracțiune administrativă [și a fost] sancționată

cu amendă administrativă [...]

[...]

10.8 Comitetul ia act de argumentele statului parte, conform cărora intenția autoarei a fost de

a include copii în dez

baterea chestiunilor ridicate de demersurile sale; că publicul a luat

cunoștință de opiniile autoarei exclusiv la inițiativa acesteia din urmă; că demersurile sale, încă

de la început, au avut un «element de provocare» și că viața sa privată nu era de inte

res nici

pentru public, nici pentru minori, și că autoritățile publice

nu s

-

au amestecat în viața sa priva

tă

[...] Deși recunoaște rolul autorităților statului în protejarea bunăstării minorilor, Comitetul

constată că statul parte nu a reușit să demonstrez

e motivul pentru care, pe baza faptelor din

prezenta comunicare, a fost necesar, pentru unul dintre scopurile legitime [...] de a restrânge

dreptul autoarei la libertatea de exprimare [...], pentru că și

-

a exprimat identitatea sexuală și

căuta să o înțeleagă, chiar dacă, într

-

adevăr, astfel cum a susținut statul, aceasta a intenționat

să includă copii în dezbaterea unor chestiuni legate de homosexualitate. În consecință,

Comitetul concluzionează că condamnarea autoarei pentru infracțiunea administrativă de

„propagandă pentru homosexualitate în rândul minorilor”, în temeiul art.

3.10 din legea

oblastului Ryazan, care este ambiguu și discriminatoriu, a constituit o încălcare a drepturilor

sale prevăzute la art.

19 alin. (2) [dreptul la libertatea de exprimare] coroborat cu art.

26

[protecția împotriva discriminării] din [Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice].

”

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

14

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR

4

1

. Având în vedere situațiile în fapt și în drept similare, Curtea decide că cele

trei cereri trebuie conexate în temeiul art. 42 §

1 din Regulamentul de procedură al

Curții.

II. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 10 DIN CONVENȚIE

4

2

. Reclamanții s

-au plâns de interzicerea dec

larațiilor publice privind

identitatea, drepturile și statutul social al minorităților sexuale. Aceștia au invocat

art.

10 din Convenție, care prevede următoarele:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea

de

opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul

autorităților

publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună

societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televi

ziune unui regim de autoriz

are.

formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri

necesare, într-o societate democrati

că, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau

siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei,

protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații

co

nfidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

A. Cu privire la admisibilitate

4

3

. Curtea observă că Guvernul a declarat că reclamanții nu au depus cereri de

recurs în anularea deciziilor ref

eritoare la contravențiile lor, în conformitate cu

art.

30.12 din Codul contravențiilor. Cu toate acestea, în absența oricăror susțineri

pentru clarificarea eventualei utilități a aplicării acestei proceduri în legătură cu

plângerile în discuție, aceasta nu este pregătită să considere observația Guvernului

ca fiind o excepție de neepuizare a căilor de atac interne efective care ar necesita

aprecierea sa (a se vedea

R. împotriva Rusiei

, nr. 11916/15, pct. 50, 26 ianuarie

2016).

rtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în

sensul art. 35

a) din Convenție. Constată, de asemenea, că nu prezintă niciun

alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fon

d

a) Guvernul

4

5

. Guvernul a admis că sancțiunea administrativă aplicată reclamanților pentru

desfășurarea demonstrațiilor a constituit o ingerință în dreptul acestora la libertatea

de exprimare. Cu

toate acestea, Guvernul a considerat că restrângerile aplicate

promovării homosexualității în general și executarea acestor restrângeri în cazul

reclamanților în special au fost în conformitate cu legislația și au fost necesare într

-

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

15

o societate democratică pentru protecția sănătății și a moralei, precum și a

drepturilor altora. În prezenta cauză, Guvernul a susținut că a beneficiat de o largă

marjă de apreciere, de care dispun în general statele contractante atunci când

reglementează libertatea de exprimare

cu privire la chestiuni care ar putea aduce

atingere convingerilor personale în domeniul moralității sau, în special, al religiei.

4

6

. Acesta a precizat că prin „promovare” sau „propagandă” se înțelege

diseminarea activă de informații cu scopul de a determina alte persoane să adere

la

anumite seturi de valori sau modele de comportament, ori la ambele, sau care îi

determină pe alții să facă, ori să nu facă, anumite demersuri. Dispozițiile legale

privind răspunderea pentru astfel de fapte au fost accesibile și previzibile în

aplicarea lor. Guvernul a considerat că reclamanții nu urmăreau pur și simplu scop

ul

de a-

și exprima opiniile ori de a

-

i informa pe alții într

-

un mod neutru. Afirmațiile

lor nu au fost așadar o inofensivă „menționare” a homosexualității sau o contribuție

la o dezbatere publică privind statutul social al minorităților sexuale. Reclamanții

au vizat în mod specific un public minor

– de unde și locurile alese –

cu scopul de

a impune un stil de viață homosexual, de a fabrica o imagine atractivă și chiar

superioară a acestor relații în mintea minorilor și de a corupe percepția acestora

asupra valorilor familiale tradiționale. Astfel, aceștia au adus atingere dezvoltării

morale și spirituale a copiilor. Potrivit Guvernului, declarații precum

„homosexualitatea este naturală”, „homosexualitatea este normală” sa

u

„homosexualitatea este bună” au exercitat presiune psihologică asupra copiilor, au

influențat autoidentificarea acestora și au constituit o ingerință în viețile lor pr

ivate.

4

7

. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamanții ar fi putut disemina

informațiile și ideile lor în rândul adulților. În cazul copiilor, era necesar să se țină

seama de dreptul părinților de a decide formele adecvate de educație și mijloacele

de asigurare a dezvoltării morale și intelectuale a copiilor lor. Prin urmare, Guvern

ul

a considerat că restrângerile aplicate răspândirii anumitor categorii de informații ș

i

idei în rândul minorilor au fost justificate. În exercitarea dreptului la libertatea de

exprimare, reclamanții nu au luat în considerare aceste principii și au adus atingere

răspunderilor părintești. Potrivit Guvernului, demersurile acestora nu au fost

determinate de o necesitate reală de a se exprima, altminteri

ar fi protestat împotriva

legii într-un alt loc, mai potrivit; adresându-

se minorilor, aceștia au abuzat de

dreptul lor la libertatea de exprimare, intenționat au cauzat prejudiciu altora și

intenționat și în cunoștință de cauză s

-au expus riscului unor s

ancțiuni

administrative.

se la legile care impun limite în privința diseminării de informa

ții

despre homosexualitate, Guvernul a declarat că restrângeri similare au vizat și

informațiile despre relațiile heterosexuale; toate materialele cu conținut referitor la

sex erau supuse clasificării și etichetării pentru o utilizare adaptată vârstei. Pe de

altă parte, acesta a susținut că informațiile privind homosexualitatea au promovat

negarea valorilor familiale tradiționale,

ceea ce, în sine, a justificat restrângerile.

Acesta a precizat că, în accepțiunea comunității juridice, prin sintagma „relații

sexuale netradiționale” folosită în legislație se înțelegea în general „homosexual”,

acest din urmă termen fiind evitat în mod intenționat. De asemenea, acesta a susținu

t

că, în comparație cu familia tradițională, relațiile între persoane de același sex au

fost asociate cu riscuri mai mari pentru sănătate, în special cel al infectării cu HIV,

și considerate ca împiedicând creșterea populației.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

16

4

9

. Guvernul a reiterat constatările Curții Constituționale și a concluzionat că

sancțiunile aplicate reclamanților au fost proporționale cu scopurile legitime

urmărite, în conformitate cu art.

10 §

2 din Convenție

.

5

0

. În final, Guvernul a făcut o serie de trimiteri la jurisprudența Curții, despre

care consideră că vine în susținerea afirmațiilor sale. În special, a citat

Dudgeon

împotriva Regatului Unit

(22 octombrie 1981, pct.

49, 52 și 62, ser

ia A nr.

45) și a

susținut că Curtea „a recunoscut necesitatea legitimă, într

-

o societate democratică

,

a unui anumit grad de control asupra comportamentului homosexual, în special

pentru a oferi garanții împotriva exploatării și coruperii acelora care sunt

în mod

special vulnerabili din cauza, de exemplu, a tinereții lor”, înainte de a constata o

încălcare a art.

8 din Convenție pe motivul ridicării limitei de vârstă pentru

consimțământ la comportamentul homosexual față de cea pentru relații sexuale

între p

ersoane de sex opus. Acesta a invocat și

Mouvement raëlien suisse împotriv

a

Elveției

(MC) [nr. 16354/06, pct. 17, 61-

62 și 73

-

75, CEDO 2012 (extrase)], făcând

referire la legitimitatea protejării minorilor împotriva practicilor de pedofilie și a

incestului. S-

au făcut mai trimiteri la

Vejdeland și alții împotriva Suediei

(nr. 1813/07,

pct.

55, 9 februarie 2012), în care Curtea a constatat că broșurile

homofobe în litigiu fuseseră distribuite „unor tineri care aveau o vârstă

impresionabilă și sensibilă și care nu aveau posibilitatea de a refuza să le accepte”;

Guvernul a insinuat că acest aspect era la fel de relevant în prezenta cauză. De

asemenea, acesta a invocat

K.U. împotriva Finlandei

(nr. 2872/02, pct. 43, CEDO

2008), o cauză privind un minor căruia i

-

a fost respinsă cererea pentru divulgarea

numelui persoanei care, în numele reclamantului, a publicat un anunț cu caracter

sexual; în speță, Curtea a constatat că obligațiile pozitive ale statului pot include

adoptarea unor măsuri destinate să asigure respectarea vieții private, chiar și în sfera

relațiilor dintre persoane fizice. Guvernul a considerat că, în prezenta cauză,

autoritățile nu au făcut nimic altceva decât să îndeplinească obligațiile pozitive care

le revin în temeiul Convenției pentru a proteja viețile private ale minorilor și au

făcut acest lucru într

-un mod echilibrat.

b) Reclamanții

5

1

. Reclamanții au precizat că cererile lor aveau ca obiect două chestiuni. În

primul rând, au contestat aplicarea legislației de interzicere a promovării

homosexualității în rândul minorilor pentru a suprima exprimarea deschisă a

protestului împotriva aceleiași legislații. Aceștia au afirmat că, indiferent dacă ar fi

existat motive legitime pentru interzicerea „propagandei” pentru homosexu

alitate,

nu exista nicio justificare pentru restrângerea dreptului de a protesta împotriva

legilor în cauză. În al doilea rând, aceștia au susținut că interzicerea „propagandei

homosexuale” introdusă prin legislația recentă constituia o interzicere generală a

simplei menționări a homosexualității în prezența minorilor, indiferent de

conținutul mesajului. Aceștia au contestat susținerea Guvernului potrivit căreia

diseminarea informațiilor despre homosexualitate ar trebui să se limiteze la un

public adult. Sp

re deosebire de Guvern, reclamanții au considerat că marja de

apreciere era restrânsă, având în vedere faptul că obiectul expresiei în discuție era

o caracteristică personală înnăscută, precum și faptul că a milita pentru drepturile

LGBT constituia un disc

urs politic sau o dezbatere politică pe teme de interes

public, pentru care există puține posibilități de restrângere în temeiul art.

10 § 2 din

Convenție.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

17

5

2

. Reclamanții au recunoscut că alegerea locurilor pentru pichetare și a

conținutului steagurilor a fost făcută cu intenție. Cu toate acestea, au apărat aceste

decizii ca pe o formă de protest împotriva textelor de lege în litigiu și au subliniat

că aplicarea unei restrângeri tocmai în privința posibilității de a protesta împot

riva

adoptării unei legi ar afecta însăși esența dreptului la libertatea de exprimare. De

asemenea, aceștia au considerat că locurile publice frecventate de minori erau

adecvate pentru mesajul dorit al demonstrațiilor lor. Steagurile pe care scria că

homos

exualitatea este „normală” au fost concepute pentru a aborda percepția

multor persoane din Rusia, potrivit căreia homosexualitatea este „perversiune”, și

pentru a promova toleranța, nu pentru a susține superioritatea sa. În plus, steagul

celui de al doilea reclamant a abordat problema ratei ridicate a sinuciderilor în

rândul adolescenților, ca urmare a lipsei lor de înțelegere a homosexualității. Astfel,

se făcea apel către public ca să abordeze nevoile speciale ale tinerilor expuși acestui

risc, din cauza

hărțuirii, a intoleranței și a neînțelegerii, ceea ce constituia o

chestiune de importanță publică, în special în rândul minorilor.

5

3

. Reclamanții au susținut că legislația privind „propaganda” nu a îndeplinit

cerința privind calitatea legii, prevăzută la art.

10 §

2 din Convenție. De asemenea,

aceștia au contestat prezumția Guvernului, potrivit căreia interzicerea promovării

relațiilor sexuale netradiționale deservea scopul legitim de

a

-i proteja pe minori de

informații despre homo

sexualitate care sunt obscene sau neadecvate vârstei. Au

subliniat faptul că homosexualitatea este o caracteristică personală înnăscută –

n

u

un stil de viață la alegere, cum pare să creadă Guvernul, și include nu doar viața

sexuală, ci întregul spectru de relații umane între două persoane, afecțiunea

emoțională făcând parte integrantă din aceasta. Potrivit reclamanților, informațiile

despre orientarea sexuală ca atare nu ar trebui să facă obiectul acelorași restrângeri

ca informațiile despre relațiile sexua

le; în caz contrar, aceasta ar echivala cu n

egarea

dreptului unei persoane de a-

și exprima identitatea. Cu toate acestea, în toate cele

trei cauze, reclamanții au fost declarați vinovați de încălcarea interzicerii pentru

simplul motiv că steagurile lor au menționat homosexualitatea sau că reclamanții s

-

au declarat în mod deschis ca fiind homosexuali.

5

4

. Reclamanții au mai afirmat că legea „propagandei” era discriminatorie în

mod inerent, în sensul că viza în mod specific expunerea minorilor la informații

despre minoritățile sexuale, ceea ce întărea stigmatizarea și prejudecățile față de

acestea din urmă. Aceștia au subliniat faptul că dispozițiile contestate depășeau ceea

ce era necesar pentru protecția minorilor împotriva indecenței

, având în vedere

interzicerea generală, prevăzută în Codul penal, a demersurilor lascive față de

minori și a diseminării pornografiei către minori. Interzicerea „promovării

homosexualității” era menită să restrângă nu doar informațiile referitoare la sfer

a

intimă, ci și celelalte dimensiuni ale unei relații între persoane de același sex,

precum afecțiunea sau iubirea, legăturile de familie etc., prezentându

-

le așadar ca

fiind imorale. Nu se aplicau astfel de restrângeri în privința relațiilor „tradiționale”.

Reclamanții au considerat că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a

-

și exprima

homosexualitatea în condiții de egalitate cu majoritatea heterosexuală.

se la faptul că Guvernul se bazează pe marja largă de apr

eciere,

reclamanții au făcut trimitere la jurisprudența Curții în sensul că statele contractante

au în general la dispoziție o marjă de apreciere mai largă atunci când reglementează

libertatea de exprimare în raport cu chestiuni care ar putea leza convingerile

personale intime legate de morală sau, în special, de religie (aceștia au menționat

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

18

Mouvement raëlien suisse

, citată anterior, pct. 61). Aceștia au invocat jurisprudența

Curții pentru a afirma că nici homosexualitatea, nici comportamentul homosexual

n

u se află în contradicție cu noțiunea de morală publică, chiar și în accepțiunea sa

cea mai largă [printre alte cauze, au menționat

Smith și Grady împotriva Regatul

ui

Unit

, nr.

33985/96 și 33986/96, pct.

97, CEDO 1999-VI;

S.L. împotriva Austriei

,

nr. 45330/99, pct. 44, CEDO 2003-

I (extrase); și

Alekseyev

, citată anterior, pct.

84].

Aceștia au subliniat că înseși Curtea a criticat „prejudecățile unei majorități

heterosexuale împotriva unei minorități homosexuale” și a susținut că „aceste

atitudini negative [

nu pot să fie] considerate în sine [...] o justificare suficientă

pentru un tratament diferențiat așa cum nu sunt nici atitudinile negative similare

față de rasă, origine sau culoare diferite” (citând

Smith și Grady

, citate anterior,

pct. 97).

5

6

. Reclamanții nu au fost de acord că informarea despre existența

homosexualității sau adoptarea unei atitudini tolerante față de minoritățile sexuale

ar putea leza convingerile intime ale copiilor. O abordare contrară ar obliga

persoanele hom

osexuale să își ascundă orientarea sexuală, ceea ce ar duce la

excluderea socială pentru eliminarea căreia a fost concepută Convenția. Aceștia au

contestat afirmația Guvernului potrivit căreia o discuție publică deschisă despre

homosexualitate ar aduce ati

ngere protecției minorilor sau ar afecta negativ

dezvoltarea armonioasă a acestora. Dimpotrivă, aceasta era singura modalitate de a

eradica stigmatizarea copiilor, adulților și familiilor LBGT.

5

7

. În ceea ce privește dreptul părinților de a alege forme adecvate de educație

pentru copiii lor, aceștia au afirmat că acțiunile lor nu interferează cu procesul

educațional sau cu programele școlare; aceștia nu au încercat să îi abordeze pe

minori în clase sau întâlniri. Totuși, aceștia au susținut că dreptul părinților de a

alege un mediu educativ nu presupunea puterea lor definitivă de a

-

și proteja copiii

de orice discurs public pe care copiii l-

ar putea întâlni în școală, pe stradă sau în

altă parte, principiu pe care l

-au dedus din

Kjeldsen, Busk Madsen

ș

i Pedersen

împotriva Danemarcei

(7 decembrie 1976, pct.

54, seria A nr.

23). Aceștia au

solicitat Curții să recunoască în mod explicit faptul că dreptul de a disemina, în

rândul copiilor, informații despre homosexualitate nu ar trebui să fie condiționat de

aprobarea părinților. Aceștia au contestat comparația făcută de Guvern între

prezenta cauză și

Vejdeland și alții

, citată anterior, și au pretins că, de fapt, putea

doar să fie pusă în contrast cu aceasta din urmă, în sensu

l că

Vejdeland

și alții

, citată

anterior, avea ca obiect chestiunea dacă exprimarea homofobă și sancțiunile

aplicate se încadrau în restrângerile permise în cazul discursului de incitare la ură.

c) Terții intervenienți

5

8

. Observațiile formulate de Fundația pentru familie și demografie s

-au axat pe

riscurile asociate, în opinia lor, unui stil de viață homosexual. Fundația a susținut

că bărbații homosexuali prezentau un risc mai mare de a contracta HIV decât

bărbații heterosexuali și o mai mare probabilitate de a suferi de tendințe sinucigașe,

depresie, anxietate, abuz de substanțe periculoase și tulburări similare. De

asemenea, a susținut că stilurile de viață și comportamentele homosexuale erau

considerate imorale în toate religiile mari și că majoritatea necredincioșilor

împărtășeau acest punct de vedere. În fine, fundația și

-a exprimat sprijinul pentru

valorile familiale tradiționale și a susținut că familia, ca uniune între un bărbat și o

femeie, beneficia de o protecție specială în dreptul internațional, ca recunoaștere a

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

19

beneficiilor sale care decurg din funcția procreativă; de asemenea, a susținut că

această protecție ar fi incompletă fără o interzicere a „propagandei homosexuale”

în rândul copiilor.

5

9

. „Articolul 19” și Interights, în susținerile lor comune, au atras atenția asupra

intensificării conceptului de „propagandă homosexuală” într

-

o serie de țări din

Europa de Est, fapt reflectat în propuneri legislative care introduc restrângeri grave

asupra libertății de exprimare și a drepturilor minorităților sexuale. Organizațiile au

subliniat faptul că aceste inițiative erau bazate, în mod invariabil, pe necesitatea

declarată de a proteja moralitatea și sănătatea copiilor, dar că ele sunt în detrimentul

protecției sănătății, al intereselor copiilor și al coeziunii sociale. Acestea au afirmat

că dreptul la educație include accesul copiilor la informații privind sănătatea

sexuală și reproductivă. Aceștia l

-

au citat pe Raportorul Special al Organizației

Națiunilor Unite privind dreptul la sănătate, care a afirmat că legile care cenzurează

discuția despre homosexualitate în sala de clasă „alimentează stigmatizarea și

discriminarea minorităților vulnerabile” și „perpetuează stereotipurile false ș

i

negative referitoare la sexual

itate, ostracizează elevii de diferite orientări sexuale și

împiedică tinerii să ia decizii în deplină cunoștință de cauză cu privire la sănătatea

lor sexuală și reproductivă”. De asemenea, au făcut referire la Recomandarea

Comitetului de Miniștri CM/Rec (2010)5 (citată

supra

, la pct. 37

), în care se afirmă

că „interesul superior al copilului” necesită ca dreptul la educație să fie „exercitat

efectiv fără discriminare pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”, care

incl

ude „protejarea [...] într

-

un mediu sigur, în care nu există violență, hărțuire,

excludere socială [...] legate de orientarea sexuală sau de identitatea de gen”.

Aceștia au susținut că legile privind „propaganda homosexuală” împiedicau școlile,

autoritățile didactice și organizațiile de caritate să ofere elevilor informații obiective

privind orientarea sexuală și identitatea de gen, să aplice măsuri de combatere a

intimidării și hărțuirii și să asigure o protecție adecvată elevilor, salariaților și

cadrelor didactice LGBT

.

6

0

. În susținerile lor comune, ILGA

-

Europe, „Coming Out” și Rețeaua

persoanelor LGBT din Rusia și

-au exprimat îngrijorarea cu privire la discriminarea

și violența față de persoanele LGBT în Rusia, la infracțiunile motivate de ură,

intimidarea și hărțuirea copiilor LGBT, precum și la presiunea exercitată asupra

cuplurilor de persoane de același sex și a copiilor crescuți de acestea, precum și

împotriva organizațiilor care apără cauza persoanelor LGBT. Organizațiile au făcut

referire la instrumentele internaționale care îndeamnă statele să combată

homofobia, să aplice politici educative de combatere a intimidării și hărțuirii

minorităților sexuale în școli, precum și să se asigure că informații exacte privind

orientarea

sexuală și identitatea de gen, exprimate fără prejudecăți, sunt incluse în

programa școlară

.

a) Cu privire la chestiunea dacă a existat o ingerință în exercitarea, de către reclamanți,

a libertății de exprimar

e

6

1

. Curtea observă că problema centrală în prezenta cauză este însăși existența

unei interziceri, prin lege, a promovării homosexualității sau a relațiilor sexuale

netradiționale în rândul minorilor, pe care reclamanții le contestă ca fiind inerent

incompati

bile cu Convenția. Reclamanții s

-au plâns cu privire la impactul general

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

20

al acestor legi asupra vieții lor, în sensul că nu doar că i

-

au împiedicat să militeze

pentru drepturile LGBT, dar, în fapt, îi și constrângeau să fie atenți la prezența

minorilor în

activitățile lor zilnice, pentru a

-

și ascunde orientarea sexuală față de

aceștia. Aceștia au subliniat că au fost condamnați pentru niște contravenții privind

afișarea unor steaguri cât se poate de banale și inofensive.

evant faptul că înainte de luarea oricăror măsuri administrative

împotriva reclamanților, interzicerea promovării relațiilor sexuale netradiționale î

n

rândul minorilor afectase, fără îndoială, activitățile în care aceștia ar fi dorit să se

angajeze persona

l, în special în calitate de militanți LGBT. Curtea a hotărât anterior

că efectul descurajator al unei dispoziții legale sau al unei politici poate constitui,

în sine, o ingerință în libertatea de exprimare (a se vedea

Smith și Grady

, citată

anterior, pct

.

127). Cu toate acestea, în prezenta cauză, Curtea nu trebuie să

stabilească existența unei ingerințe pe baza impactului general al legilor contestate

asupra vieții reclamanților deoarece aceste legi au fost aplicate efectiv împotriva

reclamanților în cadrul procedurilor administrative. Așa cum a recunoscut

Guvernul, a existat o ingerință în libertatea de exprimare a reclamanților.

b) Cu privire la chestiunea dacă ingerința a fost justifi

cată

6

3

. Măsurile luate împotriva reclamanțilo

r s-au bazat pe prevederile legale care

au fost adoptate în mod special pentru a scoate în afara legii promovarea

homosexualității și a relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor. Deși nu

se contestă respectarea legii de către autorități, problema legalității se ridică în

legătură cu afirmațiile reclamanților potrivit cărora legea în sine era

necorespunzător de vagă și de imprevizibilă în aplicarea sa. Cu toate acestea, Curtea

consideră că problema legată de calitatea legii este secundară în rapo

rt cu

necesitatea unor astfel de legi ca măsuri generale. Curtea reiterează faptul că, pentru

a stabili proporționalitatea unei măsuri generale, trebuie în primul rând să evalueze

opțiunile legislative care stau la baza acesteia, ținând cont de calitatea c

ontrolulu

i

parlamentar și judecătoresc privind necesitatea măsurii, precum și de riscul unui

abuz în cazul în care s-

ar relaxa o măsură generală. În acest sens, Comisia va lua în

considerare aplicarea sa în cazurile concrete ale reclamanților, ceea ce ilustrează

impactul său în practică și, prin urmare, este semnificativ pentru proporționalitatea

măsurii [a se vedea

Animal Defenders International împotriva Regatului Uni

t

(MC), nr.

48876/08, pct.

108, CEDO 2013 (extrase) și cauzele citate acolo]. În

principi

u, cu cât sunt mai convingătoare justificările generale care stau la baza

măsurii generale, cu atât mai puțin importanță va acorda Curtea impactului acesteia

în cauza respectivă (

ibidem

, pct. 109).

6

4

. În consecință, aprecierea Curții în prezenta cauză se va concentra asupra

necesității legilor contestate ca măsuri generale, abordare care trebuie să fie

diferențiată de o cerere de reexaminare a legislației interne în mod abstract [a se

vedea, de exemplu,

James și alții împotriva Rega

tului Unit

, 21 februarie 1986,

pct. 36,

seria A nr.

98; a se compara

Perinçek împotriva Elveției

(MC),

nr. 27510/08, pct. 136, CEDO 2015 (extrase)].

i) Justificare pe motivul protecției moralei

6

5

. Ca prim argument, Guvernul a invocat imperativele morale și sprijinul

populației pentru măsurile contestate. A susținut că o manifestare deschisă a

homosexualității reprezenta un afront la adresa moravurilor predominante în rândul

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

21

rușilor credincioși și chiar al majorității necredincioșilor ruși și era considerată, în

general, un obstacol în calea inculcării valorilor familiale tradiționale.

6

6

. Curtea ar accepta, în general, o marjă de apreciere mai largă în absența unui

consens î

ntre statele membre în cazul în care chestiunea poate avea legături cu

aspecte morale sau etice sensibile. Cu toate acestea, în prezenta cauză, Curtea

constată că există un consens european clar cu privire la recunoașterea dreptului

persoanelor de a se identifica în mod deschis ca homosexuali, lesbiene sau membri

ai altei minorități sexuale, precum și de a

-

și promova propriile drepturi și libertăți

(a se vedea

Alekseyev

, citată anterior, pct. 84). În plus, înainte de a se pronunța cu

privire la întinderea m

arjei de apreciere, Curtea trebuie să examineze scopul legitim

invocat de Guvern în legătură cu afirmația sa potrivit căreia această chestiune

constituie o chestiune morală sau etică sensibilă. Curtea va examina dacă Guvernul

are posibilitatea de a invoca

motive legate de morală într

-

o cauză ce are ca obiect

aspecte ale existenței și identității reclamanților, precum și însăși esența dreptului

la libertatea de exprimare.

6

7

. În ceea ce privește problema moralității, Guvernul a invoca

t pretinsa

incompatibilitate dintre menținerea valorilor familiei ca bază a societății și

recunoașterea acceptării în plan social a homosexualității. Curtea nu vede niciun

motiv pentru a considera aceste elemente ca fiind incompatibile, în special având

în

vedere tendința generală din ce în ce mai mare de a include relațiile din cadrul

cuplurilor de persoane de același sex în sfera conceptului de „viață de familie” (a

se vedea

P.B. și J.S. împotriva Austriei

, nr.

18984/02,

pct. 27-

30, 22 iulie 2010; și

Schalk și Kopf împotriva Austriei

, nr.

30141/04, pct.

91-

94, CEDO 2010) și

conștientizarea necesității recunoașterii și protecției juridice a acestora (a se vedea

Oliari

și alții împotriva Italiei

, nr.

18766/11 și 36030/11, pct.

165, 21 iulie 2015).

Statul, la alegerea mijloacelor destinate să protejeze familia, trebuie să țină seama

de evoluțiile societății și de schimbările de percepție a aspectelor sociale, de stare

civ

ilă și relaționale, inclusiv faptul că nu există doar o singură cale sau o singură

opțiune în ceea ce privește viața de familie sau viața privată [a se vedea

Kozak

împotriva Poloniei

, nr.

13102/02, pct.

98, 2 martie 2010; și

X și alții împotriva

Austriei

(MC), nr. 19010/07, pct.

139, CEDO 2013]. Se poate adăuga faptul că –

departe de a se opune valorilor familiei

– multe persoane aparținând minorităților

sexuale manifestă loialitate față de instituțiile căsătoriei, calității de părinte și

adopției, după cum reiese din fluxul constant de cereri adresate Curții de membri ai

comunității LGBT care doresc să aibă acces la acestea (a se vedea, printre multe

exemple,

Salgueiro da Silva Muta

;

Oliari și alții

;

X și alții împotriva Austriei

; și

E.B. împotriva Franței

,

toate citate anterior). Guvernul nu a reușit să demonstreze

modul în care libertatea de exprimare în privința problematicii LGBT ar devaloriza

sau ar afecta negativ în alt mod „familiile tradiționale” existente în realitate sau ar

compromite viitorul acestora.

6

8

. Curtea a refuzat în mod constant să aprobe politici și decizii care

întruchipează prejudecățile unei majorități heterosexuale împotriva unei minori

tăți

homosexuale (a se vedea

Smith și Grady

, citată anterior, pct.

102;

Salgueiro da

Silva Muta împotriva Portugaliei

, nr. 33290/96, pct. 34-36, CEDO 1999I-

X; și

L.

ș

i V. împotriva Austriei

, nr.

39392/98 și 39829/98, pct.

51-52, CEDO 2003-I).

Curtea a susținut că nu poate să considere, în sine, aceste atitudini negative, referiri

la tradiții sau ipoteze generale într

-

o anumită țară ca fiind o justificare suficientă

pentru un tratament difere

nțiat, așa cum nu sunt nici atitudinile negative similare

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

22

față de rasă, origine sau culoare a pielii diferită [a se vedea

Smith și Grady

, citată

anterior, pct. 97;

Konstantin Markin împotriva Rusiei

(MC), nr. 30078/06, pct. 143,

CEDO 2012 (extrase);

Valli

a

natos și alții împotriva Greciei

(MC), nr.

29381/09 și

32684/09, pct.

77, CEDO 2013 (extrase); și

Hämäläinen împotriva Finlandei

(MC),

nr. 37359/09, pct. 109, CEDO 2014].

6

9

. Legislația în discuție este un exemplu al acestor prejudecăți, evidențiat clar

de interpretarea și aplicarea sa în plan intern, și încorporat în sintagme precum „să

[le] creeze [acestora] o imagine distorsionată privind echivalența socială a relațiilor

conjugale tradiționale și netradiționale” (a se vedea

supra

, pct. 34

) și referirile la

posibilele pericole prezentate de „crearea unei impresii distorsionate privind

echivalența socială a relațiilor conjugale tradiționale și netradiționale” (a se vedea

supra

, pct.

2

2

). Sunt și mai inacceptabile încercările de a face o paralelă între

homosexualitate și pedofilie (a se vedea

supra

, pct. 16

și

50).

7

0

. Curtea ia act de afirmația Guvernului potrivit căreia majoritatea cetățenilor

ruși nu sunt de acord cu homosexualitatea și detestă orice manifestare a relațiilor

între persoane de același sex. Este adevărat că sentimentul populației poate juca un

rol important în aprecierea Curții în ceea ce privește justificarea pe motivul moralei

.

Cu toate acestea, există o diferență importantă între a ceda în fața susținerii

populației în favoarea extinderii întinderii garanțiilor Convenției și o situație în care

susținerea este invocată pentru a restrânge întinderea protecției materiale. Curtea

reiterează faptul că ar fi incompatibil cu valorile care stau la baza Convenției dacă

exercitarea drepturilor din Convenție de către un grup minoritar ar fi condiționată

de acceptarea lui de către majoritate. În acest fel, drepturile unui grup minoritar la

libertatea de religie, de exprimare și de întrunire ar deveni doar teoretice, nu practi

ce

și efective, cum dispune Convenția (a se vedea

Alekseyev

, citată anterior, pct.

81).

potrivit căruia reglementarea dezbaterii publice privind chestiunile legate de LGBT

poate fi justificată pe motivul protecției moralității.

ii) Justificare pe motivul protecției sănătății

ul a susținut că promovarea relațiilor între persoane de

același sex trebuia să fie interzisă pe motiv că relațiile între persoane de același sex

prezintă un risc pentru sănătatea publică și demografie. În ceea ce privește

presupusele riscuri pentru sănătate, Guvernul nu a demonstrat că mesajele

reclamanților militau pentru un comportament nechibzuit sau pentru orice alte

alegeri personale nesănătoase. În orice caz, Curtea consideră improbabil faptul că

restrângerea libertății de exprimare în privința probl

ematicii LGBT ar duce la o

reducere a riscurilor pentru sănătate. Dimpotrivă, diseminarea cunoștințelor despre

problematica sexuală și a identității de gen și sensibilizarea cu privire la riscurile

asociate și metodele de protecție a persoanelor împotriva

acestor riscuri, prezentate

în mod obiectiv și științific, ar constitui o parte indispensabilă a unei campanii

pentru prevenirea bolilor și a unei politici generale de sănătate publică.

homosexualității sau a relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor ar putea

contribui la atingerea obiectivelor demografice dorite sau cum, dimpotrivă, absența

unei astfel de legi ar afecta în mod negativ aceste obiec

tive. Creșterea populației

depinde de o multitudine de condiții, prosperitatea economică, drepturile de

asigurări sociale și accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor fiind cei mai

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

23

evidenți factori dintre cei pe care statul i

-

ar putea influența.

Interzicerea

informațiilor despre relațiile între persoane de același sex nu este o metodă care

permite inversarea tendinței demografice negative. În plus, un avantaj general

ipotetic ar trebui, în orice caz, să fie evaluat în raport cu drepturile concrete

ale

persoanelor LGBT care sunt afectate negativ de restrângerile contestate. Este

suficientă observația că aprobarea socială a cuplurilor heterosexuale nu este

condiționată de intenția sau capacitatea lor de a avea copii. Prin urmare, acest

argument nu po

ate justifica restrângerea libertății de exprimare pe tema relațiilor

între persoane de același sex.

iii) Justificare pe motivul protecției drepturilor altora

a

minorii de informațiile care ar putea transmite o imagine pozitivă a

homosexualității, ca măsură de precauție împotriva convertirii acestora la un „stil

de viață homosexual” care ar fi în detrimentul dezvoltării lor și ar face ca aceștia să

fie

vulnerabili la abuzuri. Acesta a subliniat riscul potențial ca minorii să fie induși

sau constrânși să adopte o orientare sexuală diferită, fapt care, pe lângă aspectul

moral discutat mai sus, avea legătură cu probleme legate de autonomia personală a

minor

ilor și aducea atingere opțiunilor educaționale ale părinților acestora.

7

5

. Curtea observă că necesitatea de a proteja minorii a fost principalul motiv

pentru adoptarea legilor, acest lucru fiind reflectat în textele lor. Cu toate acestea,

restrângerile aplicate „promovării” nu se limitează la situații specifice, după cum

reiese din faptul că unul dintre reclamanți a fost amendat pentru o demonstrație în

fața Administrației Orașului Sankt Petersburg (a se vedea

supra

, pct. 17), loc public

care nu este destinat în mod specific minorilor. Se pare că o observare accidentală

sau potențială de către un minor ar fi suficientă pentru a interzice „promovarea” în

orice loc. Esența infracțiunii este de fapt definită de conținutul exprimării

respective. Curtea Constituțională a clarificat faptul că interzicerea nu vizează

„prezentarea informațiilor în discuție într

-

un context neutru (educațional, artistic,

istoric) [...] lipsită de semne de promovare, cu alte cuvinte, dacă nu are ca scop să

creeze preferințe legate de alegerea formelor netradiționale de identitate sexuală”.

Cu toate acestea, în practică, cerința de neutralitate se poate dovedi imposibil de

realizat din punct de vedere al exprimării opiniilor și chiar al expunerii situației de

fapt deoarece absența unei conotații negative poate fi, în sine, percepută ca

transmițând o atitudine pozitivă. Afirmațiile „Homosexualitatea nu este o

perversiune” și „Homosexualitatea este naturală” au fost considerate in

suficient de

neutre și echivalente cu „promovare”.

7

6

. În ceea ce privește întinderea interzicerii, Curtea face trimitere la definiția

dată de Guvern „promovării” sau „propagandei”, descriindu

-

le drept „diseminarea

activă de informații cu scopul de a determina alte persoane să adere la anumite seturi

de valori [...]” (a se vedea

supra

, pct.

46

), la hotărârile pronunțate în cauzele

reclamanților și la hotărârile Curții Constituționale. Curtea împărtășește opinia

Co

misiei de la Veneția, care s

-

a referit la caracterul vag al termenilor folosiți în

legislația în discuție, ce permit o interpretare extinsă a dispozițiilor relevante (a se

vedea pct. 31-37 din opinie, citate

supra

, pct. 36

). Consideră că domeniul larg de

aplicare al acestor legi, exprimat în termeni care nu se pretează la o aplicare

previzibilă, ar trebui să fie luat în considerare în evaluarea justificării invocate de

Guvern.

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

24

și exprima preocupările cu privire la posibila „recrutare”, forțată

sau pe ascuns, a minorilor de către comunitatea LGBT, Guvernul a reiterat, în

esență, aceleași susțineri pe care Curtea le

-a respins în cauza

Alekseyev

, citată

anterior, pentru următoarele m

otive:

„86. [...] [Guvernul] a considerat necesar să limiteze fiecare menționare a homosexualității

la sfera privată și să scoată forțat homosexualii și lesbienele din atenția publicului, ca și când

homosexualitatea ar fi fost rezultatul unei alegeri conștiente și antisociale. Cu toate acestea, nu

a fost în măsură să prezinte o justificare pentru o astfel de excludere. Curtea nu are la dispoziție

dovezi științifice sau date sociologice care să sugereze că simpla menționare a homosexualității

sau o dezbatere

publică deschisă cu privire la statutul social al minorităților sexuale ar afecta

în mod negativ copiii sau «adulții vulnerabili». Dimpotrivă, numai printr

-

o dezbatere echitabilă

și publică societatea are posibilitatea de a aborda chestiuni atât de comple

xe precum cea

ridicată în prezenta cauză. O astfel de dezbatere, susținută de cercetare științifică, ar fi benefică

pentru coeziunea socială, asigurându

-

se că reprezentanții tuturor punctelor de vedere sunt

ascultați, inclusiv persoanele în cauză. De aseme

nea, ar clarifica anumite surse curente de

confuzie, ca de exemplu dacă homosexualitatea unei persoane poate fi sau nu rezultatul

educării sau incitării în sensul practicării sau renunțării sau dacă persoana poate de bunăvoie

să opteze pentru homosexualitate ori să renunțe la așa ceva. Acesta a fost tocmai tipul de

dezbatere pe care reclamantul din prezenta cauză a încercat să îl lanseze în cazul de față și nu

putea fi înlocuit de funcționari publici care, în mod spontan, exprimă opinii neinformate pe

care

le consideră populare. În circumstanțele prezentei cauzei, Curtea nu poate decât să

concluzioneze că deciziile autorităților de a interzice evenimentele în

litigiu nu s

-au bazat pe

o

apreciere acceptabilă a faptelor relevante.”

78.

Poziția Guvernului nu a evoluat ulterior cauzei

Alekseyev

și rămâne

nefondată. Guvernul nu a fost în măsură să ofere nicio explicație cu privire la

mecanismul prin care un minor ar putea fi incitat către „[un] stil de viață

homosexual”, cu atât mai puțin dovezi fundamentate științific că orientarea sau

identitatea sexuală a unei persoane poate fi schimbată sub influență externă. Prin

urmare, Curtea respinge aceste susțineri ca neavând nicio forță probatorie.

7

9

. În măsura în care Guvernul a invocat un risc de exploatare și corupere a

minorilor, referindu

-

se la vulnerabilitatea acestora, Curtea susține excepția ridicată

de reclamanți cu privire la faptul că protecția împotriva acestor riscuri nu ar trebui

să se limiteze la relațiile între persoane de același sex; aceeași obligație pozitivă a

r

trebui, în principiu, să fie la fel de relevantă în ceea ce privește relațiile între

persoane de sex opus. După cum au subliniat reclamanții, legislația rusă prevede

deja răspunderea penală pentru faptele lascive îndreptate împotriva minorilor și

diseminarea pornografiei către minori, iar aceste dispoziții sunt aplicabile indiferent

de orientarea sexuală a persoanelor implicate. Guvernul nu a prezentat niciun motiv

pentru care aceste dispoziții erau insuficiente și de ce au considerat că minorii erau

mai vulnerabili în fața abuzurilor în contextul relațiilor homosexuale decât în cel al

relațiilor heterosexuale. Curtea nu poate decât să își reitereze constatarea că o astfel

de ipoteză ar fi o manifestare a prejudecăților (a se vedea

L. și V. împotriva Austriei

,

citată anterior, pct.

52).

8

0

. Cu privire la presupusa intruziune a reclamanților în domeniul politicilor

educative și al opțiunilor părinților în materie de educație sexuală, Curtea observă

că, la organizarea demonstrațiilor, reclamanții nu au încercat să interacționeze cu

minorii, nici să intervină în spațiul lor privat. Nimic de pe steagurile lor nu se putea

interpreta ca o propunere de a furniza cursuri pe probleme de gen. Prin urmare,

prezenta cauză nu are legătură directă cu funcțiile asumate de stat în ceea ce prive

ște

educația și învățământul în școli [a se compara

Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen

,

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

25

citată anterior, pct.

54;

Jiménez Alonso și Jiménez Merino împotriv

a Spaniei

(dec.)

,

nr. 51188/99,

CEDO 2000-

VI; și

Mansur Yalçın și alții împotriva Turciei

,

nr. 21163/11, pct. 75, 16 septembrie 2014].

8

1

. Chiar și în ipoteza că obligația autorităților de a respecta opiniile religioase

sau filozofi

ce ale părinților poate fi interpretată ca obligându

-

le să ia măsuri în plus

față de elaborarea programelor școlare ale instituțiilor de învățământ, ar fi nerealist

să se aștepte ca opiniile religioase sau filozofice ale părinților să fie considerate

prior

itare automat în toate situațiile, în special în afara școlii. Curtea reiterează, în

acest context, că în Convenție nu se garantează dreptul unei persoane de a nu se

confrunta cu opinii contrare propriilor convingeri [a se vedea

Appell-

Irrgang și alții

împotriva Germaniei

(dec.), nr.

45216/07, 6 octombrie 2009; și

Dojan și alții

împotriva Germaniei

(dec.), nr. 319/08, 13 septembrie 2011].

8

2

. În chestiuni sensibile precum dezbaterea publică privind educația sexuală, în

care opiniile

părinților, politicile educative și dreptul terților la libertatea de

exprimare trebuie să fie puse în echilibru, autoritățile nu au altă opțiune decât să

recurgă la criterii de obiectivitate, pluralism, corectitudine științifică și, în cele din

urmă, utilitate a unui anumit tip de informații pentru tineri. Este important de

remarcat faptul că mesajele reclamanților nu erau inexacte, explicite din punct de

vedere sexual sau agresive (a se vedea, în schimb,

Vejdeland și alții

, citată anterior,

pct. 57, în ca

re Curtea a fost de acord cu constatarea instanțelor naționale potrivit

căreia mesajele homofobe în litigiu au fost „injurioase în mod nejustificat la adresa

altora, constituind un atac asupra drepturilor lor”). De asemenea, reclamanții nu au

încercat să susțină niciun comportament sexual. Nimic din acțiunile reclamanților

nu a restrâns dreptul părinților de a

-

și informa și consilia copiii, de a

-

și exercita față

de copii funcțiile părintești de educatori sau de a

-

și îndruma copiii pe o cale

conformă cu propriile convingeri religioase sau filozofice ale părinților (a se vedea,

pentru considerente similare,

Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen

, citată anterior,

pct.

54). În măsura în care minorii care au fost martori la campania reclamanților

au fost expuși la idei de diversitate, egalitate și toleranță, adoptarea acestor puncte

de vedere nu putea fi decât benefică pentru coeziunea socială. Curtea recunoaște că

protecția copiilor împotriva homofobiei oferă o expresie concretă Recomandării

Rec (2010)5 a Comitetul

ui de Miniștri care încurajează „protejarea dreptului

copiilor și al tinerilor la educație într

-

un mediu sigur, în care nu există violență,

hărțuire, excludere socială sau alte forme de tratament discriminatoriu și degradant

legate de orientarea sexuală sau de identitatea de gen” (a se vedea pct.

31 din

Recomandare), precum și „furnizarea de informații obiective privind orientarea

sexuală și identitatea de gen, de exemplu în programele școlare și materialele

educative” (a se vedea pct

.

32 din Recomandare).

c) Concluzie

8

3

. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea constată că dispozițiile

legale în litigiu nu servesc la atingerea scopului legitim de protecție a moralei și că

este probabil ca astfel de măsuri să fie contraprodu

ctive în atingerea scopurilor

legitime declarate de protecție a sănătății și protecție a drepturilor altora. Având în

vedere caracterul vag al termenilor utilizați și domeniul de aplicare potențial

nelimitat al acestora, aceste dispoziții lasă loc pentru a

buzuri în cazuri individuale,

după cum reiese din cele trei cereri în curs de examinare. Mai presus de toate, prin

adoptarea unor astfel de legi, autoritățile consolidează stigmatizarea și prejudecățile

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

26

și încurajează homofobia, care este incompatibilă cu noțiunile de egalitate,

pluralism și toleranță inerente unei societăți democratice.

8

4

. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să

concluzioneze că, prin adoptarea diferitelor măsuri generale în litigiu și

prin

punerea lor în aplicare în cazurile reclamanților, autoritățile ruse au depășit marja

de apreciere pe care le-o permite art.

10 din Convenție. În consecință, a fost

încălcată această dispoziție.

III. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 14 DIN CONVENȚIE

COROBORAT CU ART. 10

8

5

. Reclamanții au susținut că interzicerea declarațiilor publice privind

identitatea, statutul social și drepturile minorităților sexuale a fost discriminatorie,

având în vedere că nu s

-au aplicat restrân

geri similare în privința majorității

heterosexuale. Aceștia au invocat art. 14 din Convenție, coroborat cu art.

10 din

Convenție. Această dispoziție prevede următoarele:

„Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de [prezenta] Convenție trebuie să fie

asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională,

avere, naștere sau orice altă situați

e.”

A. Cu privire la admisibilitat

e

8

6

. Curtea constată că acest capăt de cerere este legat de cel formulat în temeiul

art.

10, examinat mai sus, și trebuie așadar să fie de asemenea declarat admisi

bil.

B. Cu privire la fond

8

7

. În observațiile lor în acest sens, părțile au reiterat în esență aceleași

argumente ca și cele pe care le

-au formulat în temeiul art.

10 din Convenție (a se

vedea, în special, pct. 48

și

54

supra

).

8

8

. În conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții, pentru ca o problemă să

fie invocată în temeiul art. 14, trebuie să existe o diferență de tratament în raport cu

persoane aflate în situații aproape similare. O astfel de diferență de tratamen

t este

discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă

nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Curtea reiterează faptul

c

ă statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere atunci când evaluează

dacă și în ce proporție diferențele existente în situații de altfel similare justifică o

diferență de tratament [a se vedea

Vallianatos și alții

, citată anterior, pct.

7

7;

Burden împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

13378/05, pc

t. 60, CEDO 2008].

8

9

. Cu toate acestea, în ceea ce privește, în special, diferențele de tr

atament

bazate pe orientarea sexuală, Curtea a hotărât că marja de apreciere a statului este

restrânsă; cu alte cuvinte, astfel de diferențe necesită motive deosebit de

convingătoare și importante, ca justificare (a se vedea

X. și alții împotriva Austrie

i

,

citată anterior, pct.

99, precum și cauzele citate acolo). Curtea a subliniat că

diferențele bazate exclusiv pe considerente ce țin de orientarea sexuală sunt

inacceptabile în temeiul Convenției [a se vedea

E.B. împotriva Franței

(MC),

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

27

nr. 43546/02, pct.

93 și 96, 22 ianuarie 2008; și

Salgueiro da Silva Muta

, citată

anterior, pct. 36].

9

0

. Curtea observă că, în mod specific, Codul contravențiilor interzice

„promovarea atractivității relațiilor sexuale netradiționale, crearea unei im

agin

i

distorsionate privind echivalența socială a relațiilor sexuale tradiționale și

netradiționale”, în concordanță cu poziția Curții Constituționale. Legislația în

vigoare prevede așadar inferioritatea relațiilor între persoane de același sex față de

rel

ațiile între persoane de sex opus.

9

1

. Curtea a constatat deja, mai sus, că dispozițiile legale în litigiu întruchipează

prejudecățile unei majorități heterosexuale împotriva unei minorități homosexuale

și că Guvernul nu a oferit motive convingătoare și importante ca justificare a

diferenței de tratament

.

9

2

. Constatările de mai sus duc, de asemenea, la constatarea că a fost încălcat

art.

14 din Convenție, coroborat cu art. 10 din Convenție.

IV. CU PRIVIRE L

A APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE

9

3

. Art. 41 din Convenție prevede:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor

sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă

a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație

echitabilă.”

A. Prejudiciu

9

4

. Reclamanții au formulat următoarele pretenții cu titlu de despăgubire pentru

pre

judiciul material și moral.

moral. Al doilea reclamant a solicitat 15 000

EUR pentru prejudiciul moral și 1

8

00

ruble rusești (RUB) pentru prejudiciul material cauzat de amenda datorată ca

sancțiune administrativă, plus ajustarea acestei sume în funcție de inflație. Al treilea

reclamant a solicitat 30 000

EUR pentru prejudiciul moral și 7

000 RUB pentru

prejudiciul material cauzat de amenda plătită ca sancțiune administrativă, plus

ajustarea acestei sume în funcție de inflație.

9

6

. Guvernul a contestat sumele solicitate de reclamanți pentru prejudiciul moral

ca fiind excesive și nejustificate. Acesta a solicitat Curții ca, în cazul constatării

unei încălcări, suma acordată să fie mult mai mică, în jurul sumei de 1

500 EUR

acordată de Curte în cauza

Sergey Kuznetsov împotriva Rusiei

(nr. 10877/04,

pct. 53,

23 octombrie 2008). Cu privire la sumele solicitate pentru prejudiciul

material, G

uvernul a considerat că acestea sunt ilegale, în sensul că amenzile în

litigiu erau exigibile în temeiul hotărârilor instanțelor naționale. De asemenea, a

contestat suma solicitată de al doilea reclamant pentru prejudiciul material, făcând

trimitere la lip

sa probelor care să ateste că acesta plătise efectiv amenda.

9

7

. Curtea constată că amenzile aplicate în cadrul procedurilor administrative au

fost sancțiuni suportate de reclamanți în legătură cu exercitarea libertății lor de

expri

mare și sunt direct legate de încălcările constatate în prezenta cauză. Cu privire

la cuantumul prejudiciilor, reclamanții nu au depus la dosar acte privind rata

inflației aplicabilă ca justificare a pretențiilor lor privind ajustarea sumelor la

Hotărârea Bayev și alții împotriva Rusiei

28

inflație, dar fără specificarea valorilor. În consecință, Curtea nu acordă nicio

majorare în acest sens și acordă celui de

-

al doilea și celui de

-al treilea reclamant

cuantumurile amenzilor: 45

EUR și, respectiv, 180 EUR. Suma acordată celui de

-

al doilea reclamant cu

titlu de despăgubire pentru prejudiciul material se plătește

numai dacă amenda în cauză a fost plătită de acesta; în caz contrar, reclamant

ul nu

ar trebui să fie obligat să plătească amenda respectivă și, prin urmare, nu va avea

niciun drept la suma acor

d

ată pentru prejudiciul material.

9

8

. Cu privire la prejudiciul moral, în prezenta cauză, Curtea a constatat o

încălcare a art.

10 din Convenție, precum și a art.

14 coroborat cu art.

10, și

consideră că reclamanții au suferit de stres și anxietate ca urmare a aplicării

dispozițiilor le